Pai bine, mah, se cade sa le comparam? Pai cica e musai, sa vedem cum te-ai simtit in prima zi, si colo, si colo.
Pe cand eram un bloggeras intr-ale slovelor de inceput, si nici nu imbracasem bine de cu dimineata, ca bunica-miu ma scoase la pozat. Na, mandru si el ca am crescut, mandru si eu ca voia vea parte si de mai multe fete, da’ cu pampoane si sarafane comuniste. Destul de dur, totusi.
In fine, cu emotii vizibil tremurande si fluturi tocmai iesiti din larve direct in stomac, imi pusei ghiozdanu’ in spate (colturos, verde cu negru, ca o cutie cu capac) si fara Ben 10, Spiderman sau Iron Man. Poate mai tarziu, am creionat pe el, cu pixul, un Marius Teicu sau Corina Chiriac 🙂 pentru ca toata tarasenia era pe la mijlocul anilor ’80 (wtf? sunt asa batran? Maaamiii!).
La loc de cinste era si pachetelul cu surprize Turbo, ca sa ma dau mare ce colectie de masini am. Ajung in club, foiala mare, fetele sunt ca un vulcan, ma uit in stanga la o masa era Ponta cu CikiCean. curtea scolii… si de aici, s-a rupt filmul, trairile si emotiile normale specific varstei, si tot asa ani la randul…
Cu blogul e o poveste scurta. Blogger nefiind, aiurea cutreieram si scriam pe fb, texte, cand ma mai lua valul. Pana am decis sa-mi fac un blog, si sa ma dau drept blogger, nu?
“Ce-ai ma, tu? Blog? Esti blogger? Tu?” radeau de mine pe la colturi sau fata in fata, dupa caz. Altii ma priveau cu reticenta, ori ca nu stiu ce e un blog, ori credeau ca intru in vreo secta… 🙂
Cert e ca nici eu nu stiam exact ce-si-cum, si voiam un spatiu in care sa ma desfasor, functie de chef si timp. Am descoperit ca exista viata si dupa blogspot, si mi-am facut pe wordpress, si l-am lansat la apa cu texte mai vechi, sa fie si acolo ceva, asa, ca sa nu fie gol.
Am avut emotii, normal, ca nu-mi gaseam o tema, adica o “theme”, pentru blog, sa arate si el intr-un fel dar mi-au trecut repede cand am vazut ca toate alea misto sunt cu bani 🙂
Si cum D-zeu le-a facut si el pe rand, si apoi s-a odihnit, asa si eu. Facui, ce facui si apoi m-am oprit si stateam, si ma uitam la el. El la mine. Si acum? Ce urmeaza? Am jnceput sa citesc pe gugal, despre blogarit, si ca exista asa-zisele platforme pt bloggeri. Wow! De aici e cancan… Am dat cu o sampanie de monitor “sa fie intrun ceas bun!” S-a spart. Monitorul.
Am desfacut sampania. Am baut-o. Am pus dopul la monitor. Si am baut blogul, pe care l-am lansat… Am scos monitorul, din sticla, si am aruncat blogul. Pe care… l-am baut. Am baut dopul din blog, si am spart Chinezu’, pe care l-am… tuns. 🙂
Dar in prima zi de blog, am fost tare mandru, si emotii cat cuprinde, ca aveam un PC neascultator si un net… la fel de aiurea.
Acum sunt deja semi-profi spre profi (sac!), si apropo de asta magazinele Profi sustin scolile, si le ajuta atunci cand tu facand cumparaturi aici, directionezi punctele pe care le primesti catre scoala aleasa de tine.
O idee tare buna avand dotarea din sistemul de invatamant, si pentru a afla mai multe intra pe Profi te premiaza.
Eu am ales aleator o scoala, ca cele incare am invatat nu sunt pe lista de participanti. Am ales Scoala Gimnaziala Lespezi din jud. Bacau. Sper sa fie printre cei care vor avea parte de ajutor.
Articol petru Blogal Initiative si Profi.
In prima zi de scoala stiu ca m-am trezit la spital in perfuzie, din cauza unui nenea care a pierdut controlul masinii. Mai bine imi amintesc de prima zi de liceu, stiu ca atunci am avut mare noroc sa prind o clasa buna. Prima zi de blogger, asta e mai complicat am avut atatea bloguri personale si nepersonale incat chiar nu imi mai aduc aminte.
nasol. e de neuitat, dar in sens rau. trebuie sa fie o prima zi de blogger, indiferent cate ai avut.