Povești cu sâmburi de adevăr

Poveste de dragoste, cu final Eco!

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

            Era o zi obisnuita de munca, la societatea noastra, harnicuta, din cartier. Activitatea era in toi ca de obicei.  Nea’ Rotaru, omul bun la toate, si degraba saritor, in ajutor, era suit pe o scara si se chinuia sa schimbe niste neoane din sectie.
         – Salut, nea’ Rotarule! Asa, de dimineata ai luat-o? intreba Mihai, un baiat ce lucra acolo si care tocmai ce trecea pe langa el.
          – Neata nepoate! Pai ce sa fac? M-a rugat dom’ sef sa schimb neoanele  astea, ca unele erau pe terminate, iar altele erau arse. Si de’,  aveti nevoie de lumina aici, sa aveti spor, si sa meraga treaba bine.
           – Spor la treaba, si tie, atunci nea’ Rotarule – zise baiatul si se indrepta spre vestiare.
        Dupa putin timp, Mihai revine de la vestiare, imbracat si pregatit pentru o noua zi de munca, dar parca ceva il macina. Se apropie de nea’ Rotaru, care continua treaba in sectie.
          – Auzi, nea’ Rotarule, a venit Simona? Ai vazut-o? intreba curios Mihai.
        – Care ma, baiete, “Shakira”? Aia care mai sta cu muzica in urechi, si se mai uita baietii astia la ea, toata ziua, de uita de lucru? – zise nea’ Rotaru in timp ce se chinuia sa scoata un neon.
         – Nu bre, Simona de “sus”… Cea de la birouri, aceea eleganta asa cu parul mai scurt… bruneta…
         – A, Simona, fatuca aia… Frumoasa, ma Mihaie, da’ ai grija ca e de “sus” si e ruda cu sefu’ al mare. Nu stiu daca e de nasul tau. Ia da-mi si mie neonul ala lung de colo!
         – Nu stiu ce sa zic, bre. Eu n-am nici masina, ea are, da’ e a firmei… Ia, tine  aici!
         – Mihai, ssst, uite ca tocmai a parcat. Eu zic sa incerci, daca iti place, si inima-ti da imbold.
        Simona intra prin sectie.
        – Buna dimineata, ingaima Mihai.
        – Saru’mainile! zise si nea’ Rotaru.
       Simona se apropie de ei.
        – Buna dimineata, nea’ Rotarule. Cu treaba de dimineata? Buna, Mihai, ce faci?
       – Dda… a, sunt… gata pentru noua zi, si am un chef… Adica, chiar am. Da, am. – se fastaci Mihai.
       – Nea’ Rotarule – continua Simona – vezi ce faci cu neoanele astea vechi, unde le arunci ca inca nu au venit containerele alea noi pentru sticla. Eu zic sa le depozitezi undeva, ca vreau sa facem cu ele cum facem si cu deseurile acelea de plastic, sa le ducem la reciclat.
       – Lasa, domnita ca am eu grija… zise nea’ Rotaru.
      – Mihai, vino putin cu mine, zise Simona, in timp ce nea’ Rotaru facu ochii mari.
        Mihai o urma, docil, si surprins. La birouri, Simona, se apropie de el…
      – Mihai…
      – Da, Simona, ingaima Mihai.
      – Ai grija te rog cu nea’ Rotaru, unde pune becurile si neoanele alea. Am incredere in tine. nu-l lasa sa le arunce aiurea. Riscam amenzi, si nici nu e bine pentru… natura. Cine stie unde ajung.
      – Dda… ssigur, desigur Simona. Cconteaza pe mine  – se balbai Mihai. Am eu grija.
        – Stii Mihai, ca eu sunt… cum sa zic, cu ecologia, sunt implicata in niste proiecte…
        – A, da? – facu Mihai pe interesatul. Cred ca este tare ok, si…
        – Da, imi da aripi, si ma face sa ma simt bine, ca pot da si eu o mana de ajutor.

         Se auzi, deodata un telefon, in birou. Era nea’ Rotaru. Avea nevoie de ajutor, sau cel putin asa parea. Era doar curios, si vroia sa-l scoata pe Mihai…
        – Du-te, tu Mihai, e nea’ Rotaru. Du-te si ajuta-l, si nu uita ce ti-am spus!
       – Da, Simona, sa ai o zi usoara… – zise Mihai, in timp ce pleca.
Incepuse sa se framante, il rodea treaba asta cu ecologia. Era un punct de unde putea pleca, si poate va reusi sa ajunga la inima ei. Rotitele, se pusera in miscare. Gandea. Se gandea…

         Ajuns acasa dupa o zi de munca, Mihai se puse pe cautat, pe internet: reciclare, reciclare becuri, sticla… Bingo!
A gasit astfel, o campanie care era promovata de mai multi bloggeri, sub “umbrela” Blogal Initiative. Era o campanie ampla, in care bloggeri indemnau la reciclarea becurilor si neoanelor arse,  in ceea ce se numea Recensamantul Becurilor Arse din Romania. Totul administrat de Recolamp, o organizatie non-profit. care colecteaza astfel de desuri gratis, fara niciun cost. Ei se ocupa de tot.

       “Uau, asta chiar ca e tare! Asta am sa fac!” isi spuse Mihai. “O, sa particip si eu, ca si ceilalti bloggeri, si o sa fac o scrisoare deschisa spre firma noastra, sa recomand Recolamp. Asa nea’ Rotaru va fi cu adevarat ajutat, iar Simona… Ei, SImonaaaa…”. Mihai visa. Sa-l lasam sa viseze, si sa scrie…

                                      Domnului Director,

Sunt Mihai Rocescu, angajat al firmei dvs. si ca urmare a unor actiuni intreprinse in cadrul firmei, am constatat ca deseurile rezultate din operatiunile de inlocuire a becurilor si neoanelor, nu au unde sa fie depozitate pentru a fi colectate sau duse catre cei ce se ocupa de reciclarea acestora.
M-am informat, si am certitudinea ca cei pe care ii recomand sunt cei mai in masura sa ne ajute. Este vorba de Recolamp, care este singura organizaţie specializată în gestionarea deşeurilor din surse de lumină, autorizată de Ministerul Mediului şi Pădurilor, si se angajaza sa preia de la producatorii de echipamente de iluminat din Romania responsabilitatea privind gestionarea deseurilor generate de produsele pe care le furnizeaza pe piata, si totodata sa creeze premisele pentru reciclarea acestora in conditii de siguranta pentru mediu si pentru sanatatea populatiei.
Mai mult, Recolamp are peste 8.605 de puncte de colectare, si ne pun la dispozitie gratuit recipiente de colectare standardizate, pe baza unui protocol de colaborare incheiat cu fiecare locatie in parte;  servicii de ridicare a deseurilor, transport, depozitare,sortare, consolidare regionala si nationala;  servicii de tratare si de reciclare cu ajutorul reciclatorilor contractati; un numar de telefon gratuit si servicii aferente preluarii apelurilor in vederea ridicarii deseurilor semnalate de generatori.

Va rog sa-i contactati Recolamp, si sa incheiati un  protocol de colaborare si veti primi cu titlu gratuit containerele de colectare selectiva. Astfel ne ajutam si firma, natura si viitorul nostru.

Cu deosebit respect,
Mihai Rocescu

         Mihai, avea si el un blog, mic-mic, fara prea multe articole scrise, si alea care erau erau despre fotbal. S-a inscris si el in Campoinatul National de Blogging, si a postat scrisoarea in campania Recolamp.      Urmand sa dea un mail si catre direcorul firmei. S-a culcat tarziu, si astepta cu nerabdare ziua urmatoare.

          Dis-de-dimineata, nea Rotaru il astepta cu mustata sclipind, in lumina neoanelor din sectie.

        – Vezi, ca te asteapta, Simona in birou sus. Ai grija, ca e si cu dom’ Director.
        – Aoleu sper ca nu groasa?! se sperie Mihai.
        – Nu cred, ca erau destinsi, si zambeau, dar eu stiu, stii cum sunt ai de “sus” …

Mihai urca intr-o clipa scarile, batu la usa, si intra.
      – Salut, Mihai, intra te rog! zise directorul.
     – Buna Mihai, o cafea? spuse si Simona, in timp ce inima lui Mihai batea mai tare decat un pickhammer.
     – Buna dimineata, da, multumesc.
     – Mihai stii de ce te-am chemat, nu? spuse directorul.
     – Banuiesc…
     – Am citit mailul tau, si impreuna cu Simona, am decis sa colaboram cu cei de la Recolamp. E spui? Multumit?
      Cu un zmbet larg si usor tamp pe fata, Mihai reusi un “Da” care facu sa rasune biroul, si sa agite papagalii din colivia de laga geam.
     – Uite Simona mai are ceva sa-ti spuna, eu va las, ca am de lucru. Bafta Mihai!
      – Multumesc domnule director.
      – Nu ai pentru ce, eu iti multumesc. Si spune-mi te rog, Paul.
     – Am inteles, zise Mihai uimit.
Simona se apropie de el, si ii zambi.
     – Sincer, nu te stiam asa. Cream cu totul altceva, nu te cunosteam. – zise Simona, invaluindu- cu parfumul ei. Sau nu era parfumul?             Poate era parfumul victoriei. Atunci mihai ataca decisiv:
     -Simona, eu nu te invit la film..!
Simona facu ochii mari, si caprui. Mai caprui.decat capruiul.
      -Da, Simona -continua Mihai – te invit la o campanie de ecologizare undeva in afara orasului, si la plantatul unor puieti, ce zici? Te bagi?

          Si s-a bagat. Si a fost cu happy-end, deci. El a castigat, mai tarziu, cu articolul sau, o bicicleta, si a putut astfel sa aiba parte de minunate iesiri in aer liber cu Simona,  care de altfel avea si ea o bicicleta, si s-a lasat cu dragoste, de natura si de … Simona.
Iar firma… a castigat, recicland organizat si fara costuri, deseurile produse, practic facand, mai nimic. 

Articol participant la Campania Recolamp, de pe Blogal Initiative, si se vrea un exemplu pentru toate firmele, dar in special pentru cele din zona Bragadiru, Ilfov:

  • AUTO BRAND SRL
  • RO STAR SA
  • BRACO INDUSTRIAL SRL
  • AGRO BRAGADIRU TRADE SRL
  • MODUL DESIGN SRL
  • ELBI ELECTRIC & LIGHTING SRL
  • CORINA GEALAN SRL
  • EXALCO ROMANIA SRL
  • AMVIC SRL
  • LAROPHARM SRL
  • DELTA INTERNATIONAL SRL
  • CHIPITA ROMANIA SRL

recolamp

presentation

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Comments

comments

2 thoughts on “Poveste de dragoste, cu final Eco!

  1. Frumos articol , o poveste placuta ! Succes ! In ceea ce ma priveste o companie , Premium porc, a demarat colaborarea urmare a articolului meu 😀 Uraaaaa

  2. mersi. am vazut si eu articolul tau cu Premium PORC :))) Mama, cum suna, asta… cum “premium porc” ? e de “porc” numele, ca sa zic asa. la ce s-or fi gandit cand au pus numele? 🙂 In fine, bine ca ai reusit. Tu le-ai trimis si email, nu?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *