mandachisme

Ha, mai este puțin și va începe din nou frenezia sărbătorilor de iarnă. Ce, ai uitat prin ce trecem anual? Ok, dacă mersul după beteală și alte globulețe dubioase (în concepția ta de bărbat) nu te face să te dai cu capul de toate plușurile ivite-n cale, poate că ar trebui să-ți amintesc de corvoada ALEGERII unor brazi de Crăciun. Bine, poate ai noroc și nu trebuie să iei decât unul, dar dacă vrea și mama-soacră, dacă vrea și sora?

Deh, tu ești cel mai bun ”alegător” de brad, și mai ai și mașina aia lungă în care încape. Și se scutură, oricât de proaspăt ar fi el.

Ok, în detrimentul unui brad artificial de Crăciun, dorești un brad natural?! Bine, nu dorești tu, dar Porunca Soției e Dorință pentru tine. Sau cam așa ceva. Gândește-te că dacă te duci singur la ales de brad nu e chiar atât de simplu precum pare la prima strigare.

Amintește-ți de anii trecuți, de exemplu, când te-ai dus singur să cumperi bradul, l-ai ales pe primul care ți-a sărit în cale, crezând că el este ALESUL, iar odată ajuns acasă s-a dezlănțuit vipia neagră: ”nu vezi cât e de mic?”, ”este gol pe o parte! Il punem mai la perete?”, ”CÂT ai dat pe sărăcia asta cu trei ace, care în două zile se scutură și alea?”, ”Îți bați joc de mine? Nu vezi că miroase urât? Nici nu miroase a brad, mai eși ud!”.

Și asta numa ca să fiu drăguț și să nu dau tot din casă. Să-ți mai amintesc și de faptul că odată ce iei brad natural, să te ferească sfântul dacă nu găsești suport pentru el. De ceva timp tot sunt aduși brazi din ținuturi nordice, care nu sunt atât de înalți pe cât sunt de groși la tulpină, la bază. Și ia de cioplește cu barda ca să stea în suportul ăla pe care la-i luat anul trecut. Ce? Nu încape nici în ăla? Păi, și ce a r trebui, să iei altul? Tu știi cât te costă un suport? Îți zic eu, din proprie experiență, că prețul este aproape cât prețul bradului. Beat this!

Așa, nu mai bine cumperi doar suport și-l împodobești? Poate lansezi un nou trend, cine știe? Da, dar ce îii pui suportului de brad în vârf, că el nu are vârf! 🙂

Fii atent la combinația asta pe care urmează să ți-o spun, că sunt om bătrân și pățit. Nu te țin mult, pentru că deja trebuie să mă pun în mișcare c listele de cadouri și nu am timp de pierdut de scris pe blog.

Ciulește urechea și repetă după mine. Sau fă ce zic eu, nu repeta. Cumpără brazi artificiali full 3D, de exemplu! Sunt extrem de reușiți! Dacă nu mă crezi, intră pe link și o să te lămurești!

Fie că vei cumpăra doar un bradut artificial, fie că vei cumpăra pentru toată familia, crede-mă că vei scăpa de stres pentru mulți ani de acum încolo!

Intră frumos, online, safe, pe DepozituldeBrazi.ro și alege de-acolo un brad frumos ca tine. Cei mai frumoși brazi pentru că sunt la calitate premium și sigur nu o să stârnești chicote sau sudalme de la consoartă. Aia e! Brazi artificiali de proastă calitate sunt la tot pasul, dar ăi nu-s brazi, să mă bată mama lui Moș Crăciun! Poate-s mături, da brazi nu.

Cum zicea și Toma Caragiu în vestitul scheci cu bradul de Crăciun, că poți un brad de plastic românesc și-l poți folosi fie ca brad de Crăciun, fie ca și gladiolă, că nu seamănă nici cu unul nici cu celălalt.

Am brad artificial de ani buni, de vreo 15 ani. DOI! Mereu am făcut doi. Unul principal, unul… secundar să zicem. Nu sunt puși în aceeași încăpere, se înțelege. Ne bucurăm de două ori, primim mai multe cadouri, spunem de două ori poezii și cântăm colinde de două ori mai frumos.

De ce am ales brad din plastic? Pentru că este extrem de frumos, nu iei țeapă niciodată, il refolosești, este ecologic, nu îi cad acele, se strânge și se face ușor, îl poți folosi muult timp, nu ocupă spațiu după ce-l strângi.

Brazii de calitate premium de la Depozitul de Brazi arată excelent, și chiar dacă au un preț mai mare decât cei naturali (în funcție de gusturi, desigur) se va amortiza în doi-trei ani investiția și fără bătăi de cap. Mai ales dacă vorbim de ușurința cu care-l achiziționezi.

Așa că ascultă povețele unui blogger la fel de bâtrân ca Moș Crăciun și acționează inteligent. Nu o să regreți și vei avea și liniște. Parol!

Ooo, braaad frumooos…

Articol scris pe bune pentru Depozitul de brazi și Super Blog 2021

Vine o vreme in viața unor oameni când ajung să-și construiască mult visata căsuță pe pământ. Da, pe pământ, așa se zice nu? Așa o mai fi trendul azi? În 2017 când ne-am apucat noi de căsuța noastră cam așa mergea vorba. Casă pe pământ, sau ”ditamai vila” în concepția unora.

Încă de la faza de proiect ne-am dorit ca oricât de mică va fi căsuța să dispunem de, nici mai mult, dar nici mai puțin, de trei băi. EXACT! Aur, tată!

Veneam după niște ani de tat într-o garsonieră, care avea, bineînțeles, o singură baie. Bine, nici când stătusem la trei camere, nu aveam mai multe băi, deci dacă ai o sigură baie și ești mai mult de… o persoană, știi ce zic. Iți dai seama cum e cu 4 sau 7 persoane la o baie? Laser, frate! Dar cu programare!

De-aia tot ziceam că dacă ne facem casă,trebuie să avem mai multe băi decât dormitoare! Glumesc, desigur. Mai multe băi decât dormitoare, debara, bucătărie și birou la un loc. 😛

Ok, ok, dacă e să dăm pe fast-forward, după vreo 3 ani aveam căsuța gata. Mai trebuia doar mobilată. Dar cine stă să se mai gândească la mobilat după chinurile construcției cu avize and stuff? Eu nu, dar cu siguranță soția, da. Noroc cu ea, draga de ea. Cine n-are soție, să facă cumva și să-și ia, că o să vă completați de minune. Sau cam așa ceva. Pe bune!

Mda, la final aveam 3 dormitoare, un living cu bucătărie, un birou, dressing și… ta-daam, TREI BĂI! Exact ca-n povești, dar acestea erau cât se poate de reale.

Cum o baie deservea camera fie-mii, iar o alta, două dormitoare, una mai mică și mai pricăjită, îmi era atribuită mie, cumva, să zicem printr-o ironie a sorții, am tras paiul cel mai scurt, D-zeu a ținut cu fetele, d-astea.

Fiecare își dorea, desigur, ca baia lui să fie cea mai cea, să aibă lumini led, căzi care mai de care pentru relaxare, nu știu ce chiuvetă etc. Ne-am tot uitat, am cercetat, am vrut să luăm și aia, și pe cealaltă, să le luăm pe toate dintr-un loc sau să luăm pe rând? Buget aveam, nu era problemă, numai că nu știam ce vrem.

Așa, în fotografii arată bine, dar cum or arăta în realitate? Vorbești să te duci șă le iei, dar nu au acum pe stoc, ce te faci?

Până la urmă, capul familiei, nu aș vrea să zic că eu, se-nțelege de ce, a decis la recomandările mele să achiziționăm toate cele necesare pentru băi ( https://savinidue.ro/mobilier-de-baie/ ) de la SAVINI DUE, o companie românească cu aproape 20 de ani de experiență, înființată de un antreprenor italian.

Designul genial de simplu, minimalist, cu linii curbe și de un rafinament aparte, o calitate excepțională a finisajelor și a execuției, ne-au câștigat! Mai mult chiar, s-au ”aprins niște beculețe” despre cum ne-am dori să arate viitoarele noastre băi. Nici prin cap nu ne trecuse că am putea să facem o baie să arate vintage, o alta să arate extrem de modern, futurist, iar o alta să ofere o atmosferă caldă, relaxantă. După gustul fiecăruia, desigur.

Cea mai tare chestie era că le puteam avea pe toate dintr-un singur loc, cum ar veni. Așa că ne-am băgat tare de tot pe online pe site-ul celor de la Savini Due și ne-am ales:

• mobilier de baie Savini Due din colecția Legno Massello ( https://savinidue.ro/legno-massello/ ) pentru baia fie-mii, cu elemente mai vintage, clasice, cu finisaje artizanale în stil mediteranean.
  
• mobilier de baie Savini Due din colecția Linea ( https://savinidue.ro/linea/ ), pentru baia soției, cu piese moderne, versatile și liniare cu texturi Rovere Fossile

• mobilier de baie Savini Due din colecția Idea ( https://savinidue.ro/idea/ ) pentru mine și baia mea micuță dar extrem de primitoare grație acestei colecții moderne, elegante.

Savini Due este cel mai important producător de mobilier de baie din Europa de Sud-Est, dar și din România, așa că nu aveam cum să dăm greș cu alegerea făcută. Ca să le avem, nu mai avem de făcut decât un pas, să găsim un distribuitor, un partener Savini Due. Nimic mai simplu, iar corpurile de mobilier erau deja la noi acasă mai repede decât ai zice chiar… Savini Due.

Mai trebuia doar să le montăm. Noroc că mă pricep și a fost plăcerea de partea mea pentru a crea niște băi cu totul și cu totul deosebite de care ne bucurăm în fiecare zi de un an încoace de când ne-am mutat permanent.

Articol scris cu drag pentru Savini Due și Superblog 2021

Este un lucru minunat să faci cadouri. Nu știu alții cum sunt, dar îmi place atât de tare să fac cadouri, să știu că pot surprinde plăcut oameni dragi, încât ori de câte ori am ocazia îmi este extrem de ușor să acționez în acest sens.

Am aflat nu cu mult timp în urmă de cei de la Anyoli, care dincolo de faptul că au niște bijuterii premium incredibil de frumoase, le pot personaliza digital cu un mesaj video, text, fotografie sau… cu Biblia, dacă se cere acest lucru. Voi reveni mai târziu la acest aspect extrem de interesant.

Aflând asta, deci, mi-am propus să aleg trei astfel de bijuterii, trei lănțișoare cu pandantiv, din aur, pentru trei persoane extrem de dragi: mama, mama-soacră și sora mea.

Se înțelege de ce-mi sunt dragi, chiar și mama-soacră, indierent dacă îți vine greu să crezi asta. 😊

Pentru mama aș alege povestire video cu o amintire tare funny pentru noi, deși la vremea respectivă nu fusese prea funny. Dar și din astfel de lucruri sunt făcute amintirile, nu? Întâmplarea ne găsește undeva în anul 1988, când într-o zi am decis împreună cu alți 4 temerari de-o vârstă cu mine (aproximativ 8-10 ani) să plecăm din București spre ”la țară”. Acest loc ce părea magic, se spunea că este foarte aproape și putem ajunge cu bicicletele cât ai zice ”Fram, ursul polar”. E, nu a fost chiar așa pentru că era vorba de o localitate din Giurgiu, Walter Mărăcineanu, care se afla la vreo 40 de kilometri de locul de plecare.

Da, a fost ziua în care am plecat ”pe șustache” de acasă, fiind vacanță, ziua în care am băgat la pedala mea de Pegas, vreo 80 de kilometri adunați. Obositor, dar senzația aia de libertate… într-un comunism obscur, PRICELESS. Acasă mă aștepta mama, tata încă nu venise de la muncă. Ne-am privit de la distanță-n ochi, am citit furia ei pe care încerca să o țină sub control printr-un surâs ce părea complice (aflase de la vecini unde fusesem). Aveam să aflu că nu era deloc un zâmbet complice, era doar preludiul unei situații care eu și mama ne aflam pentru prima și ultima dată în viața asta: una bucată ceartă plus un bucată mamă de bătaie. O bătaie de mama, soft, cu o șipcă de lemn venită de niciunde tocmai pentru a participa la ”party-ul” ăsta. 🙂

Nu știu dacă m-am învățat minte, cum se spune, dar știu sigur că mai mereu povestim de asta și râdem când ne vedem, iar ea află că am mai plecat iar cu bicicleta la plimbare 40, 50 sau 80 de kilometri.

La mama-soacră pare greu în a alege ceva frumos. Ne știm, practic, de mai bine de 22 de ani, din vremuri când nici prin cap nu-mi trecea că-mi va fi soacră, sau un fel de a doua mamă, că în principiu cam asta este. Mai ales în relații sincere, deschise, bazate pe respect și un firesc pe care-l doresc multora. Nu aș avea o amintire aparte pe care s-o atașez pandantivului de la Anyoli, ci doar câteva cuvinte sincere rostite ]ntr-un video ca cele pe care le scriu și aici. Mă bucur sincer, doar de faptul că am avut ocazia de a avea cea mai mișto soacră care putea exista. Pe bune.

Cu soră-mea avem atât de multe amintiri încât cu greu pot alege ceva care să fie reprezentativ, însă știu că pe ea o leagă niște amintiri din niște vacanțe pe pe care ni le-am petrecut la țară. Eu fiind mai mare decât ea cu vreo 4 ani, aveam grijă de ea și o căram peste tot pe unde mergeam și eu. Având privilegiul de a fi într-un loc care părea rupt din poveștile lui Creangă, într-o zonă a Moldovei cu dealuri, păduri dese, râuri, fânețe și multe animale domestice. Așa ne-am creat câteva amintiri legate de plimbări prin poienițe de pădure (cu băut apă rece de la izvor, cu mâncat alune, fragi, zmeură), cu făcut căsuțe din crengi de copaci, cu plimbat pe dealuri cu căruța, cu improvizat zone de scăldat în râul repede de munte, cu mers la strâns fânul și mâncat mâmâligă cu brânză și ceapă la umbra căpiței de fân, cu bucuria de a găsi în cuibarul găinilor ouă, cu muls vaca etc.

Amintiri multe, diverse si care ne-au făcut ceea ce suntem azi. Pic cu pic, firimitură cu firimitură.

Avem nevoie de emoție, de sentimente sincere, de aceea Anyoli a gândit bijuteriile cu stocare inteligentă (inovația Nadiei Vișan), tocmai ca dincolo de un lucru material să transmită și mai mult.

Bazat pe un principiu relativ simplu, Anyoli oferă posibilitatea celui ce vrea să facă un astfel de cadou deosebit, șansa de a încărca un mesaj video, text, fotografie sau link, așa cum ziceam și mai sus.

Trebuie doar să intri pe anyoli.ro, alegi bijuteria potrivită pentru emoția pe care vrei să o transmiți (de exemplu pandantivul cu perla Madre Perla, cu rol protector, dedicată dragostei, prosperității, protejează de energii negative), o pui în coșul de cumpărături și poți încărca mesajul tău.

La primirea bijuteriei, cel căruia îi este destinată bijuteria trebuie doar să apropie telefonul de aceasta pentru a afla mesajul ”ascuns”, dar nu înainte de a instala aplicația de smartphone Anyoli. Mai mult, e necesar ca datele mobile sau WIFI să fie activate, la fel și NFC-ul smartphone-ului. Important este și faptul că mesajele se pot accesa și offline, nu numai online, iar mesajul se poate schimba oricând dacă se dorește acest lucru, de câte ori se dorește (destinatarul va fi notificat când se face schimbarea). Genial!

Alegeri și mesaje inspirate!

Articol scris pentru Anyoli și SuperBlog 2021

Boșilor, care sunteți voi boși, fiți atenți la combinația asta: cum ar fi să-ți fie bine ca să nu-ți fie rău, huh? Exact, te-ai prins? Nu? Atunci ciulește urechea aici sau ce vrei tu să ciulești, citește și bagă la cap.

Acum, GLAMI.ro, care este un motor de căutare modă (da, ai auzit bine!), are un WISHLIST de mai mare frumusețea și de o utilitate nemaiîntâlnită. Ho, că nu e de râs, când îți voi spune exact cu și despre ce e vorba. În fapt, nu e nimic greu de utilizat, din contră.

Fii atent la mine, că eu, de cele mai multe ori fac print screen la ecran când găsesc vreo ofertă tare mișto pe undeva. Mai greu cu wishlist-ul la alții, spre deloc, deci print screen-ul era singura opțiune viabilă. Bine, mai știu eu un site de pe care cumpăr adesea, dar nu haine, deci, chiar dacă are un fel de wishlist, nu mă ajută pentru ținuta mea de zi cu zi.

Pe de altă parte, am salutat inițiativa GLAMI de avea așa ceva, pentru că prin câte haine am văzut pentru bărbați, prin atât de numeroasele oferte ale magazinelor partenere, greu aș fi ținut cont să revin, să regăsesc ce mi-a atras atenția.

De obicei le puneam în coș, doar ca apoi, spre final, să mă duc să șterg de acolo, articol după articol, până ajungeam la bugetul maxim atribuit. Bine, nu e ca bugetul nevesti-mii, dar tot buget se cheamă, ce să mai…

Fie că e vorba de teniși fancy sau maiouri a la Giani din las Fierbinți, pe Glami.ro poți pune lejer articolele in acest WISHLIST printr-o simplă apăsare pe inimioara prezentă în colțul din dreapta sus. Bine, țin neapărat să te anunț că poți face cont rapid cu ajutorul facebook sau Google și odată ce ai produse in lista de dorințe Glami, vei primi mail anunțându-te când produsul va fi la reducere, dacă va avea o reducere de preț. How cool is that?

Și dacă nu te așteptai la asta, iți mai arunc o boabă: fi atent la cea de-a doua combinație, ca să ai țoale de-alea fine de dat cu ele pe Insta! Ca să-ți fie și mai ușor, pentru că ai în permanență cu tine smartphone-ul, GLAMI, are acum și aplicație de smart. Dai jos aplicația din App Store sau Google Play și cât stai în stație la metrou, mai adaugi în WISHLIST-ul tău shmeker, pardon de expresie, câteva hăinuțe pentru când ai timp să mai revii la cumpărături și să nu uiți că unele articole ți-au făcut cu ochiul. Și poate le și prinzi la reducere, cine știe?

Bine, pentru o mai mare acuratețe în căutările tale și pentru a fi cât mai relevante, Glami, are implementat niște filtre tare de gașcă, dar eu aș pune accentul și pe comparatorul de prețuri care îți poate arăta ce nivel de preț au unele articole din diferite magazine. Deci, nu-ți rămâne decât să îți trasezi buget, că de restul se ocupă Glami.

Tu trebuie doar să te hotărăști, să comanzi și apoi să dai pe spate bibilicile de pe Insta. Sau bibilicii, ca să fi corecți cu politica sau cum îi zice-n engleza. 

Vin sărbătorile de iarnă, așa că nu mă supăra, intră pe Glami și ia-mi ceva frumos, că ți-am servit toate ideile astea de a cumpăra cu cap, ușor și extrem de friendly. Ă, deci, fular și căciulă să fie. A, și niște mănuși. Lasă-mi în secțiunea de comentarii, ce produs ai găsit pe Glami ca să-ți zic dacă e o alegere bună au ba.

Ok?

Articol scris pentru Glami si SuperBlog 2021 

Povestea începe așa, simplu, din prea mare grijă pentru bucătăria mea, cu mine lângă chiuvetă, spălând vasele. Au trecut primii anișori de când ne-am mutat în casa cea nouă, iar în frenezia ce ne-a cuprins ”am uitat” să ne cumpărăm și o mașină de spălat vasele. Nici nu avusesem, așa că dacă nu ai cu ce să compari… merge și așa. 🙂

Ok, deci eu am fost învestit cu misiunea ingrată de a avea grijă ca toate vasele și vesela bucătăriei noastre – ce tocmai ce face primii pași în viață – să fie curate și dezmierdate. Plăcere ce s-a dovedit a fi numai de partea mea. Bine, am făcut și un pact cu soția: ea gătește, eu spăl vasele. Zis și făcut.

Bine, asta e ușor de zis, dar chiar e nevoie de ceva muncă și timp pentru da gata toate cele, care se murdăresc, de regulă, peste măsură. Noroc că în acești primi ani tinerei noastre bucătării, nu am agonisit prea multe chestii legate de bucătărie, mai mult strictul necesar.

Însă în acest an avem de gând să ne facem mai multe surprize care ne vor înlesni activitatea din bucătărie. Am luat-o ca pe o glumă, că vezi tu, bucătărioara noastră are vreo 5 anișori și că a început să conștientizeze ideea de Moș Crăciun, că așteaptă și ea cadouri, că tare bine i-ar prinde și ei niște accesorii noi, dar cu dedicație îndreptată clar tot spre noi, că doar nu o găti ea pentru noi. Sau măcar să gătească ea și să spăl eu în continuare vasele. Dar e mică, măi, nu funcționează așa, ea încă se joacă cu plastilină!

În fine, marea mea dilemă era că dacă moșul vine încărcat mai multe accesorii și ustensile pentru bucătărie, cât timp îmi va lua să le spăl? Deci, se cerea de la sine o mașină de spălat vase mai curajoasă decât mine că eu îmi cam pierdusem entuziasmul.

Ok, încercam eu să fac din timpul petrecut în fața chiuvetei unul tip Quality Time petrecut cu mine, cu muzică-n căști, ceva idei pentru blogging, cu pregătiri ”chipurile” pentru tot felul de concerte din vremea când nu exista pandemie. Exact ca în video-ul de mai jos când la o astfel de ”activitate” mi-am propus să mai ies din rutină și să mă pregătesc ”un pic altfel” de un concert Skrillex ce urma să fie la Electric Castle.

Așa că prima opțiune pentru a avea cadourile perfecte de sărbători dedicate bucătăriei noastre era achiziționarea mașinii de spălat vase. Iar când acest mic vis s-a înfăptuit, am început să facem listuțe de cumpărături, adevărate letopisețe ce aveau ca destinatar, chipurile, Moș Crăciun. Vaaai, ce bucurie pe noi!

Și uite așa, aflând de magazin online Dajar România, din surse demne de încredere că, na, sunt și oleacă de blogger, și de brandul lor Ambition, ne-am cam pus ambiția să ne utilăm complet bucătăria noastră ca sa nu mai plângă că-i cam golașă.

Ne-am, deci, strâns la masuța noastră și am accesat Magazin Online Dajar și am început să ne documentăm cu privire la ce ne-ar prinde bine. Așa am aflat că ne trebuie neapărat:

• o oală sub presiune care se poate folosi și pe plita noastră cu inducție
• o cutie de pâine cu tocător de lemn (un fel de 2 in 1, dar care arată foarte drăguț)
• set tacâmuri cu 36 de piese plus cutie cadou Napoli (adică practic ne vin gata dăruite, cum ar veni, moșul nici nu mai trebuie să-și facă griji de cutie de cadou)
• am găsit un set de 2 căni termorezistente tare drăguțe pentru capuccino sau cafea
• set condimente cu 7 piese și suport bambus Spice
• față de masă Ambition Snowflakes 160×280 cm, că tot vin sărbătorile…
• dacă tot vin musafiri, zic să avem și în ce să-i servim, deci e musai să punem în coș și un serviciu de masă Aura Silver (18 piese)
• am mai pus o fata de masa Ambition Christmas, se înțelege de ce
• set 6 piese cuțite Titanium, că cele pe care le avem s-au cam uzat și m-am săturat să le tot ascut

• o cană 510 ml Adventure pentru mine și Indian Jones-ul din mine, deci două bucăți
• tigaie grill Nature (vezi foto mai sus)
• ceainic Ferguson

Ok, astea sunt doar așa la o primă strigare că nu era să înșir aici toate listuțele făcute pentru sărbători, însă important este că pași am făcut în această direcție, iar ”petrecărețul” din mine care-și pierdea timpul prețios în fața chiuvetei, petrece acum mai mult timp îmbrățișându-și soția și ciocnind un pahar de vin bun. Un pahar luat de la Dajar, desigur.

Hai, că se preconizează un Crăciun destul de drăguț, era timpul să ne bucurăm mai mult de bucătăria nostră! Pe bune!

A, Poftă Bună la masă! Dacă nu ne mai vedem pe aici, fiind ocupați cu listele de sărbători și alte pregătiri. Spor!

Articol scris pentru Dajar Romania și SuperBlog 2021

Energie. NOI oamenii suntem Energie. Un cumul de energii pe care puțini încearcă să-l înțeleagă, puțini înțeleg, iar majoritatea nici nu-și dau seama de energiile care ne înconjoară. Suntem creați din CEVA material și imaterial, Pământul (Terra) ne este și mamă și tată, ne este Creator, ne hrănește. De aici ne tragem semințele și energia. Zilnic. Minut cu minut. Secundă după secundă, de când ne-am născut aici.

Sincer, nu știu la alții cum a fost începutul vieții conștiente, aia de care îți amintești. Da, despre copilărie vorbesc. Eu mi-o aduc aminte pe a mea, atât cât a putut creierul meu să stocheze sau, mai bine spus, atât cât îmi dă acces la amintiri. Din ce sunt făcute amintirile dacă nu din energii, forme care par tangibile, le poți retrăi, chiar le poți modifica, cumva, deși nu asta îți dorești, mai ales când sunt amintiri extrem de frumoase și vrei să rămână în forma lor, nealterată, să te bucuri peste ani ele.

Stai alături de mine în acest articol și poate că o să înțelegi rolul energiilor în viața noastră, de oriunde le-ai atrage, să conștientizezi că ele există, ne pot defini, dar le putem gestiona pentru a petrece, a ne bucura de o viață așa cum am visat-o cândva. Coincidență sau nu, am în căști albumul Distant Earth din 2011 al lui ATB. Are un vibe special, nu e din cele super-comerciale.

Accesez o amintire chiar acum. Simplă. Pare simplă, dar ce o face să fie simplă? Depinde de cum o privești, cum o redescoperi, cum o ”citești”, o interpretezi sau o reinterpretezi. Dacă azi ai luat ceva dintr-o amintire, mâine poate iei altceva din aceeași amintire, cine știe? Numai tu poți ști. Citește-te și bucură-te de ceea ce ești, ce ai devenit și ce vei deveni.

Da, hai că intru într-o zonă prea DEEP și nu vreau să mă duc acolo în articolul de față, deși oricât de superficiali am fi, legăturile sunt adânci, semnele pot fi citite numai dacă tu îți pemiți ție să le citești, să le asimilezi și dă le dai o formă, un înțeles. Gata, gata, hai că termin cu asta, că trage de mine… copilul din mine. 🙂

Sunt in anii ‘80, probabil că aveam vreo 4-5 ani. Mă joc pe-afară, pe stradă, împreună cu alți copii. Este o stradă neasfaltată din Capitală, nu simt comunismul. Sublinliez neasfaltată pentru că este pietruită și va avea rolul ei în povestea mea. Strada nu este pavată cu piatră cubică, ci cu piatră mai mare, ca din cea de râu, cu pietre mari și destul de alunecoase, șlefuite bine, îngropate în pământ și pietriș.

Mă văd ghemuit, pe vine, adunând pietre, pietricele. Mai mari, mai mici, mai colorate sau mai puțin colorate. Este una dintre zilele în care acestea sunt jucăriile mele, o zi în care iau contact și fac cunoștință cu… Terra, dacă vrei.

Am lumea mea, în jurul meu nu mai există nimic. Nici soarele care arde, poate, un pic prea tare, nici ceilalți copii care, poate, sunt prea zgomotoși, nici Alimentara care nu mă atrage cu bomboane pudrate cu cacao sau gumă de mestecat imposibil de… mestecat. Am lumea mea. Hipnotizat.

Sunt concentrat pe pietricelele mele, adevărate pietre semiprețioase, ochii îmi fug în toate părțile căutând în raza-mi vizuală, prețioasele. Pentru mine sunt prețioase. Noroc că pe vremea aceea erau puține autovehicule și puteam să stau fără griji pe stradă, mai treceau când și când câte o Dacie 1300, Lada sau Skoda care lăsau în urmă fum și praf. Astăzi considerate extrem de nocive, pe-atunci erau forme ale normalului, componente ale amintirilor mele de azi.

”Uite una maronie!”, ”Albă, ce albă este asta!”, ”Hei, dar asta este foarte neagră! Este piatră? Să nu fie smoală!” (o fi fost Turmalină neagră?), ”Uite una mare, acolo, este fierbinte de la Soare!”, ”Unde să mai caut?!”, ”Asta este numai bună! Ce frumoasă este astaaa… Să o pun în buzunar să nu o pierd.”

Vorbesc cu mine, când ești mic vorbești mult cu tine, poate la fel de mult ca și acum, numai că pe-atunci o făceam și cu voca exterioară, să mă aud. Eram propriul meu prieten, ghid, mai ales în zilele când mă jucam și descopeream singur lucruri în jur: furnici, o bucată de tablă interesantă, cuie, bilete de ITB, coajă de copaci, plante cu gust, frunze, flori cu miros specific, animale prietenoase sau mai puțin prietenoase, altă bucată de fier.

Cert este faptul că aveam o bucurie, o energie bună permanent, un zâmbet și un râs omniprezent. Chiar și la grădiniță, când, după o perioadă în care plângeam la despărțirea de mama, îi încurajam pe ceilalți copii și eram alături de ei cu vorbe sincere, chiar dacă și eu mă simțeam oarecum singur. Ne linișteam, ne jucam, învățam și dormeam. Na, program prelungit, grădiniță din comunism, prea puțină umanitate și mai mult decizii aspre pentru niște copilași.

Revenind la prietenele mele, pietricelele, din acea zi, adunasem o colecție destul de impresionantă, având în vedere că nu eram într-o zonă de munte. Îți dai seama cum ar fi fost dacă aș fi copilărit într-o astfel de zonă? Pietricelele mele erau unele extrem de bine șlefuite, fine la atingere, semn al trecerii lor prin timp, al uzurii naturale sau sub acțiunea roților Daciilor 1300, cine poate ști?

Ciudat sau nu, poate așa e normal, dar a venit un moment în care mi-am dat seama că pietricelele mele, prețioasele, pot fi sparte și aș putea să văd și cum sunt înăuntru. Ca niște ouă Kinder cu surprize! Yeey! Acele au fost primele mele ouă cu surprize. Sau măcar conceptul.

Probabil că am devenit conștient că le pot sparge după ce am văzut unele deja sparte?!  DAR cum să le sparg? Nimeni nu mi-a arătat cum să fac asta, nu am spus nimănui, nu am cerut ajutor, dar trebuia să o fac mânat de o curiozitate cum rar ne mai este dat să trăim ca adulți.

Scânteia imaginației era de a vedea cum sunt, pur și simplu, pe dinăuntru și cele albe, și cele maronii sau negre, chiar și alea mai ciudățele cu niște culori nedefinite, ca acest Cuarț fumuriu rulat

Așa că mânat de curiozitate am găsit metoda spargerii lor: o piatră mai mare folosită pe post de ”ciocan, iar o piatră din pavajul străzii, pe post de ”nicovală”. Nicovală ce stătea bine de tot înfiptă-n pământ. Mai greu a fost să găsesc o piatră mai mare și rezistentă, care să nu crape după primele încercări de spargere a pietricelelor.

Când în sfârșit am reușit să găsesc instrumentele perfecte, am experimentat pe rând: degetele ușor zdrelite sub acțiunea lovirii, ”așchii” de piatră sărindu-mi în față și ciupindu-mă, miros specific de ars, de pucioasă, cumva.

Micuțe fiind, pietricelele cred că măsurau vreo 2-3 centimetri, se spărgeau în două jumătăți. Jumătăți de piatră pline de WOW, de bucurie sinceră a descoperirii a ceva nou, de culori și miros, de SCLIPIRI MAGICE în lumina razelor Soarelui.

Fiecare piatră era UNICĂ, avea formă unică, avea linii și culori unice, era un ”prieten” unic, diferit, dar care împreună cu toate celelalte pietricele eram o gașcă taaare mișto. Atât de mișto încât dormeam cu ele, aveam un fel de cutiuță din lemn, parcă. Dar le mai țineam și în cutiuțe de chibrituri golite de bețe, pe categorii. Unele erau asemănătoare unui Ametist rulat, altele unui Hematit sau Obsidian.

Încă ceva, că mi-am amintit acum: când mă prindea seara pe strada întunecată (iluminatul stradal era mai mult… nu) la spart de pietricele, MAGIA pietricelelor era și mai tare amplificată: ieșeau SCÂNTEI! Loveam și scânteiam! Poate că nu mai vedeam frumusețea culorilor, dar eram fascinat de lumini, de basmul pe care il cream singur.

Acum, privind retrospectiv, la mai bine de 35 de ani de la acele mici experiențe ale copilăriei, îmi dau seama cât de mult au contat în construcția a ceea ce am devenit mai târziu sau ceea ce devenim zi după zi, după ce acumulăm experiență după experiență.

Mi-am dat dat un restart cu ajutorul fie-mii. Acum are 15 ani, eu am aproape 42. In cei cincisprezece ani (wow, ce repede au trecut!). Am retrăit momente magice cu ajutorul ei, am privit de la distanță cum își creează experiențe, amintiri, am fost alături de ea, i-am oferit ajutorul, sfaturi sau am lasat-o pe ea să ia deciziile. Mereu a avut o energie specială, are o energie specială.

Nu a experimentat ”spartul” pietricelelor ca și mine, dar CEVA a fost, o conexiune, o energie transmisă, poate de la mine la ea. De mică a adunat PIETRICELE! Oriunde mergeam, dacă îi ”sărea” una în ochi, mai diferită, avea grijă să o pună undeva. Îmi aduc aminte că aveam tot timpul mașina plină de pietricele, fie în portbagaj, fie în buzunarele ușilor sau în locurile de depozitare din zona centrală. Pietricele everywhere! Mereu mă surprindeam cu zâmbetul pe buze când le vedeam. Știam că sunt ale ei, că înseamnă ceva pentru ea.

De vreun an încoace, deci în clasa a VIII-a fiind, a început să acorde o atenție deosebită cristalelor, care pentru mine tot niște ”pietricele” sunt. A început să citească despre ele, să se documenteze, să aleagă și să achiziționeze cristalele ei preferate. Mai mult, a început să creadă în energiile lor, pentru că urma un an greu cu admitere la liceu. Iși dorea un liceu bun, din Top 5 licee din București, simplu, nu?

Muncă și cristale, muncă și vibe fresh, muncă și vibe bun în fiecare zi, poate în mare parte și de la cristalele ei preferate… poate, cine știe? Fast Forward, toamna lui 2021 ne găsește chiar într-unul dintre liceele de top ale Capitalei, în topul mai sus menționat, liceul ei preferat, nu altul. AWESOME!

Nu știu cât de mult a contat în toată ecuația asta, povestea mea, povestea ei care încă se construiește și în care crede, dar știu că niște energii și planete din Universul ăsta se pot alinia corect câteodată pentru a da naștere unor experiențe de neuitat.

La final, adaug că zilele trecute, pașii ei se îndreptau spre magazinul StoneMania Bijou, care este în apropiere de liceul ei, dar a fost surprinsă să găsească o mulțime de oameni care așteptau să intre în magazin. Surprinsă plăcut că mai sunt și alți oameni care-și doresc atingerea pietricelelor, cristalelor sau ceea ce au nevoie pentru ca și povestea lor să se scrie.

P.S. – nu am vrut să trec aici ce poate însemna fiecare cristal, fiecare pietricică semiprețioasă, pentru ce sunt recomandate, pentru că povestea în sine trebuia să fie spusă, scrisă, și ar fi trebuit să mă lungesc în mai multe articole. Mai multe informații despre cristale și altele, găsești Blogul site-ului Stonemania.ro

Articol sincer scris cu vibe bun pentru StoneMania Bijou și Superblog 2021
photo credit – stonemania.ro (inclusiv pagina de facebook)

Fii atent, fii pe fază! Când m-am întâlnit cu un bun prieten zilele trecute, la o terasă, și i-am zis, mai în glumă, mai în serios, că mi-am tras asistentă. Ok, l-am băgat un pic în ceață iar când a ieșit din starea de semi-șoc, i-am explicat că la job era musai să am și o asistentă că, na, multe task-uri, puține mâini, puțin creier multitasking.

El. cu glume, că dacă e atrăgătoare, dacă ieșim la o cafea, decolteu, alea-alea, glume de bărbați… L-am mai ținut așa câteva minute până a trebuit să până la urmă că nu am asistentă la job. O am acasă. El a făcut ochii mari și s-a mai blocat odată. A trebuit să-l scot din priză ca să-i dau restart. Adică, i-am luat o bere. Fără alcool. Aia te scoate din orice stare, la ce gust are.

Bine, nu e chiar acasă, că o țin în laptop, îi zic, ca să-l încurc și mai tare. După câteva secunde blocaj, a trebuit să-l scot din stare și să-i explic cum stă treaba cu o extensie de browser Chrome, care este un fel de asistentă ce mă ajută cu niște cashback, când fac cumpărături online. Poate că nu ea HOT, dar mă ajută să fac bani. Atât a trebuit să audă!

A zis că vrea și el o asistentă din asta, că de ce el să nu aibă dacă eu am? Așa că i-am zis să intre pe CashClub.ro, dacă vrea senzații tari. Bine, nu sunt chiar atât de tari senzațiile, dar niște senzații plăcute tot sunt când știi că îți vin niște bănuți înapoi după cumpărăturile făcute la partenerii de aici. Nu puțini, vreo 800 așa. Înregistrarea e gratuită, iar partenerii sunt și din România, dar și din străinătate.

Ca să-i explic mai bine tot sistemul #smartshopping, a trebuit să mai iau o gură de bere, apoi simplu, cam cât ai expira, i-am spus că după ce face o comanda online și plătește, comisionul este deja înregistrat, apoi în vreo 15 zile magazinul virează banii către CashClub, iar comisionul este aprobat, iar după ce trece perioada de retur (de regulă aproximativ 30 zile), comisionul este plătibil. Pam-pam!

Și cum stăteam așa la masă, trece un prieten comun. Strigăm după el că nu ne văzuse. Fericire mare, ce să mai, că nu ne mai văzuserăm toți 3 de vreo câteva luni bune. bere, bere, asistente, asistente, iar eu a trebuit să-mi reiau povestirea cu asistenta și CashClub-ul, pentru că este o oportunitate de care ar fi bine să beneficieze cât mai multă lume.

Când am intrat împreună pe smartphone, pe aplicația dedicată și le-am arătat că au chiar și un comparator de prețuri PLUS o pagină actualizată constant cu reduceri și tot felul de cupoane la magazinele partenere, și-au instalat rapid și ei aplicația. Unul pe Android, altul pe iOS.

Tot uitându-ne împreună pe aplicație, dăm de știre pe wapp, la soții, care erau prin zonă la cumpărături, că suntem la terasa X. Aia e, asistente, asistente, dar avem niște soții… mamă-mamă. Glumesc, desigur, asistentele sunt doar virtuale, iar soțiile extrem de reale. Și tăioase.

Noroc că ne-am strâns vreo  până la urmă, vreo 7 prieteni vechi, iar eu povestind încontinuu despre CashClub. Nu că aș fi ținut să spun asta, dar tot trăgeau de mine, interesați fiind. Bine, când le-am spus programul de referral, au strâmbat un pic din nas, ca tot românul, dar am râs împreună de situație. Na, am fost fair și le-am povestit că eu iau 30 de lei pentru fiecare cont activat, venit prin invitația mea, și care a plasat o comandă validă.

A trebuit să plusez, după încă o bere artizanală dată pe gât, să le arăt pe aplicație ce parteneri sunt, să nu creadă că sunt magazine obscure de care nu a auzit nimeni. S-au liniștit când au văzut nume extrem de cunoscute precum: Orange, Dr. Max, Hervis, Cărturești, Decathlon, Noriel, Avon, SensiBlu, Farmec, Lensa etc.

Mai mult, am ridicat paharul și le-am mai zis, ei stând cuminți, cu urechile ciulite, că se poate inclusiv afiliere pe persoană fizică, ceea ce poate însemna că la magazinele partenere ai un link pe care dacă tu îl distribui și îl faci cunoscut, iar cineva intră pe el și cumpără, iei un procent de bonus.

A fost o seară excelentă pentru toți, ne-am revăzut după mai mult timp cu toții, ca odinioară, în vremuri mai liniștite. Iar eu chiar dacă am fost în centrul atenției și am acaparat cam toate discuțiile, la final, tot nu am putut șă nu mă abțin și să nu le mai fac un sumar, o recapitulare despre CashClub, mai ales că se apropie și BlackFriday și e un moment oportun pentru a începe, așa că le-am trimis pe wapp, ca să nu uite, imaginea de mai jos. Oricum, platforma e într-o continuă transformare, nu mai e o simplă platformă de cashback.

Articol scris cu drag pentru CashClub.ro si Superblog 2021
Foto crdit: smartclub.ro, edit Canva (infografic)

”- Nu, că nu sunt cu capul, eu chiar am de gând să deschid cafeneaua aia de care tot povesteam. Da, da, aia micuță în spațiul pe care îl am în fața casei. Da, mă, în curte!
Bine, știu că ar putea fi o cafenea numai de vară… așa, că nu vor fi locuri prea multe la interior, maxim 10 persoane ar încăpea. Da, mă, în căsuța din lemn! Hai, te aștept să vezi proiectul!”

Exact așa m-a surprins nevastă-mea zilele trecute că vorbeam la telefon cu un prieten. Un prieten bun cu care plănuisem mai demult să deschidem un business împreună în zona asta de restaurant: cafenea, pizzerie, ceainărie etc. ceva la care să lucrăm cu drag și să iasă și bani. Lucrasem amândoi ceva timp ca barmani într-un restaurant renumit din București și ne tot făceam planuri, planuri, planuri.

Na, pe atunci eram studenți amândoi, visam și ne doream să fim proprii noștri angajați, cum ar veni. Numai că timpul a trecut, ne-am luat cu alte joburi, cu familie, cu alte facultăți, am vorbit mai rar, apoi și mai rar, iar acum când batem amândoi spre 40 de ani, fiecare, ne-am luat iar cu vise din astea din tinerețe. Nu că acum am fi bătrâni. 🙂

Așa că din vorbă-n vorbă, dintr-una-n alta, eu chiar am început să fac planuri pe bune despre deschiderea unei cafenele mici, de familie, așa. Mai degrabă, una de care să mă pot îngriji numai eu și încă o persoană.

Ideea este că am locul, curtea, în care pot așeza măsuțe cu scaune, am chiar o căsuță din lemn, cu o suprafață de 16 mp, care poate deservi barul și vreo câteva locuri la interior în caz de vreme nefavorabilă.

Locul este atât de mișto încât nu deranjez pe nimeni, nici măcar pe mine, pentru că avem casa mai în spate și mai am o intrare. Un nuc bătrân va ține umbră unui numar mare de mese de 2 sau 4 persoane, eu preconizez vreo 10 măsuțe de genul, dar nu vreau să fie prea dese pentru că mai sunt și alte spații decât ”sub nuc” în care poți savura o cafea bună.

Aici vorbesc și de: ”sub cais”, ”sub cireș”, ”sub vișin”, dar și de ”după căsuță”. Toate locuri retrase, intime, liniștite. Ceai sau cafea? Ce dorește fiecare. Poate fi chiar și un fresh de portocale sau limonadă. Din alea răcoroase, cu iz de energie din plin, care merg la suflet în zilele alea foarte călduroase de vară.

Planul este făcut, ce să mai… Spațiul fiind al meu, din start am un avantaj. Da, nu mai plătesc chirie și îl și pot supraveghea sau gestiona foarte ușor fiind, practic, lângă mine, cu mine.

Da, de vad bun nu-mi fac eu griji, mai ales că este chiar la șosea sunt și locuri de parcat mașinile, iar cum stau eu ”bine dă tot” social-media, având și prieteni bloggeri destul de mulți, se va auzi rapid de locul meu special. Încă îi mai caut un nume, dar asta cred că va fi cea mai mică problemă. Chiar, ce-ar fi să se numească, hmm… CAFENEAUA BLOGGERILOR? Rămâne să dezbatem.

Și dacă tot vorbim de așa-zisele probleme, pot să amintesc și faptul că sunt pe cale să mai rezolv una: echipamentul necesar utilării viitorului loc special al bloggerilor. 😉

Buget aveam deja trasat, numai că nu știam, pănă mai deunăzi, de unde să-mi procur toate cele necesare?!  Cum nu voiam să alerg în toate părțile, fie în magazine sau depozite fizice, fie să petrec ore în online după magazine de specialitate, aveam nevoie să aflu de un loc în care se pot găsi toate utilajele, echipamentele și accesoriile viitoarei mele (sau voastre) cafenele.

Și nu mică mi-a fost mirarea când, după ce am dat un pic de sfoară-n țară printre prietenii și colegii din social-media, am aflat de un magazin online care chiar asta face: furnizează echipamente pentru industria HoReCa. GENIAL, bro!

GGM Gastro.ro este locul în care poți găsi lejer echipamente pentru orice business din sfera asta, fie că vorbim de un restaurant, cofetărie, catering sau pizzerie. Pe bune! Pe căutate pe net și pe verificate!

Eu, de exemplu, mi-am făcut deja lista de cumpărături pentru cafenea. Voi aveam nevoie pentru început de:

• râșniță de cafea
• o mașină de cafea espresso cu 3 grupuri
• set Barista
• fierbător de apă
• sertar pentru colectarea zațului
• dulap pentru aparat preparat cafea
• blat de lucru
• mașină de gheață
• aparat pentru spumă de lapte
• mixer și presă pentru înghețată
• aparat de facut clătite
• mașină de spălat vase
• storcător de fructe
• accesorii, multe accesorii

Da, te-ai prins, partea asta cu clătitele și înghețata nu o știai, dar, na, ce să-ți fac? E musai să treci și tu să vezi ce meniu fain o să fie, ce atmosferă cu un vibe aparte și ce cafea bună o să-ți pregătesc. Poate că în momentul în care citești aceste rânduri te afli deja pe terasa mea, așa că fă-mi cum mâna de la masă, cheamă-mă și arată-mi că citești asta!

Ai o cafea și o clătită buuună de tot, din partea casei cum ar veni. Da, articolul ăsta ar putea fi un fel de mesaj ascuns într-o sticlă care plutește pe valurile internetului și ajunge prin nu știu ce minune pe ecranul ce-l derulezi în fața ta. Să ne bucurăm împreună, zic.

Bine, și dacă o să zici că nici nu ai auzit de GGM Gastro, nici nu aveai cum, din două motive:
1. nu te-a interesat domeniul și nu avea în plan să-ți deschizi o afacere din domeniul HoReCa

2. au apărut de curând pe piața din România și, mno, sunt la început.

Dar, afli acum, în 2021 că GGM Gastro oferă promisiunea unor echipamente de calitate și garanția celui mai mic preț ca premise ale unui viitor strălucit atât pe piața noastră cât și internațională.

Dar, până să auzim împreună de succesul lor la nivel mondial, hai să bem o cafea, poate chiar în primăvara asta, la mine la terasă. Te chem la deschidere… de fapt, nu te chem pentru că sigur o să auzi de mine și de cafeneaua mea drăguță când va avea un mic și de bun gust OPEN la intrare. Pe bune și pe (de)gustate!


Articol scris cu drag pentru GGM Gastro și SuperBlog 2021
Foto credit – GGM Gastro

Nu știu exact de unde sâ încep, dar cum totul trebuie sa aiba un inceput… ă, tu te-ai uitat vreodată la serialul FRIENDS? Dacă ești fan înfocat știi cam tot ce mișcă sau e static în multele episoade ale sezoanelor.

Când spun static, mă refer la încăperile în care se desfășoară majoritatea acțiunilor, fie că este cafeneaua în care se văd, fie apartamentul lui Joey și Chandler sau al Monicăi, de vis-a-vis. O grămadă de gaguri, de replici extrem de bine spuse și multe râsete.

Nu cu mult timp în urmă, ne-am pornit la construcția unei case. Casa noastră. Niște planete s-au aliniat bine de tot, nici noi nu ne așteptam, și în vreo doi ani aveam căsuța noastră. Pentru mine, soție și fetele mele. Aici mă refer și la Zara, cățelușa de 4 ani, că și este tot fata noastră, desigur.

Ne-am dorit o casă normală ca dimensiuni, nu aveam un buget extrem de mare, dar era exact ce visam. Trec peste toate etapele construcției, sunt nesemnificative pentru ce vreau sa povestesc aici. Ne făceam planuri despre cum vom amenaja camerele încă de dinainte să punem prima cărămidă. Ne uitam pe toate site-urile de mobile, de amenajări, de idei, despre cum fac alții, care mai sunt tendințele, cum să mixăm mobilierul și culorile. GREU.

Greu, dar așa trebuie să fie o poveste de genul ăsta. Are farmecul ei, chiar dacă treci prin tot felul de furci caudine, faci bugete, refaci bugete, cauți promoții etc.

Nu voiam să apelăm la cineva care să ne facă amenajarea, preferând ca banii să se ducă pe elemente de mobilier, bugetul fiind destul de atent ales. Aici întâmpinam o altă problemă, știam cam ce ne place și era nevoie să găsim elementele de mobilier pe care să le punem împreună și să vedem dacă imagine afinală este chiar ne visam.

Aveam doar frânturi, eu vedeam ceva, soția altceva, fiecare avea în capul lui o anumită imagine, ne mai contram că poate nu este ok ce alegeam, să nu cumpărăm degeaba și apoi să fim nevoiți să facem retur… d-astea.

Cel mai tare voiam ca livingul – de tip open-space ce împarte spațiul cu zona bucătăriei, un hol mic și scara ce ducea la etaj – să arate aproape la fel ca-n FRIENDS; ca să revin la ce povesteam la începutul articolului. Ok, nu identic, dar ideea de a avea bucătăria în spatele canapelei, care avea pe o parte și un fotoliu, o măsuță ce le deservea, un lampadar, alte măsuțe pentru o parte a canapelei și fotoliu plus covor și alte elemente conexe.

Am căutat imagini din diferite sezoane pentru că se mai schimba mobilierul și voiam să vedem cam ce ne-ar fi plăcut, doar asta aveam la îndemână, era un fel de TOOL empiric care nu prea ne ajuta.

Până într-o zi. Suferința noastră avea să se termine. NU CREDEAM CĂ EXISTĂ AȘA CEVA! Fii atent…

Am aflat din surse blogosferice de Biano.ro . Care dincolo de faptul că este un motor de căutare mobilă și decorațiuni, are integrat un studiou în care poți așeza mobila aleasă de tine într-un spațiu, pentru a vedea cum va arăta într-un final.

Ok, mă mai jucam eu in Photoshop sau Canva, dar nu era ok, era prea peste mână și nu aveai totul integrat așa cum este aici, în plus aici în Biano Studio, câștigam mult timp pentru ușurința cu care găseam elementele de mobilier și aflam prețuri și alte informații.

Primul lucru pe care l-am făcut a fost să compun livingul mult visat din FRIENDS, să văd dacă pot găsi aici exact ce ne trebuie și care să se și încadreze în buget. A fost PIECE of CAKE, dacă mi se permite exprimarea. Uite de unde am plecat (vezi mai sus), și la ce am ajuns cu ajutorul aplicației BIANO.

M-am uitat în ochii soției și am citit speranță și liniște. Pe bune. În sfârșit, chiar puteam să ne proiectăm singuri amenajarea camerelor, fără emoții.

Ok, nu este instrumentul perfect, dar așa cum este este GENIAL!
Dacă s-ar putea face CROP pe fotografii, ori dacă s-ar putea șterge manual anumite lucruri din fotografii ar fi și mai bine. S[ te joci un pic cu perspectivele ar fi și mai și, dar toate la rândul lor.

Oricum, eliminarea AUTOMATĂ a fundalului din fotografii și decuparea elementelor de mobilă sau decorațiuni cu acuratețe, este din altă lume. Nici în photoshop nu ai o asemenea rapiditate, și mai trebuie să și plătești pentru soft. AICI este totul ONLINE, fără să instalezi nimic. Faci cont de utilizator și te apuci de treabă. Atât.

Limita ești tu și ceea ce-ți dorești, în rest ai totul la îndemână. La finalul proiectului poți exporta fotografia cu ceea ce ai creat, iar acolo, în Biano Studio ai toate elementele alese pentru a face comanda online.

Hai, gata, că sunt entuziasmat de acest TOOL și vreau să mai fac și alte proiecte pentru mansarda care a rămans nemobilată.
Încă. 🙂

Articol scris cu drag pentru Biano si SuperBlog 2021
Surse foto: biano, getty images

Mda, nu știu alții cum sunt, dar mă știu pe mine cum sunt de vreo 8 ani încoace, și anume… alergic. Da, ALERGIC! Și nu la orice, ci la ceva ce nici nu știam că există și că aș putea fi vreodată alergic la această plantă. Da, dacă nu ai ghicit, despre AMBROZIE este vorba.

Pentru cine nu știe sau nu e (încă) alergic la ambrozie, vorbesc despre o alergie respiratorie, că dacă era la nivelul pielii mai era cum era, dar așa… eu am aflat ce înseamnă să porți mască pe față, de dinainte de pandemie.

Din păcate este o plantă extrem de rezistentă și care se înmulțește necontrolat, mai ales pe terenuri neamenajate. Problema este că din ce în ce mai mulți oameni devin alergici la această buruiană cu nume demn de băutură a zeităților, dar atât.

Nebunia începe odată cu înflorirea ei, prin iulie-august și poate dura până în octombrie sau noiembrie, cum este și anul acesta: planta s-a uscat, dar polenul s-a scuturat, a rămas pe sol iar în zilele cu umiditate la nivelul solului, apa se evaporă aruncând în aer vapori încărcați cu particule de ambrozie, de polen, de ambrozie, mai exact.

Deci, eu mă resimt cel mai nasol în zilele cu umiditate ridicată, culmea. Ce e și mai important de spus, este faptul că dacă la început erau strănuturi și mâncărimi de ochi, peste timp, în vreo 3 ani, cu toate că am încercat tot felul de tratamente, alergia a început să se manifeste sub formă de tuse și respirație șuierătoare mai ales în timpul nopții, având un oarecare început asemănător astmului.

Destul de scary, dacă stai să o gândești un pic la rece, mai ales că nu exista un leac, un panaceu, o rețetă, ceva sigur care să te apere de alergia la ambrozie. Da, poți alege să încerci până găsești ceva care îți face bine. Bineînțeles, cu ajutorul medicului alergolog.

Însă, cunoscând extrem de multă lume alergică la buruiana vieții – vezi grupuri pe facebook în care fiecare își spune păsul și aventurile anuale – pot spune că este o situație destul de delicată, iar dacă nu ar fi fost situația pandemică, am fi auzit zilnic la știri de persoane alergice care au dificultăți la respirație.

Însă, în situația actuală, au fost știri mai deloc despre ambrozie. Pe nimeni nu am auzit spunând, și pe bună dreptate (cine mai are timp de astfel de studii), dacă ar putea exista o risc crescut de a avea simptome mai grave la persoanele sensibile la ambrozie, care fac destule rele aparatului respirator.

Așa cum susțin de doi ani, mi-e tare teamă ca AMBROZIE + COVID să nu dea o altfel de poveste de dragoste, un ”Love Story” pe care nu îl doresc nimănui să-l trăiască sau să-l experimenteze.

Cum ziceam, nu există ceva care să trateze sigur alergia la ambrozie, dar putem ameliora simptomele, așa cum fac și eu de vreo 4 ani încoace. În primul rând pe lângă antialergicele pe care le iau, picături de nas pentru o respirație mai ușoară și picături d eochi pentru limpezirea vederii, merg și la cure într-o salină artificială, aici în București, că e aproape și este lejer de ajuns.

Ok, Bucureștiul nu e compatibil cu sintagma ”ușor de ajuns” în niciun caz, dar decât să mergi până la o salină aflată la peste 150 de kilometri distanță, ideală în orice situație rămâne TERRA SALIN, aflată în apropiere de centrul Capitalei, lângă parcul Carol.

Eu locuiesc în Bragadiru și la ore normale fac vreo 20 de minute, deci se poate ajunge lejer din orice colț al Bucureștiului sau din zona Ilfovului sau alte județe apropiate. Este normal să vii la ședințe de haloterapie, mai ales cu cei mici, care au și loc de joacă special creat pentru ei.

DIn punctul meu de vedere, pentru afecțiunea mea respiratorie, pot afirma că astfel de ședințe petrecute în într-un mediu încărcat cu particule de sare, cu o concentrație mai mare și de 10 ori decât într-o salină naturală, obișnuită, mă ajută să trec mult mai ușor peste perioada august – noiembrie.

Nu, nu e un efect din ăla psihologic, că merg și doar mi se pare că mă simt mai bine, eu chiar mă simt mai bine într-un mediu sărat. La început mergeam la salină naturală, sub pământ, apoi și pe la mare, dar efectele erau destul de maici având în vedere timpul scurt petrecut acolo. Era nevoie de ceva la care să pot ajunge ușor și să fie și accesibil ca preț.

Păi, dincolo de accesibilitate, cum să nu mergi la Terra Salin care este dotată cu cel mai performant sistem de ventilație din țară?! Mai mult, după fiecare ședință aerul este evacuat și reintrodus aer proaspăt din exterior, păstrându-se atât temperatura cât și umiditatea constante.

De reținut că și timpul petrecut aici, 45 de minute/ ședință, echivalează cu 4-5 ore într-o salină naturală. Păi, când timpul este atât de prețios, cum să nu alegi să mergi într-o salină artificială?

Știu că sună a Star Trek, dar aici au HALOGENERATOR! Nu, nu e din ăla care te teleportează, dar face cumva să-ți ”teleporteze” niște microparticule de sare în aparatul tău respirator pentru a te ajuta să respiri mai bine. Să-ți facă bine, cu alte cuvinte. Simple.

Acest halogenerator macină sarea introdusă în el, în particule de 10 microni care cad pe suprafețe și în particule de 1 – 5 microni care sunt inhalați și ajung până în bronhiolele terminale și în alveolele pulmonare.

Având în vedere situația pandemică, este de reținut că toate ședințele și programările se desfășoară după toate regulile impuse, având un grad de siguranță extrem de ridicat.

Gata, te las cititorule, că e musai să merg să-mi continui ședințele din salina artificială, mai ales că am trecut de minimul de 7 ședințe care se consideră a fi indicate pentru a simți rezultate. Eu trec mai ușor peste perioada asta cu alergia la ambrozie și asta este tot ce contează pentru mine. Ar fi interesat să conteze și pentru cei care trec prin ce trec eu sau cu probleme ale aparatului respirator.

Articol scris cu o respirație lejeră pentru Terra Salin și SuperBlog 2021
Foto credit: Terra Salin, Canva (fotografia din Header)