#cuEnergieLovim – Energia aia bună cu care pedalăm spre un viitor mai VERDE pentru copiii noștri

Hei, salut! Salut, tu care citești rândurile așternute aici, pentru că sunt gata să-ți povestesc despre o idee, care nu este originală, pentru că puține idei mai sunt originale. Insă ideile bune sunt binevenite oricând mai ales dacă vorbim despre ENERGIE VERDE, SUSTENABILITATE, ZERO EMISII ș.a.m.d.

Dar s-o luăm cu începutul, cătinel, ca să pornim de la o premisă importantă. Fast Rewind, putem să ne teleportăm lejer în 1988 într-o gașcă bazată pe o tovărășie demnă de anii comunismului, dar… nu prea. O să înțelegi unde bat.

Pe atunci aveam 8 ani. Neîmpliniți în vara de care vorbesc. Vara lui 1988 care m-a prins pedalând spre o altfel de libertate, o libertate pe care nu o conștientizam la vremea aia, când maximul de distracție într-un București gri aflat la limita suportabilității ultimilor ani ai comunismului absurd, era plimbatul în parc, mersul la o înghețată, un film etc.

Da, am zis pedalând spre LIBERTATE. De un an învățasem să merg pe prima mea bicicletă, bunicul se ocupase de asta, și premiant fiind o meritam din plin. Tot bunicul mă învațase tainele pedalatului pe bicicleta, PEGAS-ul meu bleu, din acela care se plia de la jumătate, pentru cine își mai aduce aminte.

Aventurile din 2020 dintr-o tură cu bicicleta la munte


Vacanța de vară și povestea asta, mă prinde alături de o gașcă de haiduci, cam de aceeași vârstă, pe o șosea liberă ca-n filmul ăla, Zombieland. O șosea care ducea din vasta Capitală până, hăt, înspre Alexandria, prin Bragadiru și Mihăilești. Nu, că doar nu eram atât de zăpăciți de filme precum Racheta Albă sau Fram, ursul polar și să ne ducem cale de vreo 90 de kilometri până la Alexandria și să vedem… Vedea.

Nu, cu Bălănel și Miaunel în suflet ne-am oprit din pedalat după mai bine de 40 de kilometri, pe la Walter Mărăcineanu, până în Ghimpați, pe stânga, cum ar veni, ca și reper. Aveam să pedalez, deci, în ziua aia aproximativ 90 de kilometri, cine ar fi crezut? Eu, care pedalam de nici un an de zile și pe o bicicleta cu roți de 20 de inci ca să ne înțelegem.

A fost o ieșire de poveste, dar și cu scântei, cu ceva țipete pe acasă, d-astea… Dar amintirea a rămas, la fel și o șipcă folosită de mama pentru convingerea mea de a nu mai pleca vreodată fără să anunț. Copilărisme. Să fi plecat acum pe șosea, asta da haiducie de anii 2021!

Pe-atunci, insă, am gustat cu adevărat pentru prima dată libertatea aia mișto. Eu, bicicleta mea, prietenii, natură, oameni de la țară, aer de libertate ce urma să vină curând, după 1989.

Da, anii au trecut, pasiunea pentru bicicletă a rămas, s-a mai atenuat pe alocuri, însă, revenind în forță prin 1996 când aveam primul MTB. Eram în liceu. Adrenalină, tată! Nici nu se știa prea bine, atunci, conceptul de MTB.

Alte nebunii, munți luați la pedală, atât cât se putea atunci, desigur. Pauză de școli și familie, dar în 2013 am revenit pe baricade, de data asta și mai pasionat, cu mâncărimi în pedală atât cât să nu plec prea departe de familie, însă. Fii-mea, micuță, a fost mereu prima alegere în timpul meu liber. Au urmat, și urmează și acum, mii de kilometri luați la pedală. Dar astea sunt alte povești.

De ce vorbesc de toată pasiunea asta a mea cu bicicleta? Pentru că, deși nu pot să zic că este viitorul (el deja se întâmplă de ceva timp în țări mai dezvoltate) cam ar trebui să fie când aducem vorba despre mobilitate urbană ca variantă de deplasare rapidă fără a implica autovehicule cu combustie.

Hală construită de cei de la FRISOMAT asemănătoare cu cea pe care am vizitat-o

Mai mult, în urma unei vizite făcută cu o altă gașcă de haiduci, bloggeri în cazul de față, mi-a fost atrasă atenția într-un mod neașteptat de cei de la Frisomat, care se va dovedi una dintre cele mai importante piese într-un puzzle pe care vreau să-l duc la bun sfârșit. Sfârșit care va fi de fapt un început VERDE, acel VERDE de care vorbeam și mai sus în articol. 

Când am luat cunoștință de halele pe care le pot construi cei de la Frisomat, mă aflam la o expoziție, iar mai apoi, imediat, într-o astfel de hală metalică ce avea ca destinație o fermă de găini ouătoare. Era nouă, complet utilată și m-a uimit de cât de bine putea arăta, cu ce standarde înalte ne puteam mândri oriunde în lume, sincer.

Vezi AICI clipul de care vorbesc:


Acum, grație jobului și a locului în care îmi desfășor activitatea, avem în plan o nouă idee de business în care este musai să între în ecuație chiar cei de la Frisomat pentru o construcția halei în care ne vom desfășura activitatea. 

Ne dorim o hală pe care o putem ridica rapid și care să aibe costuri de mentenanță zero pentru următorii 50 de ani (așa cum sunt și specificațiile Frisomat). Mai mult alegerea ne-a fost deja ”influențată” de faptul că proiectarea, producerea, livrarea și construcția pot fi asigurate în totalitate de cei de la Frisomat. Ce poate fi mai tare ca asta?

Ce poate fi mai tare? Iți spun tot eu, aici. Că aproximativ 67% din energia electrică necesară producției se realizează prin panourile solare ce se află pe acoperișul unității de producție.

Exact așa ne dorim și noi de la viitoarea hală, să putem avea panouri solare care să acopere necesarul nostru de energie și mai mult decât atât ne dorim să devenim prosumatori, să montăm un număr de panouri solare care să ne ajute să și producem mai multă energie.

Așa ar putea arăta viitorul nostru showroom construit de Frisomat, de care vorbesc în articol

De ce? Pentru că vom avea un showroom de biciclete normale, dar și de biciclete și mopede electrice care vor avea nevoie de încărcare, la fel și stațiile de încărcare auto pentru acele electrice care vor fi cu deosebită plăcere invitate să se încarce gratis de la soare cât vor sta clienții noștri printre vehiculele pe care le vom propune.

Desigur, vom avea și spații verzi atât în curte cât și în interior, interior în care vrem neapărat să plantăm un copac, și care să aibă lumină naturală din belșug pentru o viață frumoasă alături de noi, dar și noi alături de el.

Primii pași vor fi, clar, înspre a promova și vinde biciclete și mopede electrice pentru deplasare cu zero emisii, ca mai apoi, să începem să lucrăm și la spații care vor asigura producția acestora, fiind în tratative cu diverși furnizori de mașini-unelte și know-how din țări care fac asta de ceva timp.

Elemente moderne ce vor putea face trecerea între unitâțile viitorului complex VERDE

Știm că există concurență deja în piață, da unde nu este concurență? Avem niște ași în mânecă, pe care nu pot să-i arăt, să vorbesc despre ei. Însă atunci când poți face lucrurile un pic mai bine, mai altfel decât ceilalți, cu dragoste și pasiune, sigur vor ieși planurile pe care le-am trasat.

Gata, că mai avem de făcut ceva proiecte și mult timp petrecut în scris aici pe blog înseamnă mai puțin timp pentru planurile de viitor. Da, vorbesc de viitorul VERDE și cu iz de LIBERTATE exact ca cel pe care l-am simțit în vara aia a lui 1988.


P.S. – haștagul #cuEnergieLovim stă alături de clipurile și postările de pe social-media având un vibe pozitiv în actuala competiție SuperBlog, dar care va rămâne și în viitor.

Articol scris cu un vibe pozitiv pentru Frisomat și SuperBlog 2021

Sursa foto – Frisomat
Clipuri video: canal propriu YouTube





Primivara aia cu Energie Bună începe în Toamna asta cu tine

Cum bine zicea și un bine-cunoscut dramaturg român: it’s all in your head. 🙂
Din capul tău pleacă totul. Creierul ar putea fi sursa tuturor energiilor și acțiunilor tale.

Ok, nu știu ce dramaturg a zis asta, dar puteam să scriu fie nuvelist sau poet, fie ziarist că nu prea conteaza. Am zis-o pur și simplu ca intro.

Da, în capul tău chiar se întâmplă totul. Iar creierul trebuie hrănit. Dincolo de proiecția noastră fizică, de ceea ce suntem, de cum suntem văzuți, suntem, vrem, nu vrem, un amalgam, un amestec de substanțe. Iar prin echilibrul lor ne acordăm și noi sentimentele, trăirile, relațiile cu ceilalți și tot ce poate deriva de aici. 

Să mă explic altfel, că nu vreau să intru prea adânc în explicații medicale, fizice, meta-fizice sau mai știu eu ce chestii ce ar putea fi interpretate dubios.

Teoretic, dar și practic, e simplu: vine o perioadă destul de friguroasă pentru noi, românii care mai suntem pe aci prin țărișoara asta. Pentru a trece cu bine peste această perioadă avem nevoie de anumite vitamine și suplimente pe care, dacă nu ai o alimentație corect echilibrată, nu prea ai de unde să ți le iei. De acord?

E posibil ca starea aia mișto, vibe-ul ăla bun de care ai nevoie în momente mai low energy, care par să nu se mai termine, să se regăsească chiar în cutia aia colorată pe care scrie sec VITAMINE si tot felul de derivate comerciale.

Mda, fie că vrei sau nu să recunoști, avem nevoie de ele, dacă nu știi cum să ți le procuri din natură sau nu vrei să-ți bați capul. Gândește-te că pentru un deficit de vitamina C trebuie să mănânci cam multe lămâi și alte fructe sau legume care nu-ți fac nicio plăcere. O pastiluță de vitamina C poate conține cantitatea potrivită ce ție îți lipsește, scăpându-te de corvoada cu legumele și fructele. 

Fiecare dintre noi interacționăm diferit cu perioadele anului, reci sau calde, umede sau uscate. E greu să gestionezi energiile alea bune să rămână alături de tine tot timpul. Cum ziceam la început, poate fi totul în capul tău, dar și el trebuie hrănit, precum și restul corpului.


Unii și-l gestionează prin meditație, alții prin ceea ce citesc și aleg ce li se pare cel mai corect în momentele acelea, unii merg la doctor, alții la nutriționist sau psiholog, you name it. Important e să te simți bine, tu cu tine, în final. Dar, de cele mai multe ori alegem căi mai întortocheate.

Intr-adevăr, poate că suplimentele și vitaminele te pot ajuta, dar nu luate după ureche și după ce a zis X și Y, important e să le iei la recomandarea unui medic, care chiar știe ce spune, sau măcar este cel mai potrivit să dea astfel de sfaturi.

Nu sunt chiar niște medicamente, nu-ți trebuie rețetă, dar chiar nu este recomandat să le iei după cum crezi tu sau din ce vezi în reclamele de la tv. Ele sunt prezentate destul de frumos, de colorat, iar la final nimeni nu citește și scrisul ăla micuț, cu asterisc, pe 10 rânduri și care apare doar pentru două secunde.

Momentele de tristețe, de puțină energie, de bucurie exacerbată, de mult somn sau de mai puțin somn, pot avea răspunsul în deficitul de vitamine sau alte substanțe ce îți lipsesc.

Culmea, de cele mai multe ori, eu mă energizez cu muzică. E o variantă în care mă pornesc, un fel de START ca la autovehicule. Intorc cheia în butuc sau apăs un buton. Aleg muzica potrivită și energiile se aliniază cumva, în raport cu ceea ce am, ce sunt.

Da, am luat și eu, la nevoie, la recomandarea medicului, suplimente în momentele în care făceam mai mult efort fizic sau când mă simțeam obosit din nimic.

Primăvara este văzută ca un restart, ca cel de care ziceam și eu, de ce să nu înceapă Primăvara ta chiar în Toamna asta? Cum ar fi? Pregătește-te din timp de Primăvara ta, de restartul tău chiar de mâine, sau de acum.

Observă-te, tu te cunoști cel mai bine, iar dacă nu știi ce îți este recomandat pentru perioada următoare vorbește cu medicul tău să-ți recomande. Luați decizii împreună, pentru că dincolo de situația pandemică, știm cu toții cum stăm în perioada rece cu răcelile și altfel de virusuri care se tot activează mai tare acum.

Important este să prevenim decât să tratăm, iar muzica, cea care îmi dă startul ăla bun, nu ar putea avea efectul scontat dacă nici eu nu sunt într-o stare în care să funcționez corect.

Este nevoie de Spring sau Primăvară, oricum îi zici tu, de aceea ca să-ți fie mai ușor poți comanda lejer produsele necesare stării tale de bine, din confortul de acasă, de pe laptop, PC, tabletă sau smartphone. Dacă știi ce vrei, ce ai nevoie, este extrem de simplu, evitând mersul în magazinele fizice care comercializează astfel de suplimente și vitamine. 


Și dacă tot am vorbit restart-ul tău interior care se poate reflecta și în exterior, știu că este extrem de important pentru sexul feminin să arate bine, mai ales în următoarea perioadă, de aceea am auzit de Le Cabine care sunt sunt fiole concentrate cu diferite substanțe, vitamine, minerale, aminoacizi care oferă fermitate și restructureaza arhitectura feței, hidratează epiderma și redă elasticitatea naturală. Las informația asta aici, pentru cine are nevoie.

Deci, oricare ar fi alegerea ta, fă-o corect și la recomandarea medicului, este vorba de sănătatea ta, de tine, de corpul tău, de energie.

Tu ești energie, eu sunt energie, el și ea sunt energii.

Caută postările mele pe facebook, instagram sau Youtube să vezi ce înseamnă energia aia bună de care tot zic și care te împinge să faci lucruri cu pozitivitate, fără hate și alte prostii. E doar un exemplu al vibe-ului ăla bun din ultima perioadă.

Articol scris cu bucurie pentru Spring Farma și SuperBlog 2021
Surse foto: spring farma, canva

Poveste despre o casă frumoasă și parchetul ce a făcut-o primitoare și… călduroasă

Varianta VIDEO a articolului

De la început am vrut să-i fac, să-i pregătesc surpriza. Știam cât de mult se va bucura și am complotat cumva ca să iasă cum trebuie toată cacealmaua. Actorii principali? Eu și nevastă-mea. Actorii secundari? Fii-mea, familia și niște neni muncitori (o să înțelegi imediat despre ce vorbesc), dar și Alma Parchet. Locul de desfășurare al acțiunii? Viitoarea casă.

Tot ce povestesc este perfect adevărat iar fotografia dinspre finalul articolului este din timpul lucrărilor la căsuță.

Totul a plecat de la un trip făcut undeva pe lângă Cluj și în care am făcut cunoștință pentru prima dată cu un loc de cazare superb. Iar când zic SUPERB, este musai să fie scris cu litere mari. La final o să-ti las numele locației, dacă te interesează. Și o să te intereseze când o să vezi cât de mișto arată. 🙂

Bun, am fost cazați acolo într-un apartament dintre cele două disponibile, restul fiind camere duble. Da, un apartament mare, spațios, cu o terasă superbă, cu un view extraordinar și un balansoar pe măsură. 

Idee de amenajare si cat de important este parchetul (culoare, linii, desen, potrivire cu mobilierul)

Era o zi de toamnă mai rece, rece și pentru că e zona de deal și există și pădure-n spatele pensiunii. De cum am intrat in living, ne-a întâmpinat cu căldură o… căldură, dacă mi se permite exprimarea. Da, era o temperatură excelentă în interior, mai ales pentru fete pentru că pe ele le știam friguroase ca de obicei. Eu rezist ca tancul, dar ele… Bine, care fete nu-s friguroase să ridice o mână! Deci, nicio mână ridicată, bun!

Cât timp ne pregăteam, ne aranjam, aduceam bagaje, aduceam bagaje, aduceam bagaje  – a se citi că numai EU făceam activitățile astea – am simțit cum mi se ridică o sprânceană. O ridicare mai mult a curiozitate, a căutare, a găsi niște răspunsuri la întrebarea:

Dacă apartamentul nu are calorifere, de unde vine căldura? Ok, e un port-prosop în baie, dar de unde vine căldura?

Iar căldura aveam să aflu de unde vine imediat după ce m-am descălțat și am pășit pe gresia de la bucătărie și apoi pe cea de la baie. Da, căldura venea din… pardoseală. Bingo! Ok, dar numai din zonele cu gresie? Ei bine, nu, în zona parchetului nu se simțea la fel de tare temperatura precum în zona gresiei, dar era la rându-i încălzit, generând o temperatură constantă în fiecare colț al apartamentului.

Bun, era prima dată când făceam cunoștință cu un sistem de încălzire prin pardoseală, iar eu habar nu aveam cum funcționează. Mai mult, nu credeam că se poate pune sub parchet: cum să treacă căldura prin el?

Dacă eu mă întrebam așa, nevastă-mea nu făcea altceva decât să se bucure de căldura ce venea la picioarele ei, parcă de niciunde. Adio picioare reci înfofolite în ciorapi groși și papuci super-mega îmblăniți. Mai multă liniște și pentru mine.

Anii au trecut, am mai revenit acolo cu bucurie de câteva ori, iar peste noi a dat norocul să începem a ne construi o căsuță. Căsuța noastră, cea de care aminteam mai sus. În capul meu nu era decât o singură MARE dorință, pe care o vezi venind, nu? Și anume, să avem și noi căldură în pardoseală.

Exemplu de parchet dublu-stratificat Stejar Amrican Natur

Nu voiam să avem în căsuța noastră parchet din lemn masiv, ci ne doream peste tot parchet dublu-stratificat  de 14 mm, care să aibă o culoare aparte, și anume Stejar American Natur, pentru că ne plăcea în mod deosebit această nuanță cu un aspect nefinisat, dar care să fie pretabil încălzirii în pardoseală. EU știam asta, eu voiam asta, soția nu luase în considerare, credea că oricum ar fi costat tot sistemul prea mult și nu ne permiteam.

In schimb, ideea de a avea contact permanent cu căldura lemnului sub picioarele goale ne făcea să visăm și mai frumos la căsuța noastră. Mai mult, știam ce mobilier vrem să avem, iar acest parchet din stejar, recunoscut pentru liniile, nervurile și nodurile care îi oferă un aspect natural unic, urma să fie rețeta perfectă pentru o atmosferă la care doar visam.

Toată povestea a fost cam greu de ținut secret, noroc că ea nu venea prea des prin șantier. Nu înțelegea de ce nu se montează caloriferele că totul era aproape gata, numai că eu și muncitorii o tot dădeam că la final urmează să le montăm că e o simplă formalitate și că nici nu au pe stoc momentan, dar până mai termină finisajele de la interior o să le avem, d-astea (și o bere la băjeți).

Soața nu a observat nici faptul că în camera tehnică este pompa cu distribuitor din care plecau niște conducte prin… podea. Probabil că ea credea că-s de apă, țevi pentru baie, bucătărie etc.

Fast-Forward, a venit și ziua în care trebuia să luăm căsuța în primire, la gata, cum se zice. Era o toamnă târzie și a trebuit să dăm drumul la căldură, familia îmi făcea cu ochiul și dădeau dume din alea că ăștia au plecat și au uitat să monteze caloriferele, că să-i chem înapoi că ce ne facem că iarna bate la ușă și noi nu avem calorifere, că e cald în casă din cauză că s-a încălzit de la soare etc.

Idee de amenajare pod casă (via Alma Parchet)

Nevasta făcuse ochi mari și mă împungea cu privirea mai ceva ca sabia laser a lui Darth Vader. Tăioasă, zău! Îi zic să se descalțe și să-și mute sabia laser că ne strică parchetul dublu stratificat pe care cu drag îl alesesem de la Alma Parchet, și cu complicitatea lor ca să nu mă dau de gol.

Deci, nu pot să redau în cuvinte ce față a făcut când am chemat-o în bucătărie pe gresie, cu picioarele goal! Nu i-a venit să creadă că aveam VESTITA încălzire în pardoseală, și asta sub parchetul recomandat de cei de la Alma Parchet, care ne ”indicaseră” că nu se pretează la un astfel de sistem de încălzire (aici îi trăsesem deoparte și le spusesem toată tărășenia).

SURPRIZA fu cu adevărat o surpriză la care nu se aștepta, mai ales că nu era vizibilă, ci doar se… simțea. Aveam, finally, casă așa cum ne-am dorit-o, numai că diferența au făcut-o cei de la Alma Parchet pentru că ne-au oferit consultanță pentru alegerea parchetului potrivit ideilor și proiectului noastru.

Foto cu o parte a livingului nostru ;i sistemul de incalzire


Mai mult, având terasa din spatele casei, am optat și pentru un deck potrivit, ajutați fiind tot de cei de la Alma Parchet care dincolo de consultanța gratuită, ne-a ajutat și cu montajul acestuia, transportul și finisajul fiind incluse în preț.

De-abia așteptăm acum și ne apucăm de amenajarea podului casei, care a rămas în stand-by, momentan. Cel mai probabil vom pune și acolo parchet pentru că știm la cine să apelăm pentru servicii de calitate și o garanție de 2 ani la montarea parchetului la cheie. Dar, povestea asta în alt articol. Promit.

P.S. Rămăsesem dator cu numele locației de lângă Cluj: caută Harmonia Mundi. 🙂

Articol scris pe bune pentru Alma Parchet și SuperBlog 2021

Sursa foto: Alma Parchet, arhiva personala
Clip video adaugat in 31.10.2021, ulterior aparitiei articolului.

Acele momente când bijuteriile sunt mai mult decât niște obiecte vestimentare – firimituri de viață și suflet

Varianta completa, VIDEO, a articolului:

Să-ți povestesc ceva…
Mi-aduc aminte de vremea adolescenței, adică acum câțiva ani, nu? Glumesc, desigur, am clipit și au trecut mai bine de 25 de ani. Un singur clipit. Bine totuși, ca nu clipesc prea des.

Pe vremea aia, eram mare fan verighete și inele argint, cu un design mai bărbătesc, desigur, unele mai agresive, na eram super fan The Prodigy – ca si acum, de altfel – și o ardeam așa mai wild, dacă mi se permite. Wild, wild, dar eu speram la ceva lipici la fete. Fete ce se lăsau așteptate, că, na, așa e în adolescență: multe speranțe, vise și nimic concret. 🙂

Din adolescență. Nu se văd verighetele, dar se vede atitudinea de care vorbeam 🙂

Îmi plăcea argintul, nu era scump ca aurul și mai dădea și bine. Ok, când îmi doream ceva mai heavy, gen cranii sau mai știu eu ce însemne dacice, mai treceam și pe alte materiale, probabil inox, dar alea erau doar așa, de-o seara în discotecă, cum ar veni. Nu era mare diversitate, vorbesc totuși de anii ‘96 -`98.

Anii au trecut și m-am liniștit, mai ales după ce locul verighetelor din argint a fost luat de vestita verighetă din aur pentru că ”așa e tradiția”, dacă te însori, nu? E, cum ar fi fost să nu avem verighete? Ce capace îmi luam de la mama-soacră…
Glumesc, desigur. Nu capace, polonice. 😀

Până la urmă mai mult de un an nu am purtat-o. Nevastă-mea și mai puțin. Erau din aur, noi nu purtam de fel, practic nu găseam rostul lor, doar așa de dragul tradiției. Deci purtăm, cumva, verighetele în suflet. 

Sincer nici nu mai știu pe unde mai sunt. Și au trecut vreo 17 ani de la nunta, deci 16 de când nu mai știu de ele.

In fine, revenind, faza e că acum mă confrunt cu un alt issue – nu problemă, căci sună mai molcom în engleză – fii-mea care are 15 ani, a prins gustul inelelor. Stăpâna inelelor, cum ar veni.


Da, acum ea a ajuns în punctul în care eram eu. Awww…
Practic, urmăresc prin ochii ei, prin acțiunile ei, aventurile ei, pentru că acum a crescut și îmi place să fiu alături de ea să trăim împreună momente atât cât îmi permite, dându-i suficient spațiu încât să nu mă simtă, să fiu agasant.

Este o perioadă dificilă peste tot și pentru toți, și dacă astă-vară pașii ne mai purtau prin magazinele de bijuterii, acum este mai greu să facem asta. Varianta cu magazinele online rămânând cea mai bună soluție pentru a găsi bijuteriile potrivite, eliminând multe dintre riscurile generate de pandemie.

Așa am ajuns să ne uităm și să alegem bijuterii din argint pe site-ul  Indira.ro

Nu știu de ce vorbesc la plural că nu mă uit și eu, ci doar, ea, fii-mea. Bine, și cu nevastă-mea, recunosc. Aici intervin și eu că până și portofelul meu recunoaște asta. Da, deci e bine la plural! Bine că am rezolvat-o. 🙂

Mai mult decât atât, mă bucur că la Indira avem și retur gratuit pentru orice motiv, mai ales că dacă nu este neapărat vorba de plăcut o anumită bijuterie, ar putea fi mai degrabă de dimensiune și de potrivire. De garanție extinsă nici nu mai vorbesc.

Sincer, îmi place mai mult ideea de a cumpăra online în condițiile actuale. Punct forte mi se pare faptul că poți vedea lejer muuulte bijuterii din confortul casei sau oriunde te afli. În magazin este discutabil că poți vedea atât de multe bijuterii, depinzând de amabilitatea vânzătorului, dar și a stocului. Singurul avantaj e că ai putea pune lejer, rapid, pe mână, un inel, de exemplu.

Cel mai probabil, dacă va mai continua mult timp situatia actuala, cel mai probabil magazinele online vor oferi și astfel de mijloace de susținere a ofertei, de a ușura procesul de vânzare sau de a oferi experiențe deosebite clienților.

De exemplu, Facebook experimentează VR-ul, realitatea virtuală, și mai mult ca sigur că va introduce ochelarii cu această tehnologie (știm că a cumpărat Oculus, producători de astfel de echipamente). Deci, ce se va întâmpla? Păi e simplu, dacă Indira.ro, de exemplu, va avea produsele magazinului online introduse pe pagina de facebook, în secțiunea Magazin, cel mai probabil toate bijuteriile vor putea fi ”purtate”. Virtual, desigur.

Imaginează-ți că îți pui ochelarii VR, ai mâna ta deja scanată cu smartphone-ul și este transpusă în spațiul virtual. Este simplu să aduci o verighetă, un inel pe degetul tău. Sau poate un colier, îți alegi o ținută virtuală și te admiri într-o oglindă la fel de virtuală ca să vezi cum îți stă cu respectivul colier. Apoi, comanzi direct și primești acasă colețelul.

Ambalajul cadou pentru orice comandă de la Indira.ro mi se pare o idee excelentă, și țineam să spun lucrul ăsta, pentru că orice atenție contează, cu atât mai mult cu cât în zona asta a bijuteriilor se învârt sume destul de importante.

Aș fi vrut să mai stau de vorbă aici, dar fii-mea tot trage de mine să ne uităm împreună la niște bijuterii pe magazinul de care am tot amintit aici și vreau neapărat să mă pun de acord cu ea și asupra unui alt lucru care îmi tot stă pe creier: ce ar fi să mă inspir și să comand niște verighete din argint pentru un fel de reînnoire a jurămintelor cu soața?

Din argint de data asta. Și poate că o să le și purtăm. Pentru totdeauna.

Articol scris cu sensibilitate pentru Indira.ro si SuperBlog 2021
Foto Credit: indira.ro, arhiva personala
Clip video adaugat in 30.10.2021, ulterior aparitiei articolului,

Mi-am tras FRANKEnsteinium în sistem osos pentru un PARTY monstruos!

Varianta completă a articolului în CLIPUL VIDEO de AICI

Da, nu dau eu multe petreceri, dar când le dau, nene, chiar le dau. Se vorbește mult timp după. Știi atmosfera aia de la Electric Castle și Untold? E, cam așa e vibe-ul și la petrecerile mele. Bine, nu de mult timp se întâmplă asta, cam de când ne-am mutat la casă și avem spațiu.

Unde era să fac party înainte? In garsonieră? Poate doar eu si fetele mele. Adică noi 3. Bine, și Zara cățelușa. Patru, deci.

Bun, deci, unde rămăsesem? A, la party-uri. Alea MONSTRU, if you know what i mean. Anul asta vreau sa fac un concept de petrecere, atât cât ne lasă pandemia, pe care îl coc de mult timp. Pe scurt, vine Halloween-ul și e musai să-mi sperii invitații. Pe bune!

Eu nu gătesc, ca sa fiu franc, sau Frank(e), dacă mi se permite jocul de cuvinte. Adică, eu, că nu știu cum s-o spun mai delicat, sunt mega-sperietoare la gătit. Practic, în afară de veșnicii cartofi prăjiți cu ouă ochiuri, nu prea mai știu să fac mare lucru. Și știu asta mai toți prietenii și familia mea. Am făcut acum vreo două luni dovlecei pane, dar e ca și când nu ar fi, nu se pune, nu?

A, mai sunt bun și pe sandvișuri. Calde. Nici asta nu se pune?
Ei bine, de-aia vreau să-i sperii cu adevărat pe invitații de la party. Iar pentru ca totul să aibă savoare plănuiesc ca minunatul party să fie acum de Halloween, când voi decora casa și curtea cu tot felul de ciudățenii, dulciuri și, bineînțeles, vestiții dovleci sculptați, funny și scary.

E musai ca toți invitați să aibă dress code, tema dată de Halloween, ca să fie atmosfera pe deplin satisfăcută. Sper să nu prind pe vreunul la costum, că-l iau în camera de tortură și Frankenstein-ul din mine o să-l transforme pe veci în sclavul meu. Sau cam așa ceva.

Da, așa cum ziceam, voi găti. Și nu puțin, pentru că vor fi destui invitați. Nu voi accepta niciun fel de ajutor, pentru că îmi place să fiu autodidact, așa cum îmi trag și editez clipurile de pe YouTube. Bine, recunosc, mă voi ajuta de vestitele electrocasnice FRANKE, am zis. Nicio aluzie la Frankenstein, dar dacă așa s-a potrivit?! 

Ca să fiu și mai specific, mă voi ajuta de plită și cuptor FRANKE din colecția Mythos, cu care cred eu că voi reuși să-mi dau invitații pe spate și să-i trimit în altă dimensiune cu gusturile cu care o să-i innebunesc. Dar nu propriu, da?

Concept Colectie Mythos Franke

Colecția Mythos de la FRANKE este concepută pentru performanță ridicată, pentru că voi duce gătitul la rang de artă, chiar dacă e prima dată când voi face asta. Iar dacă nu-mi vor ieși exact așa cum trebuie, e… HALLOWEEN, doh! Așa trebuie să fie!

Ca o paranteză, până se dă startul petrecerii vrea să-mi întregesc colecția FRANKE din bucătărie cu o hotă performantă că tocmai ce am intrat pe magazinul online și am văzut ce au disponibil (vezi link: https://www.frankemagazinonline.ro/hote )

Eroul meu va fi, mai mult ca sigur, cuptorul imens, cu un volum de până la 73 de litri. Cum ziceam, chiar am mult de gătit, cantitativ. Iar la final, grație funcției de curatare pirolitica se va curata extrem de ușor, pentru ca toate resturile rămase în cuptor se vor transforma în cenușă.

Plita FRANKE este una de top, și va fi mâna mea dreaptă întreagă, dar și stângă, pentru că cea mâna mea stângă nu va exista. Na, e Halloween-ul, improvizăm personaje. Mai mult, plita asta are 8 zone de gătit cu 18 niveluri de putere, booster și funcții automate de gătit! 

Întorcându-mă la ce voi găti, personajul principal al celor gătite de mine va fi, desigur, DOVLEACUL. Pentru că voi avea parte de dovleci destui, mai ales pentru a decora casa și curtea, iar miezul îl pot folosi în combinații la gătit.

Meniul? Care este ideea de meniu? Păi, ideea e că vor fi multe rețete de dulce pe baza de dovleac, dar vreau neapărat să performez cu adevărat când voi găti SARMALE în DOVLEAC, care sunt exact ce se aude. Sarmale clasice dar coapte în interiorul unui dovleac, conform unei rețete tradiționale oltenești. DELICIOS de MONSTRUOS!

Ca intro așa, voi băga o supă cremă de dovleac cu lapte, apoi fie voi continua cu o budincă de cartofi cu dovleac, fie voi face mai multe sarmale în dovleac, pentru că la dulce, voi plusa la greu cu (ține-te bine):

  • Fursecuri crăpate (precum capul lui Frankenstein) cu dovleac
  • Vestitul ștrudel cu dovleac și scorțișoară – vestit ca Vlad Țepeș
  • Negresă pufoasă cu cremă de dovleac – pufoasă ca tanti Tudorița, vecina înspăimântătoare
  • Cheesecake la pahar cu piure de dovleac – cu brânză culeasă numai de la vaci nebune
  • Clasicul dovleac copt la cuptor FRANKEnstein cu miere și scorțioșoară
  • O plăcintă cu dovleac ca la mama lui Nosferatu acasă 
  • Mini tarte cu dovleac și fructe uscate ca mumia lui Tutankamon 

De băut vom avea vin roșu și tot felul de sucuri în combinații din astea care vor avea numai culoarea roșie, se înțelege de ce. Mă gândeam să fie tot portocalii ca și dovleacul, dar poate că ar fi un pic cam prea mult, nu?

Gata cu vorbăria și scrisul că trebuie să mă pregătesc de marea petrecere și să aleg și viitoarea hotă FRANKE. Te pup dulce pe chakre. Ca Exarhu.

A, era să uit, aici am mai scris despre FRANKE, pe vremea când aveam numai chiuveta de la bucătărie ca brand FRANKE:

Cea mai frumoasă bucătărie pentru cea mai cool influensăriță din viața mea



Articol scris cu spaimă pentru Franke si Superblog 2021
foto credit: canva, franke, frankemagazinonline

#CuEnergieLovim mi se trage zilnic de la o cafea perfectă, cu iz de poveste sinceră

Cafea. Miros de cafea proaspăt măcinată. Cui nu-i place mirosul cafelei în orice combinație? Bine, nu neg că nu sunt și astfel de oameni. Oameni care ar trebui marginalizați, desigur. Glumesc. Sau… nu?!

Ah, îmi aduc aminte de parcă a fost ieri primul contact cu cafeaua, eram atât de mic ca vârstă încât mi-e tare greu să îmi dau seama câți ani aveam. Dar ce îmi aduc aminte cu siguranță este mirosul cafelei la ibric făcută de mama. Era prin anii ‘80, îți dai seama ce cafea era pe atunci? Și totuși…

Atât de tare m-a marcat mireasma cafelei, că mă tot urmărea și la bunica, și pe la alte rude. Na, acum pot dezvălui că aveam cafea boabe, cafea bună, cafea naturală care era un produs destul de rar, de proastă calitate în general, dar se mai găsea de cea bună dacă știai pe cine trebuie. 😉

Nechezolul, vestitul nechezol era o abominație de cafea, o combinație de năut și alți înlocuitori care erau în proporție de vreo 80%, iar cafea numai 20%. Iți dai seama ce gust putea avea? Greu de imaginat, nu?

Cafeaua m-a urmărit de-alungul vieții și mereu am fost cumpătat cu ea, pentru că maxim trei cafele pe zi îmi cam sunt de ajuns. Sunt zile în care beau numai o cafea, dar sunt și zile cu 4 sau 5. Depinde cât de LOW este energia mea și contează și dacă o savurez povestind cu cineva drag. De multe ori mă surprind doar mirosind cafea proaspăt prăjită. Dimineți aromate.

Până acum ceva ani era de ajuns o cană de cafea. Mai mult cantitate decât de calitate, însă de vreo 4 ani prefer, fie un espresso scurt, fie unul mediu. La fel, cantitatea de zahăr s-a tot diminuat, până a cam dispărut din cafelele băute. Bine, câteodată mai simt nevoia de un pic de zahăr, recunosc.

Adesea prefer să beau cafeaua simplă, fără lapte sau zahăr, cu un pahar de apă plată lângă, după fiecare gură de cafea iau și o gură de apă, simțind altfel savoarea, aroma cafelei.

Zilele de week-end sunt cele mai mișto pentru că pot bea cafeaua în tihnă pe terasa casei, energizându-mă pentru lucruri pe care e musai să le începi și să le termini prin curte. Mereu este ceva de făcut, iar în week-end ai cam vrea să te odihnești după zilele de muncă, însă dacă îmi prepar cafea energizantă – Etolia, de exemplu – s-a terminat cu odihna, că numai de stat nu-mi mai arde. 

Gardul de vopsit? Cum să nu?! Hai că nu este prea mult, în vreo două – trei ore e gata. Căști cu muzică dubstep în urechi și… cu energie lovim, vorba cântecului. Pensulă, vopsea și timp care se scurge rapid.

Ce? Gazonul de tuns? Păi, ce nu m-apuc eu de el? Stai să mai iau o gură de cafea Etolia și se rezolvă și gazonul. Păi, ce poate fi așa greu să pornesc în lung și-n lat cu mașina de tuns gazonul?

Păi, și dacă tot te apuci de gazon, tot te duci cu el la găinușele din spatele curții să mai ciugulească și ele? Vezi să le dai și niște boabe, să le pui apă, să cauți și niște ouă pe-acolo… d-astea, ca la curte.

Ești pe energie, așa? Fă din paleții ăia pe care tot îi ții prin curte, niște mobilier de grădină. Da, mai ia o gură de cafeaua aia bună, bagă o apă și dacă tot mai ai ceva vopsea de la gard, vopsește paleții, dar nu înainte de a le da o formă, de a-i aranja pentru a fi mai usor de montat.

Însă diminețile cele mai tari și mai importante rămân zilele din timpul săptămânii de lucru. Mă trezesc, mă dau jos din pat, merg ca un somnambul până espressor și apăs pe butoanele alea care-mi vor da șansa de a mă bucura de o cafea perfectă. Da, am investit într-un espressor ce râșnește cafeaua boabe pe loc, pentru o aromă desăvârșită.

De cele mai multe ori mă trezesc mirosind cafeaua înainte de a lua prima gură din ea. Da, amintiri cu iz de cafea din copilărie, perioada aia lipsită de griji și cu bucurie din orice.

Mă activez instant după prima gură de cafea Etolia. Ochii mi se deschid și încep să văd, mă simt ca Adam când a mușcat din mărul primordial. Numai că nu sunt gol, nu mai sunt ca-n tinerețe, pe zbucium, așa. Bine, nu am ajuns nici la pijamaua aia in dungi verticale, total lipsită de ceva wild and sexy. Sunt in the middle, cum s-ar zice.

Ce nu m-am activat destul?
Să mai iau o gură, zic. Bineînțeles că micuțele găinușe mă așteaptă cu mâncare și apă, pisicuțele la fel, Zara, cățelușa familiei vrea pe afară, soția vrea sa-i curăț și ei un pic mașina, să-i pun și niște lichid de prabriz, fii-mea vrea și ea un pahar de lapte cald, dar la ea în cameră, gunoiul trebuie scos la poartă pentru că e ziua în care se ridică.  A, se ridică și cel selectiv, deci, dacă mai e ceva de selectat, e momentul, Mandache!

Cam așa începe o zi ”normală” pentru mine, dar nu pornesc din prima, la ”sfert” cum se zice, fără o cafea bună. De-aia am grijă să comand de la Kfea.ro, primul și cel mai mare Coffee Shop online din România, cafea boabe Etolia, proaspăt prăjită și cu grijă ambalată la cutie, pentru a se păstra prospețimea până la utilizare.

Secretul lor e că această cafea se aduce verde în țară și se prăjește aici, tocmai pentru a te bucura rapid de prospețime, de nivel maxim de aromă. Nouă cel mai mult ne place cea espresso și Indonesia Java Blawan, arabice 100%, proaspăt prăjite.

Acesta este secretul energiei mele din fiecare zi, așa încep și așa și termin câteodata, mai ales că seara am timp să trag câte un video și pe canalul meu de YouTube. Da, acolo este cu energie bună, pentru că eu, noi, toți #CuEnergieLovim.

Articol scris la o cafea pentru Kfea.ro si Superblog 2021
Foto: arhiva personala

Idei pentru cele mai HYGGE locuri din căsuța ta – powered by FAVI.ro

VEZI varianta VIDEO, completa, a Articolului

Hei, la vremuri din astea în care suntem nevoiți să stăm mai mult în casă decât o făceam de obicei, e musai să facem din colțișoarele noastre de refugiu, unele confortabile. Sau cum ar zice ”englejii”: cozy, tea cozy, warm, homey, snug, friendly. Pe happiness, așa. 😉

Să nu uităm de mult mediatizatul din ultimul timp, care vine de la ”daneji” și norvegieni: hygge. Care înseamnă, conform Wiki (dacă minte el mint și eu): confortabil, plăcut, frumos, bun. Hygge are chiar mai multe conotații cum ar fi: protejat, intim, cămin confortabil, dulce, pitoresc, confort, mic, dar frumos, drăguț.

Chiar, la tine acasă cum e? Cum îi zici? Cum este coltișorul tău în care savurezi o cafea sau un ceai, poate citești o carte sau dai swipe right, right? If U Know What I Mean.
Răspunde, te rog, mai jos în zona hygge a comentariilor.

Eu zic ca este apoape imposibil sa nu avem un colțișor al nostru pe care-l trasăm virtual ca zonă de confort, prin care să nu treacă nimeni, să nu fim deranjați, cum vedem că face poliția cu benzile alea galbene: Police Line -Do Not Cross!

Apropo de asta, îmi aduc aminte acum de perioada în care am stat cu fetele mele in garsoniera. Băi nene, era bătaie pe colțișoarele astea cozy. Na, garsonieră, ce naiba să-i faci? Ajunsesem să ne punem plăcuțe cu REZERVAT din timp. Bine, glumesc, dar fiecare încerca, cumva, când ne strângeam toți în același timp pe-acasă, să fim noi cu noi înșine, fie și pentru câteva momente.

De când ne-am mutat la casă, ne-am tot amenajat ”colțișoare” din astea… hygge, cum ar fi de exemplu, biroul nostru (vezi și clipul video de mai sus)

Biroul nostru, dar mai degrabă al Alexiei (scoala online) – sursa foto: arhiva personala


Ok, noi cu noi suntem și la baie, ceea ce nu este deloc un lucru rău. Din contră, ar putea deveni și un loc confortabil și spectaculos cu accesoriile potrivite: 

  • prosoape delicate, pufoase, împachetate și așezate neglijent, așezate și asortate ca și culoare cu alte elemente din baie
  • lumanari parfumate, aprinse, pentru o atmosfera relaxanta 
  • iluminat discret (de preferat LED pentru că este extrem de versatil) fie prin aplice sau banda LED inteligent ascunse pentru o lumină difuză, care să pună în valoare piese de mobilier sau cada de exemplu.
  • o cadă cu un design romantic, sau liniar, minimalist, după preferințe
  • plante ornamentale, pentru un plus de natură și culoare
  • muzică de atmosferă, cada cu apă la temperatură potrivită, presărată cu tot felul de săruri parfumate, uuu… Ok, hai că mă duc să-mi pregătesc și eu baia, să mă relaxez și eu că nu mai pot. Poftă de hygge. Revin. 

Până atunci te poți inspira pentru baia ta, AICI: https://favi.ro/produse/categorie/bai-si-toalete

Idei pentru amenajarea băii – sursa foto: favi.ro

Ok, gata! Unde rămăsesem? A, spuneam că e tare frumos să avem colțul nostru, zona noastră de confort, cum zice ardeleanul. Insă cum și de unde ne inspirăm să-l facem așa cum ni-l dorim?

Na, nu toți știm ce vrem, cum ar da bine, și decât să dai banii pe niște accesorii sau corpuri de mobilier fără a ști cum ar arăta împreună, indicat ar fi să-ți găsești IDEEA, conceptul, cum ți-ar plăcea să arate colțișorul tău, fie că vorbim chiar și de un colțișor de cameră, de living, de terasă sau balcon, de bucătărie sau dormitor.

Recunosc, eu arunc câte un ochi prin online, pe la magazinele ce prezintă imagini cu astfel de amenajări interioare, în funcție de ce mă interesează, iar vestitul Pinterest chiar face minuni (tip: găsești si FAVI.ro cu ceva recomandări).

Cam asta ar fi rețeta de început, ca să zic așa, apoi după ce rezonez cu ideea și mă pun cu mine și cu fetele de acord, începe căutarea elementelor ce vor alcătui viitorul spațiu încărcat permanent cu energie, dar energie din aia bună de tot, nu așa… Nu glumim cu energia buna, da?

Desigur, poți lua la picior magazine să vezi, să simți lucruri, cum sunt așezate în spațiu, să simți textura, să vezi dimensiunile, culoarea etc. Dar, înainte de asta, poți lejer, de acasă cu o cafea lângă, să te lași dus în spațiul ăsta virtual, pe oferte magazinelor de profil.

Cel mai la îndemână este motorul de de căutare mobila
FAVI.ro ( https://favi.ro/ ), care nu este numai despre elemente de mobilier. Poți găsi lejer cu ajutorul FAVI.ro, în cele peste 250 de magazine prin care ”scotocește” strașnic, după bunul tău plac, criterii și filtre:

  • decorațiuni (tapete, ghivece de flori, ceasuri, flori decorative, oglinzi, rame foto etc.)
  • textile (perdele, draperii, textile bucătării, textile copii, jaluzele etc.)
  • iluminat (plafoniere, lampadare, becuri decorative, abajururi, iluminat pentru copii etc.)
  • reamenajări (pardoseli, robineți, șemineuri, sobe, căsuțe de grădină, garduri etc.)
  • grădină (mese, scaune, piscine, șezlonguri, grătare, picnic, bănci, canapele etc.)
  • dormitor, living, băi, birou, camera copiilor etc.

Da, practic, FAVI este un fel de agregator de oferte care te ajuta să cauți și să găsești cele mai bune oferte și promoții de la o mulțime de magazine online (care pot avea și variante offline). Pe scurt, comanzi din confortul casei tale lucruri care îți vor face casa și mai mișto decât este acum.

Întotdeauna se vor găsi noi și noi idei de amenajare și reamenajare, să dăm un suflu nou unei încăperi, cu un nou vibe care să te facă să te simți bine, căci despre asta este vorba.

Dacă tot suntem aici de-abia aștept să mă apuc de amenajarea podului casei. Nu vreau să-l transform intr-un loc în care depozitez saci cu tot felul de chestii.

Dacă tot am lucruri interesante in acei saci, de care ne leagă amintiri, aș vrea să le dau viață, să le repun în ”scenă”, câștigând astfel un spațiu activ pentru tot felul de momente sau evenimente.

Am în plan să-mi fac in pod un set-up pentru clipurile video de pe canalul de YouTube, voi putea să ”rezerv” un colț doar pentru asta. Iluminatul va juca un rol extrem de important, și-mi va fi extrem de util să caut pe FAVI.ro, mai ales că site-ul lor este unul extrem de prietenos, bine structurat. Pe lângă proiectoare voi avea nevoie și de alte elemente de decor, cum ar fi cele doua dispozitive de iluminat cu LED:

Elemente ideale pentru set-up-ul din pod – sursa foto: favi.ro

 Voi avea nevoie, desigur, de o ”masă de lucru”, poate un birou, poate chiar o măsuță, vintage (precum cea de mai jos), o veioză mică, chestii agățate de bârnele din lemn ale podului cum ar fi niște plante ornamentale din plastic sau naturale, în funcție de câtă lumină naturală voi avea.

Incă nu am o proiectul terminat, știu în mare cam ce vreau să fac, urmând să comand de pe FAVI.ro zilele următoare, după ce voi reuși să-mi definitivez ideile.

Ce se va întâmpla în podul casei, va rămâne în podul casei, da? Și probabil că se va vedea și pe canalul meu de You Tube. Măcar o parte.

Gata, mă duc să dau o pedală că este o zi frumoasă de toamnă, cam ca cea din 2017, de care am scris și aici:

72 de kilometri #cubicla – Toamna la pedală


Articol scris cu drag pentru FAVI.ro si SuperBlog 2021

sursa foto principala: canva

Sfaturi despre cum să construiești cât mai corect și bine o casă (tips & tricks)

VEZI varianta VIDEO, completa, a Articolului AICI

Nu știu alții cum construiesc, dar eu cand ma gandesc la cum am construit eu, parcă îmi plânge și acum sufletul de milă. Nu, nu a fost vreun dezastru, dar ar fi putut să fie o experiență mai plăcută. Na, când construiești pentru prima dată o casă, casa mea – ca să ne înțelegem din capul locului – și poate singura din viața asta, te cam ia valul, uitând complet adeseori de tot felul de necunoscute ale unei ecuații pe care nu prea ai cum s-o rezolvi fără un background, experiență sau ceva sfătuitori de taină.

Și când zic sfătuitori de taină mă refer la oameni buni, fără interese și care știu ce vorbesc, cu experiență bună pe treaba asta, cu suflet relativ curat, nu niște neica-nimeni din ăștia care se bagă în seamă aiurea și la final vin și te-ntreabă pe un ton sfidător:

– Da’ cine v-a lucrat aici?

Știam în ce mă bag. Știam că de fapt nu știu nimic și pe măsură ce înaintam făcând research, din aia conștientizam că știu prea puțin, că tot ceea ce citesc este ori eronat, ori prea mișto ca să fie adevărat. Prea multe păreri, prea diferite și toată lumea are dreptate. True!

Stai până la final, poate ciulești urechea bine, să vezi și să auzi, ce am greșit eu, ce am făcut bine ca să tragi niște concluzii care poate te vor ajuta in viitorul apropiat sau mai îndepărtat dacă vei vrea să construiești o casă. 

Trasează-ți buget, alege un proiect corect pentru casa ta

Oricât de mică sau mare, rotundă sau pătrată, clasică sau futuristă, din lemn, pe structură metalică ori din cărămidă. Ca să zic așa, după cum îți dorește inima și… bugetul disponibil, ofcors.

La vremea când voiam să fac casa mai nimic nu se lega în capul meu, dar… se lega cumva. Greu de explicat stările, trăirile, gândurile și teama de necunoscut sau prea puțin cunoscut. Da, sfătuitori din ăștia de taină, de care vorbesc, nu aveam, doar ce mai prindeam câte o informație de la unul, de la altul și cântăream bine în speranța că este cea mai bună alegere. Sunt mulți păreriști, dar triști.

Sincer, altfel ar fi stat treburile cu bugetul, timpul și nervii mei dacă aș fi știut că exista Casa de Comenzi Vindem-Ieftin.ro. Dar despre asta o să ajung să vorbesc puțin mai încolo, mai ai puțină răbdare. 

Aveam bugetul și era musai să mă încadrez în el. Chiar sub limita maximă, dacă s-ar fi putut. Bine, treaba aia cu socotelile de acasă care nu se potrivesc cu ce găsești la târg, nu știu cine a născocit-o, dar mare dreptate a avut.

Cea mai mare problemă o aveam CU CINE fac casa. Voiam cu firmă, tocmai ca să am un control, să fie cu facturi, chitanțe, garanții etc. Nu voiam să fie in regie proprie, mai ales că nu aveam experiență, exact ce ziceam.

Eu eram targetat pe principul arhi-mega-cunoscut din seria BD: dau banu’, iau Framu’. 

”Am banii, ia banii, dă-mi casa. Cât în 6 luni?
Să fie 8, dar să fie bine și corect făcută, nea Dorele.


Nu, nu era nea Dorel, era un alt nea, dar mai am de povestit până dăm de el în povestea căsuței noastre.

Bun deci avem idee de casă, cum să arate, ce vrem de la ea, nici prea mare (că e greu pe partea de curățenie și te găsești greu prin ea), dar nici prea mică (să nu ne strângă și să fi vrut s-o facem mai mare). Acum, nici terenul nu prea ne ajuta s-o facem cam cum am fi vrut, dar noroc că există… ARHITECT.

Aveam nevoie de proiect, unul mișto făcut, care să fie exact ce ne dorim. Am găsit arhitect, am făcut calcule, ne-am expus ideile, am scris, am șters, am retrasat, am măsurat, am revenit cu idei, a venit și el cu idei, am anulat, ne-am răzgândit și ne-am hotărât: gata, aveam proiectul!

Pregătește-te din timp cu avizele. Durează! Mult!

Boss, dacă e s-o iei așa, proiectul casei e pistol cu… apă. Pentru căsuța noastră ne trebuie AVIZE! Ce? Da, avize. Ne trebuie AVIZE, cât poate dura să scoți niște avize pentru căsuța noastră?

Durează, boss. la avize durează. Vorbesc de luni. Nu, nu ziua din săptămână, ci o lună, două luni, trei luni, un an, un an jumate, doi ani?
Mda, cam așa funcționează sistemul și e nevoie de răbdare, prea multă răbdare. Numai răbdare. Și bani. Nu mulți bani pentru avize, dar costă.

Momente de la inceputul lucrarilor

Cât se coceau avizele la foc mic, unul prea mic, după umila mea părere, ne trebuia și-un constructor. După câteva sfaturi de păreriști, am dat sfoară-n net, am căutat oameni cu portofolii și care acceptau propunerile noastre de proiect și buget.

Au fost câteva oferte, am discutat, am revenit, telefoane, intalniri și cum toamna stătea să înceapă, am bătut palma. I-am dat bugetul, el s-a încadrat sub el, teoretic, dar am mai pus noi vreo 5-10% plus peste ce a zis el pentru că… socotelile de acasă, blah-blah-blah.

Aveam avizele ce ne trebuiau ca să demarăm lucrările, așa că fast-forward: pregătirea terenului, echipa de muncitori, excavator, lopeți, sape, târnăcoape, tot felul de unelte, o bere din când în când, după program (cică), termoizolație, tencuială decorativă, stat prin șantier cât se poate de mult, energie, nervi, idei, alte idei, glume de șantier, exact ca în bancul ăla…

Pe un șantier vine o comisie in inspectie. Șeful de șantier le spune lucratorilor:
– Orice s-ar intampla, reactionati in asa fel, de parcă asa trebuia sa fie!
Vine comisia, priveste. Deodată cade un perete. Un lucrător, bucuros se uita la ceas:
– Zece și treizeci. Exact ca după grafic!


La asta cu statul în șantier printre muncitori chiar vreau să accentuez că e musai să fii printre ei. Pe bune. Am stat cât am putut de mult, cât mi-a permis timpul, noroc că eram într-o perioadă când lucram mai mult remote, dintr-un timp în care ”telemunca” nici nu se știa că există ca termen.

Pentru cine nu poate sta printre muncitori, nu are timp sau nu vrea, e musai să puneți camere de supraveghere. Așa poți ști în fiecare moment ce se întâmplă și ai și înregistrări în caz de.. orice.

De ce să alegi Vindem-Ieftin.ro?

La vremea respectivă am lăsat libertate totală constructorului la procurarea materialelor necesare. Avea lista cu materialele din proiect, am zis că e treaba lui cum le procură, dar să fie ce trebuie și la o calitate agreată împreună. Nu aveam experiența pentru a căuta singur materiale pentru structură și fundație, de exemplu, m-am bazat pe constructor și experiența lui.

Alte momente din santier

Revin și repet, dacă aș fi știut de Casa de Comenzi Vindem-Ieftin.ro cel mai probabil aș fi reușit să:

  • găsesc cele mai bune prețuri, comparând lejer prețuri de la diverși furnizori
  • cumpăr totul dintr-un singur loc (economie de bani și timp)
  • am mai mult timp pentru construcția casei propriu-zis decât să stau să văd depozitul, magazinul X și Y
  • am consiliere gratuită și informații suplimentare în deciziile pe care le iau cu privire la achiziții
  • am marfa direct de la producător, ambalată corespunzător, fără a fi stătută, stocată prin tot felul de depozite obscure
  • aflu păreri despre calitatea materialelor livrate de Vindem-Ieftin.ro din recenziile video ce le primesc de la clienții lor.

În fine, nu am știut de ei, iar bugetul meu a fost implicat direct proporțional cu dibăcia constructorului de găsi cele mai bune oferte. Așa a rămas în capul meu, în realitate nu știu exact ce prețuri bune a găsit el, pe mine m-a interesat doar să fie ce trebuie, conform proiect și la o calitate bună.

Fast-Forward, din nou, în 3 luni aveam casa ”la roșu” cum se zice. Venise iarna. Aveam plăci turnate, parter plus etaj și ”căciula” pusă, adică acoperișul, ferestre cu tâmplărie PVC și o deosebită bucurie când vezi că a crescut atât de mare-n trei luni. Exact ca Făt-Frumos din poveste!

Până în Primăvară s-a lucrat la interior, instalații electrice, termice și sanitare, mai ales că ne-a lăsat iarna să facem treabă, fiind una mai caldă și fără geruri. Am avut noroc. În Primăvară ar fi trebuit să fie gata, dar… marele DAR râmân finisajele interioare și exterioarele.

Toată lumea să-și respecte contractele și promisiunile

Nea constructorul s-a împărțit prin alte lucrări (aveam să aflu că e o practică des întâlnită), oameni puțini la lucru și s-a tot lungit perioada de a avea casa gata. A trebuit să contractez alte echipe ca sa meargă treaba, să termine ce nea al meu nu reușea. Cei care au venit, au început, desigur cu vestitele:  ”Cine v-a lucrat aici?”, ”Pai, așa se face?”, ”Noi vă făceam mai repede și mai ieftin!”, ”Noi lucrăm mult mai bine!”, ”Noi suntem profesioniști!”. D-astea, you know”

Inutil să mai spun că unii au dat chix și a trebuit să fac elemente de tencuială decorativă, că nu au fost în stare să să o dea corect. În fine, marea problemă rămâne calitatea oamenilor din șantier. De la șeful de șantier cu oamenii lui, până la dirigintele de șantier, care este după părerea mea cel mai important om, De aceea e bine să găsești unul, să-l plătești corect și să-și facă treaba, să supravegheze cum se lucrează conform proiectelor.

Finally, după niște povestioare, inerente, zic eu, am avut căsuța gata cu totul pe la sfârșitul verii. Trecuse un an de la primele acțiuni pe teren. Of, of, măi, măi.

Aproape de marele final, daca se termina vreodata lucrul la o casa 🙂

Urma să o mobilăm, să ne-o facem cozy, așa cum visam. A, dar nu aveam gaze! Am așteptat un an și jumătate după racordarea la gaze, deși erau la poartă. Asta ca să știți cum stați. Prima iarnă la casă nu a fost să fie aia, ci anul următor. That`s it.

la final, în funcție de ce planuri aveți, cum și cu cine vreți să construiți sau să renovați, luați în considerare ideea de colabora cu cei de la Vindem-Ieftin.ro, mai ales că veți avea parte de un consultant profesionist, care vă poate scuti de greșeli, timp pierdut și bani total cheltuiți anapoda. Mai mult, veți avea cele mai bune oferte de preț de la producătorii cu care ei colaborează.

Activitate din aia pe bune

Vindem-Ieftin.ro reprezintă un concept UNIC pe piața materialelor de construcții din România, o alternativă la comerțul clasic cu depozite și hipermarketuri. Clienții apelează la ei pentru că scurtează lanțul clasic fabrică – client la nivel național, reducând costurile cu până la 10-15%, și le oferind materiale de calitate.

Din ce știu, sunt ONLINE mai tot timpul pentru clienții lor, consultanții lor operează în vânzări tehnice și au creat un grup VIP pentru clienții care doresc să beneficieze de consultanță prioritară.

Spor și alegeri inspirate!

Articol scris cu drag pentru Vindem-ieftin.ro și SuperBlog.ro
Foto: vindem-ieftin.ro si galerie proprie

Despre un Podcast cu un om de succes și despre imperiul pe care-l construiește

Stau liniștit în birou. O ard zen. Parcă prea zen pentru ce va urma. Da, ai ghicit, e biroul în care scriu de obicei și trag și noile clipuri video. Dacă nu le-ai văzut, probabil ca încă nu ai intrat pe canalul meu de YouTube, dar nu-i bai, mai devreme sau mai târziu vei ajunge și acolo. Na, numai cei aleși ajung… Ha-ha-ha. 🙂

Sorb din cafeaua aburindă și deși observ că atitudinea mea, exteriorul meu, este destul de zen, înăuntrul ]nsă este freamăt pe care nu-l pot descrie. Îmi deschid carnețelul cu însemnări, notițe pe care le mai aștern când și când idei care-mi vin și nu vreau să le pierd.

Mă uit la ceas nervos și îmi dau seama că trebuie să fac setup-ul pentru ce va urma. După cum bine știi, pe canalul meu de YouTube vor urma tot felul de activități, printre care și episoade de podcast. Așa că azi voi avea primul meu invitat la o discuție amicală, ușor destinsă și am pregătit întrebările potrivite, tocmai pentru a nu fi ceva prea scorțos, lame (eng.) și cu riscul de a plictisi încă de la primul episod.

Ups, vărs puțină cafea din greșeală pe carnețelul cu notițe și observ că întrebările notate au un pic de suferit. Parcurg rapid câteva să văd dacă le mai pot citi lejer…

Ca un fel de sneak peek, mă trezesc întrebând cu voce tare și intonație de parcă invitatul meu este deja lângă mine:

” – Am auzit tot felul de lucruri mișto despre tine, însă știu că ai făcut și niște greșeli, din care ai reușit să înveți câte ceva. Ca noi toți, de altfel, dar ce ai învățat tu din propriile greșeli?”

Dă PLAY pentru răspuns

Apoi vine repede, după o altă gură de cafea, o altă întrebare citită total aleator de pe listă, dar tare și răspicat ca și când trebuie să-mi dreg vocea, să mi-o încălzesc pentru cele vreo două ore cât cred că va dura podcastul cu invitatul meu:

” – Hai să vorbim despre fericire… Tu ești fericit? Ai ajuns într-un punct al vieții extrem de interesant, pentru care, poate, ești invidiat de mulți dintre cei care te cunosc, așa că te întreb dacă pentru tine fericirea poate fi compusă din elemente precum: mulțumire sufletească, afacere și stabilitate financiară?”

Dă PLAY pentru răspuns


Mă încrunt puțin la întrebarea asta, dacă este bine sa i-o adresez, normal că e fericit, nu are cum să nu fie, deja construiește un imperiu. Un imperiu, dacă mi se permite, care a devenit destul de mare într-un timp relativ scurt, dar omul chiar știe ce face și nu degeaba zice că deviza lui în viață e: are o singură direcție, ÎNAINTE.

Mă uit la ceas, mai este o oră până vine, sper că știe unde trebuie să ajungă, doar i-am dat adresa… Dacă merge tot înainte, e musai să dea de mine, zic. 😉
”Ar cam trebui să mai fac un test de lumini, cameră și microfon? Hmm, dacă nu e bine ceva? Hai să dau drumul la tot setup-ul și să trag câteva minute să văd cum se aude, cum se vede…”

Băi, ok înțeleg că e primul podcast și vreau să iasă bine de tot, dar cred că exagerez cu grijile, totuși. O să vrea să bea o cafea? O cola? O bere? Un gin tonic? Bine, nu cred că merge cu berea, dar parcă îmi pare rău că nu am întrebat ce vrea să bea.

Să-i pun întrebările alea cu dragostea, cum stă cu femeile? Nici măcar nu știu dacă are familie, deci ar fi exagerat? Să nu fac naibii vreo gafă dubioasă… Și eu care voiam să îl pun în niște situații mai incomode, doar să văd cum reacționează, dacă are răspunsurile la el și cum ar ieși din situații, că de obicei este extrem de serios în fața camerelor și microfoanelor.
Să zic de ce a fumat în Amsterdam? Dacă e stelist de mic, ce căuta săptămâna trecută în galeria lui Dinamo? Să încerc d-astea? 😀

Sau să o dau pe asta, una cuminte și de actualitate, având în vedere ce se întâmplă cu persoana lui în ultima perioadă:

”- Lucrezi la un fel de proiect de branding personal? Bine, eu știu unde bați cu toate acțiunile din ultima perioadă și mi se pare un lucru firesc și normal, dar vrei să devii imaginea imperiului pe care-l creezi, să faci din tine un antreprenor de succes cunoscut și din care ceilalți pot avea ce învăța?”

Dă PLAY pentru răspuns


Aș putea să merg pe varianta asta că e mult mai safe și să nu fac cut-uri pe podcast după, în caz că nu e prea confortabil cu întrebările mele. In funcție de cum va decurge discuția, voi apela și artileria grea, dacă simt că va fi deschis spre asta.

Ups, mai sunt vreo 15 minute și trebuie să apară… a, stai că sună.


[15 minute mai târziu]

Mda, nu a fost să fie astăzi. Este un om extrem de ocupat și s-a întâmplat să se întâmple, ca să zic așa. Pe scurt nu mai poate veni la podcast-ul meu azi, dar dacă nu reușim s-o facem live la mine în studiou, o vom face cumva online, mai ales că eu am anunțat că va fi podcast cu el și oamenii așteaptă ceva cu Valentin Anghel că acum pot să–l și ”deconspir” în scris.

Valentin Anghel



Da, Valentin Anghel este CEO-ul și fondatorul companiei de intermedieri credite bancare și non-bancare AVBS Credit și membru în Consiliul Director al Asociației Române a Brokerilor de Credite (A.R.B.C.)

Neașteptat, dar are numai 41 de ani  de-o seamă cu mine, cum ar veni, și este pasionat de călătorii, sailing, inventică, inteligență artificială, psihologie, filosofie și pian. Dacă aș fi fost și eu în locul lui, cred că aș fi avut cam aceleași pasiuni, sincer.

Apropo, il poti urmări și aici pe Facebook Valentin Anghel dacă vrei să afli mai multe sau chiar pe YouTube, că de curând are și canal oficial Youtube Valentin Anghel

Pentru cine nu știe ce reprezintă AVBS Credit, aflați că în echipa AVBS Credit se află zeci de brokeri (ceea ce mi se parte destul de wow!) care intermediază toate tipurile de credite, atât pentru persoane fizice, cât și pentru persoane juridice, de la 30 de instituții financiare din România.

În decursul celor 14 ani de activitate, rețeaua de brokeri AVBS Credit, care lucrează în sistem de franciză în peste 25 de orașe din țară, a intermediat credite în valoare de peste 350 de milioane de euro (partea aia in WOW! e musai să fie cu Caps Lock activat). Mai mult  vânzările totale ale AVBS Credit în 2021 au crescut cu 80% față de aceeași perioadă a anului trecut, iar cifra de afaceri va fi de peste 1 milion de euro la sfârșitul acestui an.

Atât. Atât am avut de spus. Practic… no comment.
Sunt însă curios ce va spune Valentin Anghel când ne vom vedea fie online, fie offline. 

UPDATE: până la urmă podcastul a avut loc online, și până va fi gata de pus pe platforme, o să las aici răspunsurile lui Valentin Anghel la întrebările pe care le-am pus cu voce tare, când încă repetam pentru podcastul meu, ca să nu rămână doar niște întrebări aruncate în scris pe aici. Dă PLAY cu încredere după fiecare întrebare, și dă-i volum + ca să auzi corect și bine. 

Articol scris cu o deosebită plăcere pentru AVBS Credit si SuperBlog 2021

Foto: Canva, SuperBlog.
Audio: sample-urile de mai sus sunt din ~ Interviu superblogosferic cu Valentin Anghel, fondator & CEO AVBS Credit ~ de pe canalul SuperBlog de pe YouTube.




Să povestim la un ceai – Despre cât de mult contează un start bun în viață

Varianta VIDEO a articolului


Bâz. Bâz-bâz. Bâz. Nu, nu e jocul ăla, Bâza, că în momentul ăsta sunt doar eu cu laptopul. Ei, cum ar fi să-i trag una peste tastatură, de să-i sară și procesorul și RAMii?

Deci, de unde vine toată bâzâiala asta? Din copilăria mea, firește. De ce? Ce? Cum?
Explicația este extrem de simplă și de efect: bunicul care avea stupină. Da, din aia cu stupi și albine. Și trântori, inevitabil.

Da, de când m-am născut și până pe la vreo 20-21 de ani, viața mea s-a învârtit în jurul trântorilor… pardon, albinelor. 🙂

Ok, nu făceam chiar toate treburile care era musai să se facă de regulă mai tot anul, dar când era nevoie de mine mă băgam cât ai zice: felie de pâine unsă cu unt și miere. 

Știam și știu tot ce se poate știe despre creșterea albinelor, dar nu a fost hobby-ul meu. In plus eram și sunt destul de alergic la înțepăturile lor. 

Îmi place să cred că am avut un start bun în primii 20 de ani de viață. Pe bune, cum să pot gândi altfel oare când de mic am încercat toate tipurile de miere care putea fi culeasă din preajma Capitalei, vestitul SAI (Sector Agricol Ilfov, pe atunci) sau chiar județul Călărași, cam pe unde mai scoteam albinuțele ”la păscut”, mai ceva vitele pe pășune.

Mai mult, aveam parte de cam toate produsele apicole, fie că vorbim de:

  • căpăcele/ căpăceală  (pelicula cu care albina sigilează fiecare celulă de pe fagure pentru a o conserva/ depozita pentru iarnă) vestite pentru proprietățile sale curative (cu propolis conținut). 
  • polen, sub tot felul de combinații (cu miere, cu zahar, crud, cu cătină, cu lămâie, cu iaurt etc.)
  • fagure cu miere consumat ca atare ca desert (fara a înghiți și ceara, desigur)
  • lăptișor de matcă
  • propolis (în combinații)
  • venin de albine
Mândru de mic (la 3 ani, 1983)

A fost o perioadă tare interesantă, mai ales că nimeni nu mă obliga să mânânc ceva ce nu-mi plăcea, dar cum să nu-ți placă când totul era aromat și dulce? Well, să nu crezi că băgam cantități industriale la burtică. Nup. Mereu am fost cumpătat cu produsele albinelor bunicului, pentru că simțeai când era de ajuns.

Practic, câteva lingurițe cu miere pe zi, când și când, erau de mare angajament pentru mine, un energizant natural binevenit mai ales în perioada când făceam multă mișcare. Aveam parte de un BOOST de le dădeam praf, celor care se luau la întrecere cu mine, drept urmare după o perioadă în care am băgat fotbal la echipa din Bragadiru, a venit și rândul atletismului prin liceu.

Na, plecam din block-start, de mamă – mamă, ca înțepat de albină, dacă mi se permite… făceam suta de metri mai ceva ca Usain Bold, dar nu avea cine să mă vadă pe atunci. Aia e mi-am ratat cariera.

Insă trebuie menționat și faptul că pe lângă de miere, ani buni, în diminețile când plecam la școală, mi-au fost alături și alți aliați ai sănătății și, de ce nu, ai nutriției naturale, și anume CEAIURILE.

La bunici era regulă, nu începea nicio zi fără ceai din plante culese de ei ori ceai la pliculețe de la producători români de renume, cum ar fi Fares, de exemplu. Vorbesc de vestitul ceai îndulcit cu miere, firește.

Ho, nu sări, că nu puneam mierea în ceaiul fierbinte, știu că devenea toxic și că-și pierdea proprietățile, așa că răceam ceaiul înainte, îl vânturam din cană în cană, că mă grăbeam să ajung la școală!

Ah, ce dor mi-e de diminețile când mirosea a pâine prăjită, a ceai de mentă sau tei, unt și miere de salcâm, șunculiță afumată tăiată fin… Băi, nene, mi-e poftă! 

O clipă, că mă duc să-mi pun o felie din asta meșteșugită, că-mi plouă-n gură, de zici că-i potopul din timpul lui Noe, iar eu nu am arca la mine.

Gata. Genial gustul ăsta, în combinație cu ceaiul de la Fares!

A, că tot am pomenit de Fares și am ajuns în punctul ăsta, nu o să-ți vină să crezi ce tip de ceai am eu în cana primită cadou de la fetele mele. Să pregătesc cum trebuie momentul, până atunci poate lași un comentariu în punctul ăsta, sa vedem dacă ai ghicit. (wink)

Deci, ce tip de ceai de la Fares am eu în cană? Pariez că nu o să ghicești!

Tot aminteam că-n primii 20 de ani au fost cei mai pe natural, așa, ani în care nu imi amintesc să fi zăcut vreodată de vreo boală nașpa. Chestii normale… spre deloc, aș zice. Bine, și acum la cei 40+ ani ai mei, nu pot să zic că am avut vreodată probleme de sănătate nasoale.

De pe vremea când aveam energie d-aia bună și mă țineau genunchii (la 16 ani, 1996)

Nici răcelile nu prea se țin de mine, rezist destul de bine, numai că ambrozia pare a fi kriptonita mea, călcâiul lui Ahile, cum ar veni. O fi ea naturală 100%, dar bine nu mi-e cu ea în preajmă.

Bănuiesc că pe vremea când băgam polen, nu era ambrozie, că dacă ar fi fost… probabil că nici alergic nu aș fi fost pe atunci, prefer să gândesc așa, mai ales că am descoperit alergia la ambrozie acum vreo 7 ani.

Deci, ce beau? Ceai de la Fares, da, dar este un ceai pentru… (tobe) TENSIUNE! Da, este un C36, Ceai pentru Tensiune.

Da, am tensiunea măricică, mereu am avut-o, numai că acum e un pic și mai mare. Și tensiunea, dar și eu. Dar le rezolvăm noi, cumva. Și pe tensiune, dar și volumul meu. Ha!

Oricum în perioada asta rece când un ceai cald ajută în orice situație, iar micile răceli și tusea devin inevitabile, aș recomanda de la Fares, Gama Plantusin, că este de mare ajutor mai ales când știm cu toții cât de păcătoase sunt episoadele de tuse, când nici nu te poți odihni.

Practic, aceasta gamă care are peste 25 de ani de existență, ajută în toate tipurile de tuse. Pornind de la rețeta tradițională, îmbunătățită cu uleiuri esențiale pentru o acțiune mai puternică.

Gama Plantusin include printre altele și:

  • Plantusin forte, sirop
  • Plantusin pentru gât, comprimate de supt
  • ceai la pungă
  • Plantusin antibronșic, ceai la plic
  • Plantusin calmant
  • Plantusin pentru copii, sirop cu fructoză
  • Plantusin Ușurează Expectorația, capsule moi

Și dacă tot vorbesc de un produs natural, țin să menționez că de ceva timp încoace, și vorbesc de vreo 15 ani, practic de când a apărut fii-mea pe lume, ne-am propus să o creștem cât mai sănătos cu putință, având o alimentație cât mai corectă, naturală, fără excese. 

Iar odată cu exercițiul și efortul ăsta, ne-am cam educat și pe noi, încercând să eliminăm cât mai multe din elementele nocive din alimentație. Bine, nu ne-am dus chiar în extrem, ci doar ne-am propus să avem mese echilibrate, cu scurte episoade, când și când, de fast-food sau mâncat total random.

Sunt tare mândru mi-am format niște automatisme și, deși nu pare, #glumă, mănânc destul de sănătos și puțin în comparație cu marea majoritate a celor cu care interacționez. Și asta chiar nu e glumă. 🙂

Articol scris cu entuziasm pentru fares și SuperBlog 2021
foto credit: arhiva perosnala, Canva