Despre cum m-am întâlnit cu Sache și cu Ana a lu’ Costache

Mă întâlnesc într-un supermarket, total întâmplător, într-o zi, cu Sache. Un amic. Eu sunt Mandache, deci…

– Salut, Sache!
– Ooo… Mandache!
– Ce faci, Sache?
– Bine, Mandache… uite caut niște fructe.
– Și găsești?
– Păi, aș găsi dacă tu nu m-ai opri.
– Te opresc, Sache, mai știi ceva de Mache?
– Care Mache? zice Sache
– Cum, care Mache, bă Sache? Mache din Matache.
– Măcelarul?
– Nu, groparul… Ce ai Sache?
– Carență, Mandache.
– Carență și ție! E un salut nou, Sache?
– Nu, Mandache, dar m-ai întrebat ce am…
– Și ai, Sache?
– Păi n-am. Adică am, da-i carență. De vitamina C, Mandache.
– Aaa, d-aia cauți fructe, mă Mache…
– Sunt Sache, vezi că mă dai drept Mache.
– Care Mache?
– E… ăla din Matache!
– Păi, și de ce nu iei fructe de la moș, Sache?
– Care moș, Mandache?
– Moș Costache!
– Bă, că bine zici Mandache…
– Moș Costache, Sache, are cele mai mișto fructe, nu mai știi?
– Da, Mandache, o avea el pe fii-sa aia…
– Ana a lu’ Costache, ce mai ieșeam la câte un șprițache…
– Chiar, aveam și gluma aia cu pepenii Anei a lu’ Costache.
– Bă, ești lache? Ce nebuni eram, bă Sache!
– Ana ce mai face, Mandache?
– Lucrează la Farmacia La Preț Mic, Sache!
– Bun, Mandache, adică-i aproape…
– Da, Sache, e chiar colea. Mergem s-o întrebăm de nea Costache?
– Dacă mergem încolo poate dăm și de Apostolache?!
– Bă, ești nebun, Sache? Apostolache? Ce-o mai face, Sache?
– Ce-o face și Mache din Matache…
– Și Mihalache, și Enache sau Manolache.
– Ai dreptate, Mandache, putem s-o ținem așa…
– Hai, Sache!
– Hai, Mache!


 Și am luat-o frumos, la picior, spre Ana de la farmacie, pentru că dorul era mare, se pare. Așa aveam să aflăm că pentru acea carență de vitamina C de care zicea Sache că suferă, nu era nevoie să mănânce ”kilometri” întregi de fructe, ci doar să ia Vitamina C de la farmacie, indiferent de formă sau prezentare, pentru că se găsesc în fel și chip, după gust.



Da, pentru că dacă vrei să aduni vitamina C cât se află într-o pastiluță, dar transpus în fructe, e nevoie de kilograme multe de lămâi, de exemplu. Adică, în loc să iei o singură pastiluță de vitamina C, te vezi în stare, Sache, să bagi niște lămâi? Atât de multe lămâi încât nici n-ai fi crezut că e posibil.

Mda, câteodată poți afla lucruri interesante dacă pleci urechea la cei care știu ce spun. Parcă-l și vedeam pe Sache la moș Costache. cum pleca cu portbagajul plin de fructe. Nu zic că nu-s bune, dar dacă ai o problemă ca a lui Sache sau alta, legată de alte vitamine, e bine să faci un pic de research, să mai întrebi un medic de încredere sau poate chiar un farmacist de încredere, zic.

Deci, la plecare, spre seară, am ieșit cu Ana a lui Costache și cu Sache, l-am sunat și pe Mache din Matache, pe Andronache și Manolache, ne-am văzut la un șprițache ca pe vremuri, cu povești, cu glume bune și cu amintiri din alea care te urmăresc o viață întreagă.

Articol vitaminizat pentru SuperBlog 2019

 

400 de Cuvinte (Mesaje • Emoții • Amintiri • Visuri • Oameni)

Bună, ce faci? Ești bine? Vrei să fie și mai bine? JOACĂ-te! Descoperă-te! Imaginează-te” Mergi. Mai departe. MAI DEPARTE! Hai! Este timpul tău, timpul nostru. SIMȚI? 

Ia-te de mână. Ascultă! Îmbrățișează… Pe tine, dar și pe alții. CÂNTĂ!! De ce nu? Mergi mai departe. Nu uita niciodată. Adu-ți aminte! De fiecare dată când vrei asta.

Iubește. Iubește mult. RÂZI! Nu plânge, nu ai de ce. Plângi doar când ești fericită. Sau fericit. Plângi din dragoste? Plângi când te simți nedreptățit? ZÂMBEȘTE! Revino-ți! Ești bine, suntem cu tine! Suntem mulți. Suntem COLOP! Suntem pretutindeni… Este REAL.



Viața e scurtă? Trăiește INTENS. Privește lângă tine, nu privi doar cerul. PRIVEȘTE=TE pe tine. Privește-te prin ochii celorlalți. Cum te vezi? Cum te văd ceilalți? Cum îi vezi tu pe ei? 

Caută, schimbă, ajustează. Sau n-o face deloc, dacă nu e cazul. Lasă firimituri în urma ta. LASĂ CEVA IN URMĂ. Scrie. Desenează. Pictează. CREEAZĂ amintiri cu un e-mark. Lasă mesaje. Mesaje și Povești. Povestește-te, povestește-ne, fii POVESTE.

Fii erou! Oh, eroina?! Fii super erou, fii personaj, un om bun. Un om bun este super erou. Prea mult negativism, prea mulți anti-eroi. Prea mult HATE, prea multă URĂ: Mesaje fără suflet. Mesaje ce dispar în timp ce sunt scrise. RESPIRĂ! Trage aer în piept. Calcă printre ei. Ridică-te!

Respect! Respectă. Respectă-te. Respectă-i. Intâlniți-vă. Imbrățișați. Simțiți. TRĂIȚI! Accentuează-ți simțurile, du-le sus. SIMTE! Vibrează, Cunoaște, Învață. Alege omul potrivit. Învață de la el. Învață-l pe cel ce nu știe. AJUTĂ. Întinde-ți mâna! Dă mai departe. BUN.

Ai privit spre SOARE azi? Ai privit Luna aseară? Privești des stelele? Le numeri? Mergem împreună pe aceeași cale, deși suntem diferiți. Foarte diferiți. Ne plac aceleași lucruri. Avem aceleași sentimente. NE SIMȚIM. Nu suntem aproape. Dar… se simțim, ne atingem, ne privim fără a ne vedea. Suntem departe, dar aproape. Suntem NOI:

Romantic, eu? Tu ești romantică? VISEZI? Mă visezi? Te visezi? Te proiectezi în viitor? Te gândești la noi? Te gândești mult la mine? La NOI? La ce va fi? Mereu voi fi AICI pentru tine. Voi fi aer. Sunt aer. PRETUTINDENI și nicăieri, probabil. Da, probabil…

Urăsc probabilitatea, ador certitudinea. În aceeași măsură o urăsc. Îți plac SURPRIZELE? Necunoscutul? Adrenalina? Acțiune și liniște. Zen și sălbatic. Necunoscut. Lumină. Este lumină. Acolo unde-i lumină este numai bine? Cum ne (re)găsim în întuneric?

PATRU SUTE de cuvinte. Dar NOI suntem dincolo. Dincolo de CUVINTE. Te IUBESC.


Povestea de mai sus a fost parte a unui proiect în care un grup de oameni și-au scris bilețele cu mesaje scurte timp de o săptămână. Un fel de experiment la job., un joc, un altfel de team-building. Dintre miile de cuvinte am ales 400 și le-am așternut mai sus într-o formă care să aibă un sens, să fim mai atenți cu noi.

A fost o provocare COLOP pentru că au lansat E-MARK (recompensat Honorable Mention la  RED DOT AWARD 2019) o altfel de ștampilă, un marker multimedia multifuncțional care dincolo de mulțimea de aplicații în care-și poate găsi locul (vezi business-uri) poate avea și… SUFLET:

Articol scris pentru SuperBlog 2019

TU cât de intens îți trăiești Povestea fără Sfârșit?

Poate că dragostea noastră s-a consumat prea repede, prea am ars, ne-am contopit, am iubit, am atins, am visat…

PREA mult. Cine poate zice care este limita? Cine sau ce poate să tragă un semnal de alarmă când ajungi la acest PREA? In cazul nostru, prea a fost mai chiar mai mult decât prea, dacă există așa ceva.

Probabil că s-a activat la noi acest PREA. Am exagerat? Am dus totul prea în extrem? Ne-am bucurat prea mult de fiecare clipă, iar chimia dintre noi s-a potolit? Care ar fi fost, de fapt, rețeta ideală a unei povești de dragoste perfecte?

I-am dăruit Luna. Chiar i-am dăruit-o, nu doar am aruncat aiurea cu vorbe mieroase. I-am dăruit Luna în fel și chip, i-am dăruit-o chiar și când se aștepta mai puțin, iubindu-i zâmbetul sincer. Prea multă Lună?

Dar și ea mi-a dăruit Luna, ți-am zis? Aceeași Lună frumoasă cu iz de metaforă. Aceeași Lună care ne-a luminat trupurile goale când ne-am iubit sincer, limitless, învăluindu-ne, mângâindu-ne, poleindu-ne cu aur într-o mare de întuneric. Prea profund? Prea poetic? Prea puțină lumină sau prea multă? 

Neverending Story. Visam și ne iubeam ca la 16 ani, dar ancorați în realitate, o realitate hâdă care niciodată nu ar merita atenție, dar care poate născoci povești de neuitat, trăiri intense, dacă reușești să-ți duci alegerile acolo unde le este locul. În acel loc care poate născoci bucurii, scântei de fericire, firimituri de extaz.

Mi-e dor de ea, chiar îmi e. Dacă aș zice că o simțeam asemeni unui talisman mă duc prea departe cu vorbele? Mi-e dor într-un fel aparte, pe care nu-l pot exprima în cuvinte. Cuvintele sunt sărace, tastatura nu mă ajută să transmit ceea ce simt, poezia n-o pot născoci. 

Poate numai dacă… da, dacă ai fi aici cu mine, să mă simți, să vezi prin ochii mei și prin căldura ce mă învăluie când mă gândesc la ea? Poate așa vei înțelege.Sau poate nu… poate o să mă crezi nebun?

Sunt eu. Acum, aici, sunt doar eu, un laptop, un autovehicul în care scriu despre noi, despre ceea ce am fost noi. Parcarea este pustie la ora asta înaintată, dar nu la fel de pustie ca inima mea. Incă o iubesc, dar…

Degetele îmi fug pe tastatură, îmi joacă sincer, iar lumina palidă a unui stâlp de iluminat poposește cald pe cele două amintiri de la ea pe care le port cu mine: o verighetă și o brățară de argint.

Știu, îmi place să cred, probabil, că și ea mai poartă acele brățări charm și un colier de argint pe care i le-am dăruit cândva. Simt că așa suntem încă legați, o linie invizibilă extrem de scurtă și intensă,
Sunt proaspete amintirile, parcă ieri s-a întâmplat. Incerc să păstrez fiecare amintire intactă, indiferent de trecerea timpului, de evenimentele care vin și trec. Nu las nimic care să îmi păteze acele momente. Sunt ale mele, sunt ale noastre și ale ei.

Nu ai cum să nu te gândești dacă nu cumva această PREA poveste de dragoste, odată cu trecerea anilor, ți-a fost la fel de mult împărtășită? Apar gânduri de tot felul, privești lucrurile din mai multe perspective, alte unghiuri, dai zoom out, zoom in, te detașezi, te (re)implici și îți întrebi inima încă o dată: de ce ne-am stins?

Nu, nu o lua ca pe o dramă, ia-o ca pe un fapt, un story care poate că te macină și pe tine, poate ai trăit, iubit intens, aprins, fierbinte. Poate că încă mai retrăiești amintiri. La fel ca mine. Poate încă trăiești povestea, dar nu ca mine. Poate că vei avea povestea ta, în versiunea ta, dar poate la fel ca mine. Poate că, totuși, nu veți face aceleași greșeli, la fel ca noi.

Ia ce e frumos, amestecă, luptă, zâmbește mult de tot, strânge și nu-i da drumul. Poate, doar pentru o secundă. Nu lua de bun ce-ți scriu acum, sunt influențat de propriile sentimente, dar culege, păstrează esența a ceea ce am avut eu, mergi pe calea ta, pe calea voastră și fă în așa fel încât ca povestea să dureze cât mai mult. Nu PREA mult, ci doar… mult.

Atât mai am. O amintire alcătuită din mii de amintiri și miliarde de sentimente, iar bijuteriile asea care-mi dau bobârnace la fiecare pas, îmi amintesc și-mi subliniază de ce e bine să iubești intens cel puțin o dată-n viața asta.



Povestea a fost scris la provocarea celor de la Venda Jewlery, care mi-au propus să povestesc despre cum bijuteriile pot lua partea la evenimente din viață. Nu mi-am dorit să scriu despre cum am cerut-o pe ea in căsătorie, cum s-a întâmplat în final, ci despre un episod, o parte a vieții pe care am trăit-o până acum.

Articol scris pentru SuperBlog 2019

Cum am salvat, împreună cu tot satul, casa lu’ tanti Saveta


Când a venit Nae a lu’ Gălbejitu la noi la poartă ca să vorbească cu tata despre ceva de oameni mari, cum zicea el când eram eu de față, mi-am ridicat pălăria pe creștet și m-am rățoit destul de tare. De data asta.

Nae a lu’ Gălbejitu a făcut ochii mari și l-am văzut cum își înfrânează o pălitură, din aia ștearsă peste cap, care-ți vine cumva natural și o accepți știindu-ți greșeala. Greșeală pe mă-sa, că io am crescut ditamai omu’, supărare mare.

– Bă, tac-tu e acasă? Mai stau mult cu tine p-acia? zise a lu’ Gălbejitu, uitându-se la mine ca o gutuie viermănoasă la un trandafir.
– Da, e acasă, dar a zis că dacă întrebă cineva de el, să nu spui că-i acasă – adaug eu, cumva pasionat de Caragiale, ai prins-o?

–  Bă, sfrijitule, tu du-te și zi-i că am venit eu!
– Nu mă cheamă Sfrijitu, bre nea Nae. Mie îmi zice Gălușcă.
– Bine, mă, Babușcă.
– Gălușcă!
– Molușcă, Zacuscă, Muscă, Lăcustă… tu crezi că îmi pasă cum îți zice? Pentru mine ești a lu’ Sfrijitu, cum sunt eu al lui Gălbejitu, da? Hai, fă bine și cheamă-l, că e rost de grabă. SPRIJITULEEE! urlă Nae cu gura aia mare și cu dinți lipsă.

Am mârâit un pic la el, mai mult printre dinți, eu măcar aveam. Il las să intre, cu speranța că Ponositu o să vină să-l ia de brăcinari. Nu, Ponositu nu e frate-miu, cum ai crede, e câinele ăla fioros din fundu’ curții. Fioros pe naiba, cred că e la fel de chel în gură cum e și Nae. Cred că sunt de-un leat. Știi cum e cu anii câinești, și el are vro 15 d-ai noștri.

Nae se așeză pe prispa casei, eu îl urmez. Se apucă să-și facă o țigară, îmi întinse și mie să-mi fac și eu. Nu-l refuz. Încep să fac și eu la țigară. Tactios îmi rup o hârtie de ziarul ăla de ți-l mai aduce din când în când în sat, și presar puțin tutun peste. Cum or putea ăștia să fumeze așa ceva? Miroase a găinaț rânced de găină.

Observ că pe bucățica de ziar scrie data 21 octombrie 1958. A, e de săptămâna trecută! Ce trece vremea…

– Bre, nea Nae, d-aia bre rămași fără dinți, de la titiunul ăsta… îngaim  fără a mă uita la el, tot meșteșugind la țigara aia.
– Ce știi tu, mă copile… mai e și de la tărie, de la nevastă, că știi cum e, când o începe nevasta să turuie, fug și dinții… zise nea Nae, râzând strâmb ca furca lu tăticu.

Vine tata și ne vede, întinde mâna la mine și îi întind țigara făcută de mine. Pentru el era, eu nu fumez, nu-mi place. De mic îi făceam țigări, dar nu s-au luat de mine. Nici eu de ele.

Nae a lu’ Sfrijitu îl luă tare pe tata. Că e grabă mare, că e musai să meargă și el să ajute, că să merg și eu că mă știe băiet dezghețat și că știu niște oameni de mare ispravă. A, eram bun acum?

Care era baiu? Vuia satu’ la casa lu tanti Saveta, că e rost să cadă. Casă veche, o stricat-o ultimele ploi. Prea multă apă, chiar prea multă.

– Păi, dacă stați și fumați! Puneți mâna și ajutați femeia să-și facă casa! zic și eu cumva curajos, poate prea curajos.

Despre asta era vorba, de-aia venise Nae a lu’ Sfrijitu, că-i spusese Gogu a lu’ Găoacă, la rugămințile Vetii a lu’ Haralamb și a Săftiței  a lu’ Ciufulitu să se strângă mai toți din sat și să meargă să ajute biata femeie.

Zis și făcut! Păi, da nu era toată lumea cu cățel și purcel să ajute? Eu eram cu Ponositu, iar Căcărează, prietenul meu, era cu Porcu, câinii noștri.

Trebuia să se strângă materialele și să ne mișcăm repede, că vremea nu era tocmai bună. Așa că toți s-au uitat la mine când și-au dat seama că numai eu pot să fac în așa fel încât să le aduc materialele rapid, altfel intra tanti Saveta în iarnă cu o dărăpănătură, iar până în Primăvară nu cred că mai rămânea ceva din casa aia.

Hai, că dacă e rost de repezeală, eu sunt omul potrivit. Cunosc eu niște oameni de la un depozit materiale de construcții, care pot aduce cu căruțele tot ce este nevoie: cusaci, șindrilă pentru acoperișuri, piatră, lut, paie, lemn, mult lemn, de toate felurile…

Noroc că aveam curierașii mei, porumbeii voiajori, cu care reușeam să mai vorbesc cu unul și cu altul, aflați la sate depărtare, de-aia oamenii îmi mai ziceau și Gălușcă Repede, sau doar Repede, dacă era rost de grabă.

Am scris repede pe bilețele, toate materialele de care aveam nevoie, am scris și mesaj pentru Ion a lu’ Țintaru, cel care avea să primească aceste mesaje, că la el se duceau porumbeii, iar el nu trebuia decât să se ducă la oamenii ăia de la depozit, cu care mă știam de când am ajutat la renovarea bisericii din sat.

Aveam să aflu dacă a prins mesajul, pentru că el trimitea degrabă răspuns înapoi, așa ne era învoiala. Mai are rost să amintesc de casa femeii că am dat-o la gata în numai câteva zile? 

,,,


Oamenii mei care au primit mesajul de la porumbei

Cam așa ar fi fost în alte vremuri dacă ar fi existat o Casă de Comenzi Online precum Vindem Ieftin.ro  Am făcut un exercițiu de imaginație și mi-am închipuit cum ar fi decurs lucrurile dacă ar fi fost un altfel de ”online” pe vremea aceea. O soluție ca lucrurile să se miște extrem de rapid, la un preț corect și cu încrederea că totul este de calitate și furnizat la timp.

Ai o casă în construcție? Vrei să te apuci de construit, dar nu știi de unde să procuri materialele? Nu vrei să stai să cauți pe tot felul de site-uri, să compari prețuri și să mergi apoi pe la fiecare să cumperi? Cu mașina ta? Transportul tău?

Nu, există treaba asta de care ziceam, o Casă de Comenzi Online, care negociază pentru tine prețuri și poți avea ceea ce cauți chiar la locul în care ai nevoie. Cireașa de pe tort? Avem așa ceva? Da, ai și review-uri video de la clienți ca să vezi cât de serioși sunt oamenii, să nu-mi spuneți mie Gălușcă a lu’ Sfrijitu, dacă nu.

 

Mai jos este o Galerie foto personala la casa Moromeților, așa pentru un pic de vibe de altădată, dacă mi se permite.

 

 



foto credit: Fotografii personale la Casa Morometilor (cele alb-negru) și vindem-ieftin.ro
Articol scris din 1958 pentru SuperBlog 2019

 

Probabil cea mai bună ofertă la care nu m-am așteptat

Dimineață. Din aia în care e musai să mergi la job că altfel nu ai din ce plăti facturile. Da, un pic tristă, dar veselă că ai de lucru. Încui ușa de la apartament și cobor grăbit scările blocului. Stau la etajul 1 așa că nu mă agit cu liftul, chiar nu. 

Ajung la parter și mă lovesc, mai mult vizual, de tablele cutiilor poștale, care acum sunt ”frumos ornate” cu numărul X din săptămâna Y al revistei/ broșurii/ catalogului/ ziarului – cum vrei tu să-i spui – al unui market cunoscut șii care se află la o distanță de câțiva kilometri față de mine. Sau eu de el.

”Încă o revistuță din asta, bună de răsfoit la semafor și de curățat cartofi și pomelo pe ea!” gândesc, ca de obicei. Pana mea, nu zic, e bine să mai știi de oferte, dar când trăim deja în era digitală, mai avem nevoie oare de imprimări pe hârtie? Băi, băiatule, tu ai auzit de Promotons? Păi, ce facem?

Și nici nu apuc să mă dezmeticesc din peisajul tomnatic ce căzuse peste cutiile poștale (na, era ediția de toamnă cu frunze și alea-alea) că ochii îmi fug la vecinica drăguțica de pe palierul meu, care și ea era pe sistem fuguța-fuguța pe scări. Ne salutăm fugitiv, mai mult ea, eu insist oleacă și ne înțelegem din priviri: nebunia cu ofertele tipărite merge prea departe.

I-am deschis politicos ușa de la intrarea în bloc, putea și ea să o deschidă, dacă vrem să o ardem politically correct, dar am zis că dă bine la imaginea mea dacă o deschid eu și o las pe ea să treacă.

Cum aveam drum comun, aveam să aflu din următorii pași făcuți împreună, spre un magazin din apropiere, am continuat și verbal ”discuția” vizuală de mai înainte, așa că mut victorios:
– Auzi, ție îți place pomelo? 😀

Nu, nu cred că am început chiar așa, dar probabil că era legat de cataloage de oferte, de faptul că nu ar mai trebui printate când avem tot felul de aplicații și internet la îndemână, că e păcat de copaci, de hârtia reciclată care ar trebui să fie mai bine folosită, d-astea…

Promotons


Cafeaua băută împreună cu vecinica drăguțica, de la aparat, parcă ne-a ațâțat și mai tare discuția. Bine, nu știam cum o cheamă, așa că era vecinica de la 11. Apartamentul 11. O vedeam des dimineața, că dacă ai cam aceeași oră, te cam știi cu majoritatea. Ca atunci când mergi cu mijloacele de transport în comun și vezi fețe cunoscute, deși nu cunoști pe nimeni, doar oameni care merg în direcția ta la orele alea.

Noroc că eu plec cu mașina personală, haha, și am astfel ocazia de a o invita pe vecinica la un trip, să-mi fie copilot până unde dorește ea să coboare. Da, așa a sunat invitația mea, care putea să fie bine de tot chiar o cerere în căsătorie. Poate dacă aș fi fost pilot de curse. Sau taximetrist. 😀

În fine, faza e că simpla discuție despre un Catalog de oferte Lidl, să zicem, m-a dus și ne-a dus într-o zonă destul de sensibilă. Poate pentru mine, că noi bărbații ne aprindem așa când nu prea e cazul. Cert este ca avem chimie, ce să mai, că de mult timp pândesc un moment să intru în vorbă cu ea. 

Treaba cu liftul nu mă ajută, stau la etajul 1, cum ziceam, altfel, dacă stai la cel puțin etajul 5, poți să intri la povești d-alea grele, ai cu ce să începi, așa fuguța pe scări… înțelegi unde bat?

Ok, întorcându-ne la partea cu cataloagele astea tipărite, putem să o lăsăm mai moale cu ele? Nu mai bine ne uităm noi, frumos, pe Promotons?

Direct de pe smartphone, răsfoim o mulțime de cataloage actualizate de la tot felul de retaileri (Kaufland, Auchan, Carrefour, Lidl, Jysk, Bricodepot etc.) dăm și zoom, mai facem o captură de ecran, mai trimitem și la prieteni, la familie, dacă vedem ceva interesant.

Sunt grupate pe categorii de interes: casă și grădină, copii, modă, farmacii, sport, auto etc. tocmai ca să poți alege mai ușor, să nu te zăpăcești, să te duci exact unde ai nevoie. Și dacă îți spun că ai filtre chiar și pe produse? Vrei capuccino, click/ tap și te duce la catalogul de oferte potrivit. Vrei scutece sau storcător? Le ai. Pur și simplu. Lejer.

A, și ca să nu te încurci în cataloage, sunt semnalizate cele care nu mai sunt de actualitate, iar la secțiunea Blog chiar ai cu ce să mai omori timpul. Pe bune!

Hai, că trebuie să mă duc s-o iau pe vecinica de la job. Ups!

 

”Cum am devenit un pasionat de tehnologie? Așa m-am născut, probabil.”

Gadget is my middle name. Stai, cum? Da, Gadget, așa cum auzi. De mic mi s-ar fi spus așa, cel mai probabil, dar cum prin anii ’80 nu o ardeam cu englezisme, decât maxim un Modern Talking… În comunism nu puteai avea porecle decât din astea cuminți, gen: Roboțel, Telefon, Fisă, Antenă, Baterie, Diodă, Video, Mihaela, Patrocle sau Tranzistor. 🙂 

Na, aveau cumva legătură cu ”trendul” de atunci. Nu am auzit, în schimb, niciun Diamant, Pick-up, Gloria (vezi vestitul radio portabil) sau Magnetofon, practic toată Tehnologia la tine acasă. Totuși, mie mi s-a zis Bibanu. WHAT? Așa fără nicio treabă cu nimic. Au fost niște ani de  ”bibăneală”… Hashtag SeaBass, da?


Așa a început. Sau hashtag MyDubai

În fine, dincolo de ”gadgeturile” pe care le avea toată lumea în casă și nu foloseau la cine știe ce, eu am avut iPod-ul copilăriei mele, un RIC 03. Da, era un radio receptor mic, alb, cu o cască (galenă, tip), un buton cu două frecvențe, buton on /off, încă unul pentru două trepte de volum, la acord fin frecvență avea un soi de levier micuț, iar ca prindere avea o clemă de prins la pantalon. Belea! Am plâns de fericire când mi l-au luat ai mei. Hashtag opulență, ce să mai.

Primul gadget adevărat la care îl puteam auzi prin 1987 pe Ilie Dobre Live la Fotbal Minut cu Minut. Nu mai zicc de Marina Scupra, Corina Chiriac, Angela Similea… vise taică, să adormi în ureche cu așa ceva…

Și ca să-mi întăresc imaginea de Inspector Gadget… ce am avut eu în 1990?
Aud? Nu, nu televizor color, ci HC!
Ce e ăla?

Dumnezeul calculatoarelor lui Apple, dacă vrei. Bine, exagerez, era o tastatură cu ceva memorie pe care ÎNCĂRCAI JOCURI CU CASETE AUDIO de la un CASETOFON! Beat This, Bill Gates! Ce Laptop și Accesorii Laptop? HC și accesorii HC, tată! 😀


HC era acronim de la Home Computer și era făcut la București de ICE Felix București. Ei? Cum e asta? Iar eu mă jucam după Revoluție un Bruce Lee – video game, când alții o ardeau pe Nu te supăra, frate, Piticot sau Dacii și Romanii. Hashtag sărakilor! 😀

Casetofon cu căști? Bifat. O chinezărie care chiar mergea cu 4 baterii AA  și care țineau o casetă față-verso, asta dacă nu îți prindea banda. Ascultam mai mult în casă, desigur, că dacă dădeam afară la alții eu ce mai ascultam? Mergea bine de tot Snap! după 1990, Apoi Dr. Alban, Snow and stuff.

Tehnologie 5.1? EU AM INVENTAT-O!

Eu și alți vreo doi din bloc. De la scara noastră, că și la scara cealaltă mai erau vreo doi. Se ia una bucată casetofon, dacă avea și CD player prin 1996  erai tatăl lor. Eram. Așa, se ia casetofonul și se duce la un băiat deștept să îi mai scoată două mufe pe jack pentru alte două difuzoare pentru că cele două, de carton nu prea bagă ce trebuie.

Așa că mai improvizezi două difuzoare din te miri ce (tv vechi, pick-up, Gloria etc.) și le legi la cas. Dar al cincilea? Păi, vedeai tu unul care avea mai mult bass și îl mai legai și pe ăla cumva, dacă nu te duceai în 6.1 și deja vorbeam de 5G în 2000, nu în 2019.

Bun, pot pune pe listă și prima mea dragoste? Un Pegas din ăla pliabil? Pot pune și un MTB de prin 1996, cînd nu avea mai nimeni așa ceva? Ok, le las aici.

Să mai aduc aminte de vestitul Tetris cu 9999999 de jocuri ăntr-unul?
Sau de GAMEBOY, boy? Și ăla monocrom, dar și cel color! Ei? Amintiri, nu?

Anul 1997 vne tare cu… (să sune trompetele)

UN POST de RADIO pirat! (Ba-Dum-Tss!). Beat This încă o dată!
XTREM FM era ”pă zonă” și dădeam petreceri în FM cu un emițător radio de putere mică, dar capabil cât să acopere un orașel de provincie la calitate bună. Așa că DJ KICK și ALEX (un prieten) au învățat să-și facă antenă dipol deschis, parcă, să o monteze undeva cât mai sus, să aibă la îndemână deck dublu, creioane pentru derulat manual, CD player, microfon și MIXER! Boom!


Bomboana de pe tort? Un telefon mobil MOTOROLA d520 cu care luam dedicații prin SMS și în direct, care avea antenă extensibilă, da? Hashtag VorbimLaSecundă, mai știi?

Consola de jocuri a înlocuit HC-ul pentru că existau un fel de dischete cu jocuri gata instalate și se găseau la tarabe sau la buticuri. Câte joy-stick-uri nu am stricat… Aveam chiar și super scaun de gaming… pe jos în fața canapelei de ne amorțeau fundurile de atâta adrenalină. 

Joy-stickurile erau cu fir și aveai tendința să trage de ele în funcție de acțiune, așa și-au găsit sfârșitul doi pești de sticlă, trei mileuri pe care le am și acum, mufe smulse de de tot felul, capete cucuiate de la împiedicat de fire, un televizor prins în ultimul moment, 21 de pahare cu suc de la TEC, 3 pahare de apă și două Tanita – gustul copilăriei. 😀

Nebunia cu gadgeturile și tehnologia nu s-a terminat niciodată. Mereu au fost lucruri noi care au apărut, am făcut upgrade și ne-am reinventat după fiecare generație de telefoane smart sau mai puțin smart (le-am pierdut numărul) cu sau fără accesorii smartphone, de camere foto digitale (am avut vreo 6 modele de camere foto, un DSLR și un mirrorless), scaune gaming and stuff.

Mutat de curând în casă nouă, din aia cu terasă și curte, de abia aștept să-mi tehnologizez casa, să-mi fac un cuib de nebunii din astea, un studio în care să mai trag câte un video pentru diverși pe YouTube, lumini, LED-uri, boxe legate la un pick-up de generație nouă, cuptor, plită și hotă legate la aplicație de smart, plus multe altele. Hashtag NuSuntBuhnici

Deci, cum am devenit un pasionat de tehnologie? Așa m-am născut, probabil.
Ține minte și caută: SPACER

photo credit: pixabay

Articol scris cu niște căști bluetooth pe cap și un S10+ ce le dădea muzică 90’s pentru inspirație în SuperBlog 2019

 

AVIS 3000 – povestea începută în 2001 continuă cu succes #prinHD

Avis 3000, ultima frontieră, o destinație la care nu credeam că voi ajunge vreodată. Nu, că nu despre puicuțe este vorba, gluma deja s-a luat, am tot dat-o de colo-colo. Este vorba despre ”vizita de lucru” pe care am avut-o împreună cu alți 8 bloggeri la Complexul Avicol Integrat AVIS 3000.

De ce îî zice așa? Aia m-am întrebat și eu. Practic ei produc totul in-house, ca să zic așa, se gospodăresc, cum îi șade mai bine unui business sănătos.

Au FNC, cum erau odată prin mai toată țara, adică Fabrică de Nutrețuri Combinate sau Concentrate ca să asigure mâncarea potrivită pentru pui și zburătoare adulte, mai au și incubatoare pentru ouă, cam vreo 500 000 de ouă, așa, cât să pregătească viitorul pentru abator sau reproducere (de-aia am văzut și mulți cocoși puși pe treabă).

Acum dacă tot am amintit de abator, au și abator, care pregătește carnea pentru magazinele proprii PRO HD&AB, dar și pentru alți distribuitori sau alte lanțuri de magazine (unele hypermarketuri).

 

Bine, cât am hoinărit  noi pe acolo, ne-a cam luat niște ore bune, deși am fost pe Fast Forward într-o Sâmbătă, pentru că toată treaba de la Avis 3000 se împarte în vreo 4 localități apropiate de Deva, fiecare locație cu nișa ei, și cu siguranța că dacă există vreodată pericol de îmbolnăviri sau chestii d-astea conexe, fiecare unitate va fi sigură din punct de vedere sanitar-veterinar.

De altfel, prin excursia noastră de la Leșnic, Șoimuș, Mintia și Bălata am schimbat vreo 5 echipamente de protecție, cu cipici, bonetă, halat, pentru o siguranță cât mai mare. La fiecare intrare într-un depozit, hală, încăpere specială existau niște preșuri special împregnate cu substanțe pentru dezinfectare or something. Nicicând nu am simțit ceva mai bine pus la punct și sigur. Nici în spitalele noastre, vestitele spitale.

Cosmin Bachnev, marketing coordinator la Avis 3000, ne-a fost călăuzitor, gazdă, ghid, șofer și povestitor de seamă prin toată aventura din zona Hunedoarei. La fiecare unitate la care am ajuns, am primit informații despre cum se desfășoară toate procesele, am făcut fotografii și am avut acces aproape peste tot.

Ce m-a impresionat, ca om care nu prea are treabă cu zona asta de producție avicolă and stuff, a fost faptul că nicăieri nu am simțit vreun miros îndoielnic, sau cel mult incomod. Nu. Peste tot totul era extrem de curat, aerisit și părea că nici nu e vorba de creșterea păsărilor. Știm cu toții cum miroase într-un simplu coteț și curte cu câteva găini, nu? Aici, nimic.

Avis 3000 vrea să meargă pe zona asta de eco, de crescut cât mai natural, fără injectări și alte nebunii din astea. Tocmai de aceea au fost extrem de deschiși la întrebările noastre, răspunzând sincer, și arătându-ne toate etapele de producție din fiecare unitate vizitată.

Povestea AVIS 3000 începe în 2001, având acum vreo 500 de angajați, unii dintre ei aduși cu mașini proprii de la distanțe mai mari, din lipsă de forță de muncă. Abatorul poate produce peste 30 de tone de carne pe zi pentru magazinele proprii, cum ziceam mai sus, și alți distribuitori, iiar ouăle se pot găsi inclusiv în magazine Lidl.

#PrinHD este un eveniment organizat de Călin Bobora și Cosmin Bachnev, evenimentul fiind sponsorizat de AVIS3000. Ne-au fost alături magazinele PRO HD & AB, Cafeneaua Jos Pălăria, Restaurantul Bistro ”Hai la Tinu”, cotidianul Glasul Hunedoarei.

 

Ocolul Pământului Rotund în 79 de zile GENIALE

In primul rând, este despre plecare. In al doilea rând este despre ea, iar în al treilea rând este despre lumea asta.

S-o luăm pe rând, zic.

Păi, dacă e vorba despre plecare, nu poate fi vorba decât despre turism, dar nu forma aia de turism pe care o preferi, cu fundul în scaunul autocarului, ghid și papa bun la ore fixe. Nu, este despre o nebunie mai mare ca a lui Salam (dacă există, așa ceva). O să încerc ceva ce nici măcar Jules Verne nu credea că e posibil: Ocolul Pământului în 79 de zile!




Lui i-a ieșit, teoretic, în 80 de zile. În scris. Eu o voi face practic. De ce 79? Pentru că așa mi-ar plăcea să fie. O experiență de cât mai lungă, nu ”pe repede înainte” cum zice francezul (ba-dum-tss!)

Pentru a-mi stabili intinerariul, și pentru a dovedi că Pământul nu mai e plat, o să am nevoie de cei de la Christian Tour. Na, că am zis-o! Reclamă? Not, dar de undeva trebuie să încep și așa îmi va fi mai ușor de gestionat. Nu e ca și când ai pleca numai în vreo două-trei țări și apoi te întorci la bază.

Deci, deja de vreo două zile caut ceva circuite exotice Christian Tour tocmai ca să nu intru într-o zonă din aia plină de lapsus și să dau chix și să mă întorc cu coada între picioare și cu o experiență ratată. Nu se poate asta, pentru că voi fi și cu… ea, v-am spus.



În plus vreau să și documentez toată tărășenia și să o împărtășesc și cu alții în materiale video. Da, d-alea mișto, normal! 🙂 Ca să le leg, cumva, mă voi folosi și de circuite culturale Christian Tour, pentru că nu o putem ține numai din Paradis în Paradis, că nu fac Ocolul Paradisului, deși… ar fi o idee.

CUm ziceam mai sus, este vorba și despre EA. Da, voi avea o însoțitoare. Nu, nu este soția mea, este fii-mea. Spirit de aventurier, cam cât am și eu, oleacă de nebunie și inconștiență, și dansează mult mai bine decât mine. A, și știe o grămadă de lucruri despre lumea asta, Geografia fiind una dintre iubirile ei, alături de vestita trupă de băieți BTS din Coreea de Sud.

Probabil că de-ai iși dorește să trecem și prin Coreea. Ok, am prins-o.

Mami, nu merge cu noi pentru cineva mai trebuie să și muncească în familie, eu sunt cu un concediu sabatic, buget avem, vacanța de vară e luuungă, deci avem toate ingredientele pentru ceva gen ”O dată-n viață!”, dar pe care noi am dori să-l repetăm de cât mai multe ori, sub alte forme, dacă va ieși ce trebuie.

In al treilea rând, ziceam că este despre lumea asta așa cum e ea, cu bune, cu rele, cu frumuseți d-alea pe bune, cu istorii ciudate și cu oameni frumoși. Eu mă gândesc că am pleca spre Est și să ne întoarcem cumva din America, Europa nordică și să coborâm spre casă.




In primul rând aș lua avionul spre Italia, ca să avem legături mai bune, dar să revedem Roma noastră dragă. Apoi aș bifa un Egipt pentru că piramidele ne-au cam plăcut întotdeauna, iar la o Croazieră pe Nil, chiar nu aș zice nu, niciodată, chiar de-ar fi să fie foarte cald. Nu cred că ar impresiona-o acum pe fii-mea treaba cu Drumul Mătăsii, deci cel mai probabil am lua-o spre India și Nepal, tocmai pentru a avea timp să merge și în vestita Coree, să vedem dacă nu cumva ne întâlnim pe stradă cu cei de la BTS, oricum arată cam toți la fel, pentru noi, deci… (ba-dum-tss)

Thailanda și Cambodgia este un must, pentru ca se cere un Angkor Wat, chiar se cere!
FIlipine și Indonezia vor fi și ele pe țeavă pentru peisajele alea pe care le tot vedem prin wallpapere, și întrebăm și de o bonă dacă tot ajungem pe acolo. Băgăm și o țâră de Japonia? Cum nu?

Cangurii și Sydney Opera House, și faptul că Australia e țara-continent, iar Alexia chiar a fost atrasă de chestia asta de mică, ne vor purta pașii și pe acolo, numai bun de încărcat niște baterii cu engleză din aia wacky.

Cum, nu avem zbor spre Antarctica,  o vom lua spre Tara de Foc și Patagonia, ca să știm că vom fi la capătul lumii și poate aflăm dacă Pământul e plat. Că vom urca spre Mexic, și vom mai bifa, probabil, niște Chile, Brazilia, Argentina, Bahamas și multă Americă și Canadă, nu mai zic.

Da, probabil că din Canada ne vom întoarce spre Europa, prin Danemarca și un road trip cu o mașină închiriată, prin cel puțin încă vreo 6-7 țări.  Dacă vom mai aveam buget, energie și file la pașapoarte. 🙂

Gata, hai că mai am de împachetat, vorbim… 

 



Articol scris cu gândul la Plecare pentru SuperBlog 2019


Vreau să te scot la o cafea!

Am să las aici un INTRO cu un video făcut de mine pentru că dincolo de cuvinte avem nevoie de imagini reale


Cafea. Da, cafea. Viața este și despre cafea. Poate cei care nu beau, nu înțeleg, dar viața chiar este și despre cafea. Mai contează cum ai fost trezit de alarma de la telefon de dimineață, când în nările tale vine o adiere cu miros puternic de energie delicioasă?

Acum, fie că ți-ai programat jucăria/ gadgetul/ espressorul/ filtrul/ ibricul cu care îți prepari licoarea magică, să ți-o pregătească, să o ai gata când ajungi in bucătărie , fie că ai o iubită care se trezește mai repede decât tine, și-ți pregătește cafeaua cu strop de dragoste care e musai să fie băută de dimineață în locul în care te simți confortabil.

Desigur că excepțiile de la regula asta sunt permise, pentru că fericirea de dimineață, vine chiar și când îți savurezi cafeaua, luată din zbor de pe undeva, alături de necunoscuți în metrou, la stop printre alți șoferi băutori de cafea la volan, la buticul din colț sau la job, alături de colegi, ori, de ce nu, singur/singură acasă în compania animăluțului tău pufos. Nu, nu iubitul ori iubita, ci a cățelului/ pisicuței/ peștelui/ ariciului/ papagalului, după caz. 🙂

 

Acum, legat de cafea, dragostea mea se împarte la doi, vorba cântecului. La două, dacă mi se permite, și o sa înțelegi de ce, imediat.,

1. Nu pot să nu subliniez faptul că de când ne-am mutat la casă nouă, la o casă cu terasă și curte, cafeaua de dimineață a trecut la un alt nivel viața noastră.
2. Este vorba și despre cafeaua băută la muncă, care are multe în comun cu cea băută acasă:

Da, punctul comun este espressorul automat Philips cu sistem de lapte LatteGo

Bine, un espressor excelent nu poate face o cafea bună, fără a avea o cafea bună din boabe proaspete, așa cum nici o cafea boabe de bună calitate, de la mama ei, nu poate fi transformată într-o licoare desăvârșită fără un espressor genial. Cam așa stă treaba pentru rețeta perfectă.

Greșesc! Rețeta perfectă mai include, în cazul meu, o cafea băută în compania iubitei mele soții, pe terasa casei, mângâiați de soarele dimineții. Și asta chiar e pe bune, pentru că în zilele în care nu sunt cu ea, cafeaua e bună, nu zic că nu ar fi, dar vibe-ul ăla special, nu e complet, mă înțelegi? E nevoie de un strop de atmosferă romantică pe care s-o împărtășești cu cineva, nu doar cu… tine. 🙂


La job, e și mai mișto, pentru că vine rândul cafelei cu numarul doi, după cea băută acasă. 

Bine, acum să nu crezi că fiecare dimineață e romantică, cu cafea pe terasă, și atmosferă idilică, na, sunt zile care nu seamănă, dar chiar și când bei cafeaua la mic-dejun, cu iubita, e ca și când ar fi ziua aia de week-end, cu vibe din ăla mișto.

Revenind, la job, avem același espressor, pentru că așa s-au potrivit niște rotițe, s-au aliniat niște planete, probabil achiziționat chiar din același loc, magazin online magNET.ro  

Iar cafeaua aia de care suntem toți îndrăgostiți este de o foarte bună calitate, care face o echipă grozavă cu espressorul Philips ajustează concentraţia şi aroma băuturii ajutându-ne să pregătim o generoasă varietate de cafele chiar și pentru cei mai exigenți dintre noi.

Bine, n-aș vrea să mă lansez și să prezint tot felul de detalii tehnice legate de espressorul Philips, pentru că stric toată atmosfera de vibe cu cafea. Mulți își doresc o cafea bună, să apese un buton- două, eventual să mai spumeze și un lapte iar cafeaua să fie gata destul de rapid, Ei bine, cu espressorul LateGo de la Philips, poți avea cafeaua atât de mult dorită, mai rapid și… mai bună. 

Da, se poate și e pe bune. 


Articol conceput pentru SuperBlog 2019

Călătorește cât mai Light! O meriți!

Nu, man, nu ai cum să urăști zborurile Low-Cost, decât dacă tu faci ”MyDubai” chiar din zboruri de lux spre Dubai. Probabil că tu îți dorești să ai loc la picioare cât să te întinzi bine de tot și să ajungi cu vârfurile până la pilot în carlingă. Bine, boss! 

Deci, dacă vrei să călătorești ieftin, trebuie să faci niște concesii. Iar acestea nu pot fi altele decât… bagajele. De ce să mergi cu multe după tine, când fericirea poate sta în lucruri simple și puține. Ok, înțeleg dacă jobul ți-o cere, dar dacă e un city-break sau chiar și o perioadă mai lungă… sunt magazine de unde poți să-ți iei haine ieftine, oriunde în lume asta. Bine, poate nu in Dubai, deși…

Da, am fost numai prin călătorii cu low-cost și de fiecare dată a fost de ajuns cât am avut la mine. Da, un bagaj de mână, un rucsac de dimensiuni un pic peste medie, de genul celor pentru laptopuri cu ecran de 17 inci. SAU vestitul troller, care te ajută cu mânere și rotițe, numai bune să nu-l cari pe umeri ori poate de dimensiunile 55x40x20

Scopul? Să te încadrezi în spațiul oferit de low-cost, fie că vorbim de cel de deasupra scaunelor, fie de cel de sub scaune.

Ooo, ce experiență am avut cu o cursă spre Atena în care nu aveam voie cu bagaj deasupra scaunelor, decât cu taxă. Da, vorbesc de bagaje de mână Ryanair. Acolo am văzut ce înseamnă să îți iei strictul necesar și ceva mai multe haine pe tine, era totuși sfârșit de toamnă.

Aia e! Totul e să vrei, pentru că de putut se poate. Era o vreme când o aveam pe fii-mea mică și un Logan aproape că nu ne ajungea când plecam pentru un week-end pe Valea Prahovei. Eram exact opusul ”filozofiei low-cost-ului”, nu știu cum reușeam.

Știi cumva ce înseamnă să cari, troller după troller, mare, mediu, mic, geantă, altă geantă, gentuță, geantă de plajă, sacoșă cu diverse, altă sacoșă sau pungă cu diverse. Și asta când aveai mai tot timpul camera la ultimul sau penultimul etaj dintr-o pensiune fără lift. Nice job! NOT!

Așa că de câțiva ani buni, tare mi-e drag să am doar un rucsac. Eu unul, soția unul și fii-mea, unul. Fiecare cu ce are nevoie, din care charger-ul pentru smartphone e de departe cel mai important. 🙂 Senzația de libertate pe care o poți avea e senzațională. Bagajele alea multe, grele, voluminoase, îți pot strica toată experiența într-o călătorie.


Gândește-te că vrei să faci check-out și mai tot timpul trebuie să lași bagajul mare la hotel ca să mai poți vizita câte ceva până ai cursa înapoi. Trebuie să gândești timpul, traseele, să nu pleci prea departe de hotel ca să ai îndeajuns timp să vii și să iei bagajul, când ai putea pur și simplu să iei rucsacul cu tine și să faci ce vrei, nefiind condiționat de încă un drum la hotel, care de cele mai multe ori ar putea fi într-o zonă care nu este turistică. Timpul este prețios, folosește-l cu cap și la maximum pentru o experiență completă.

Nu ai avut timp să te documentezi despre urmatorul zbor? Nu știi ce dimensiuni trebuie sa aiba bagajele? Ti-e frică de faăptul că poți ajunge la îmbarcare și nu o să te lase să urci cu bagajul? Politicile companiilor se schimbă al naibii de des, și e frustrant pentru că nu mai ai nicio siguranță, trebuind tot timpul să te informezi, să vezi ce mai e nou.

Scapă de griji cu Travelkit. Oamenii ăștia chiar s-au gândit la problemele astea ce par nejustificate pentru cei care nu merg cu low-cost, deși poate că jinduiesc și ei la un light travel, citind rândurile astea. 

Hai, călători lipsite de griji și de bagaje vă doresc!

Nu lipsite de bagaje pentru că s-au pierdut, nu te duce chiar acolo cu mintea. E, vezi? Multe bagaje, multe probleme! Nu uita că drumul până la, și de la cală e presărat cu tot felul de capcane. Să nu mai zic cât mai stai să iei și bagajul de pe bandă… când, altfel, ai fi deja în taxi spre hotel, nu?

Articol scris pentru SuperBlog 2019

photo credit: Canva și Travelkit