Vila Pontica din Năvodari – probabil una dintre cele mai bune locații de pe litoral cu un vibe aparte

Povestea cu marea e lungă, dar pe scurt, se împlinesc 3 ani de cand mergem vara la marea noastră, Marea Neagră, într-un singur loc în care ne cazăm: Vila Pontica din Mamaia Nord, Năvodari. Pentru noi, și cel mai probabil și pentru mulți alții, este unul dintre cele mai cool locuri de pe litoralul românesc. Și să mă explic cum și de ce…

La mare am tot încercat locuri in care sa ne simțim bine, dar sa fie și la un preț decent, așa ca am testat pe pielea noastră tot felul de hoteluri și pensiuni de prin 2001 încoace. La început singuri, apoi cu venirea pe lume a fii-mii a trebuit să regândim strategia cu cazarea, sa ofere nu știu ce facilități, sa poți incalzi un lapte, poate sa aibă o piscină etc.

Pontica



Noi suntem genul ăla care experimentează noul, dar și când găsim ceva de care simțim că aparținem și ne simțim mai bine decât acasă, revenim, și revenim, și revenim…

Așa se întâmplă de 3 ani cu noi și relația cu Vila Pontica, tocmai a fost a 5-a oară când am revenit – pentru că am mers de două ori pe vară (wink).

Acum, care-i treaba cu Vila Pontica? Treaba e că dincolo de condiții bune de cazare, vine cu un vibe aparte, subliniat mai ales de arhitectura locului și de interesul pentru frumos din ăla instagramabil pe care-l au gazdele.

Vila Pontica este o OAZĂ. O oază cu iz mediteraneean în care se regăsesc elemente pur românești, din arhitectura unor clădiri și mănăstiri de pe la noi. Natura (gazon, arbuști ornamentali, copăcei etc.) se întrepătrunde subtil cu terasa aerisită și este completată de o piscină generoasă, care îmbie la scăldat chiar și-n zilele înnorate.

View this post on Instagram

LogIn @vilapontica LogOut #departedemizerii

A post shared by marius mandache (@mandacheofficial) on



Te provoc să mergi și să savurezi ceva de la restaurantul lor, GARUM, unde dincolo de meniu, au pește proaspăt zilnic, sau aproape zilnic, în zilele se pescuiește pe mare. Sau să savurezi un cocktail pe marginea piscinei. Mai mult ca sigur că nu te vei putea abține să nu tragi niște fotografii. Nu ai cum.

Noi am găsit total întâmplător locația. Căutam un loc în care să se poată plăti și cu tichete de vacanță sau cu card de vacanță. Acum 3 ani nu erau așa multe locații care să accepte noul program și nu prea aveai de ales. Începusem deja să mergem în Mamaia Nord înspre Năvodari, fiind plajele mai liniștite, cu mai puțină lume, iar când am găsit Vila Pontica a fost dragoste la prima vedere. Din poze era prea frumos ca să fie adevărat, dar avea să ne dovedească că era chiar mai frumos decât în fotografii.

Este o locație pet friendly, deci nu trebuie să vă lăsați prietenii cu 4 piciorușe acasă. Fiecare cameră are ieșire afară, fie la parter, fie la etaj, este în stilul motelurilor, dacă vreți, dar unul cum nu prea vedeți pe la noi. Practic, mai ales în perioada asta cu pandemia, nu prea ai loc interior în care să te înghesui cu alte persoane, ceea ce e perfect. Gândește-te la un hotel cu 8 etaje, cu lift, cu coborât și urcat pe scări ca să nu intri în contact cu alții.

Informații despre prețul camerelor, fotografii cu camerele și alte informații despre locație puteți găsi pe booking, site-ul fiind în construcție.

De ținut minte! Dacă revii la Vila Pontica poți beneficia de reduceri la prețurile de cazare, pentru că veți fi de-ai locului, cum ar veni. Poate prețul ți se va părea cumva… selectiv, nu este o locație chiar pentru oricine, mai ales că cei care vin la Pontica vin să se simtă bine, să rezoneze cu locul, cu muzica ambientală EXCELENTĂ, cu lucratul ocazional de la terasă sau de pe șezlong, cu povestitul…

Da, probabil ai văzut ceva fotografii pe Instagram de la diverse vedete autohtone, care au folosit locația pentru diverse shooting-uri, mai ales în afara perioadei estivale. Asta dă și mai mare greutate locației. A, și s-au tras și niște cadre pentru niște filme autohtone apărute în ultimii ani.



În caz că vrei să experimentezi și alte locuri decât Năvodariul care se află în plină dezvoltare, la numai o oră de mers cu mașina pe E87 se află Cetatea Enisala sau Cetatea Histria. Apoi satul pescăresc, Sarichioi, unde poți să testezi un pește prins pe lacul Razim. Sunt câteva atracții turistice extrem de interesante, iar șoselele sunt excelente.

Accesul cel mai rapid, dacă vii pe Autostrada Soarelui, este prin Ovidiu – Lumina – Năvodari, ca să eviți aglomerația din Constanța.

Iulie 2020 bifat, deci. Probabil va fi un August 2020 in care ne vom reîntoarce, dacă nu găsim vreun alt itinerariu prin România, că sunt enorm de multe locuri în care vrem să ajungem. 

P.S. : articolul l-am scris pentru cei care vor să aibă parte de experiențe extrem de plăcute, in condiții safe si pornit din experiența proprie fără niciun parteneriat cu cei de la Vila Pontica. Așa am simțit și a venit natural.

Rezervări și Info Booking.com: https://www.booking.com/hotel/ro/vila-pontica.ro.html
Instagram: https://www.instagram.com/vilapontica/

Cum este viața ta când, în sfârșit, ai un garaj metalic?

De o viață stau la bloc. Din cei 40 de ani ai mei, bătuți pe muchie, 30 de ani au fost la bloc, iar mai mult de 17 ani au fost și cu autovehicul personal, ceea ce te duce, din start, cu gândul că… loc de parcare.

In București era o problemă încă de pe atunci, dar eu locuind în afara Bucureștiului, tot la bloc și tot la oraș, cum ar veni, să zicem că aveam loc de parcare ”la discreție”. 

Bine, de vreo 10 ani, nu mai este așa de roz, nici pe aici. Ce vreau eu să spun este faptul că în toți acești minunați ani, nu am avut niciodată mașina personală ținută într-un garaj. Știi perioadele alea urâte de toamnă-iarnă când ploaia se transformă-n valuri de gheață și o ”ardem” Ice Age? Când ai nevoie de ciocan și daltă ca să intri în mașină și să te duci la job?

Vrei, nu vrei, garajul aduce calitate vieții tale

Când nici cel mai al dracu model de mașină nu te poate ajuta să dai gheața de pe ea ușor, ce să mai zic de ”tona” de zăpadă așternută în strat gros, generos, în diminețile de Luni? Ei, așa-i că te-ai rugat atunci să fi avut și tu unul dintre acele Garaje metalice ca ale vecinilor?

Da, da, ți-ai fi dorit chiar și un simplu garaj, fără nimic deosebit, doar ca să-ți țină mașinuța mai ferită de intemperii, să nu-ți mai înghețe mânuțele, nasul și lopata. SIngura ta grijă fiind doar să dai zăpada din fața porților garajului ca să îl deschizi, dar STAI, acum sunt Garaje moderne cărora li se poate ridica poarta sau porțile de acces, deci, nu-i chiar musai să dai zăpada doar pentru a intra.

Da, visam frumos pe atunci… încă mai visez, dar acum am mai multe șanse să am garajul mult-visat, să-ți explic DE CE și CUM se poate întâmpla fericirea asta.


In 2012 ne-am mutat ”cu cățel, cu purcel” la bloc nou. Bloc din ăla care avea și parcare afară, dar și subterană, la subsol, cum s-ar zice. Masochistul din mine, nu a reușit timp de 8 ani să-și ia nici măcar un loc de parcare la căldurică, mai ales că aveam de ceva timp DOUĂ autovehicule: al nostru și al soției. Ai înțeles cu am dat-o aici, da? 

Garaj metalic Blach-Trans

Un garaj metalic îți poate scăpa mașina de intemperii și de cheltuieli de întreținere

Ok, am stat doi ani cu mașinile afară, zăpadă, ploaie, intemperii, vânt, certuri pe locul de parcare chiar dacă era proprietate, d-astea… cum se întâmplă în viață sau celor ce nu au un garaj sau loc de parcare subteran, da?

Practic tot subsolul blocului este un garaj mai mare, puteam coborî direct cu liftul, te mai întâlneai cu un vecin, vecină, mai aruncai un ochi la indexul de la contorul electric, îți ajustai ținuta, mașina era călduță, iar AFARĂ era… IADUL!

Puteai trece cu mașina uscată prin haosul provocat de lopeți și oameni care se împleticeau prin nămeți, cu un zâmbet șăgalnic. Da, nu am ajuns să am și eu norocul ăsta, dar îmi imaginam, că imaginație am, slavă Domnului.

ÎNSĂ, ca să revin, de câteva luni… ne-am mutat LA CASĂ și, surpriză, NU am garaj făcut odată cu casa! Taree, sau ce?!  

Deci, am fost atât de focusat pe a avea casa gata, încât nu mi-a păsat de garaj. Și știi de ce nu mi-a păsat? Pentru că am văzut niște garaje al naibii de frumoase, garaje moderne, practice și, da, o să am unul!  De fapt, nu unul, ci două. Adică unul dublu, cum ar veni.

Fericire dublă când îți știi ambele mașini protejate


Un garaj pentru ambele mașini, un garaj din tablă 6×6 m stejar auriu, că dă bine cu căsuța de lemn din curte, dar și cu casa. Un garaj cu gemulețe pentru lumină naturală, cu jgheaburi de scurgere, racordat electric… o minunăție, ce să mai.

Am aflat întâmplător, de oferta celor de la Blach-Trans, o firmă din Polonia, care, oferă, mai ales în perioada asta, MONTAJ și TRANSPORT GRATUIT (au parc auto extins) pentru produsele pe care le comercializează, fie că sunt garaje metalice, hale de depozit, depozite pe șantier, adăposturi, șoproane, porți rabatabile garaj sau cuști metalice pentru câini.

Practic, dai comandă, și nu te mai doare capul. O să te trezești cu garajul la locul stabilit pentru montaj. Trebuie doar să intri AICI pentru o comandă (formular) sau mai multe detalii la telefon, în funcție de ce îți dorești, pentru că se pot face și la comandă, personalizat (culori diferite, pentru care, în standardul RAL, nu se vor percepe taxe suplimentare; dimensiuni diferite de ceea ce este pe site etc.).

Calitatea deosebită (fabricat în Polonia, da?) și prețul rezonabil vor adăuga puncte în plus dorinței tale de a avea tu și mașina ta, locul acela la care visați. Și soția, desigur.

Hai, gata, că vreau să mă duc să văd cum se montează. De la distanță, desigur.

Poți comanda chiar aici!

Despre Chakre, Bradley Cooper și Exarhu

Era o dimineață banală, dintr-un oraș banal, în care mă duceam, la fel de banal, către job. Până aici totul banal, da? Ce avea să urmeze, însă, îmi va da banalul ăsta peste cap și-l va transforma ”ca pe apă-n vin”, vorba aia.

Totuși, nu înainte de a mă opri, la fel de banal, să-mi iau o cafea banală. Mă sui înapoi în mașină, pentru că, da, eram cu mașina mea banală, un Logan, you see that point? Dau drumul la radio și în timp ce luam o banală sorbitură, îl aud pe Exarhu la emisiunea de dimineață, zicând: ”să vă pup dulce pe chakre!”

Bă, nu știu ce naiba era în cafeaua aia. dar așa m-am scuturat odată, în timp ce-n urechi îmi bubuia: CHAKRE – CHAKRE – CHAKRE… Eram fix ca Bradley Cooper în filmul Limitless, ăla cu pastila aia care îți deschidea mintea și vedeai oportunități la tot pasul, vedeai chakrele cum se deschid și CHI-ul interior ți se zbate într-o înfrățire luminoasă  chiar deasupra ta… nu ai cum să înțelegi. Nu ai cum, chakrele mele, parol!

Băi, n-oi fi eu Bradley Cooper, dar arătam! Ziceai că sunt Bradley, ce să mai… Dacă te uitai la mine în momentul ăla, eram Bradley, mă jur! Din oglinda retrovizoare interioară, din cea prezentă în parasolar și din oglinda retrovizoare laterală stânga… MĂ PRIVEA BRADLEY COOPER!

Nu știu ce drac, pardon de expresie, se întâmplase, dar pot să jur, că avea ceva cu faptul că pe mâna mea dreaptă, că pe stânga aveam ceasul, aveam o brățară pentru zodia Săgetător! Și pulsa! PULSA! Bine, eu sunt zodia Leu, dar…

Brățară Zodia Săgetător, parol



Nu, glumesc, sunt Săgetător. De-aia și glumesc. Și iubesc. Și TE iubesc, na. Și mă iubesc. Și sunt mai aventurier așa, săgetez și ți-o retez. STOP! Hammer time!

… să mă întorc la chakrele mele, faza e că îmi pulsa brățara de pe mână iar eu chiar nu înțelegeam. Ce înțelegeam era faptul că tot la aceeași mână aveam brățară 7 chakre și howlit, dar aia nu pulsa! Și nu avea nici LED_uri, dar lumina! WTF?

Brățară 7 chakre și howlit

Și atunci, de unde naiba tot spectacolul ăla cu chakre and stuff? Cafeaua aia banală nu era pe treaba ei, clar. Și nici Exarhu cu ale lui chakre dulci. Iar fata de la cafenea ieșise afară și mă arăta cu degetul la colege zicând într-una: BRADLEY! BRADLEY! BRAD…

Da, pe dracu, Bradley într-un Logan la marginea Capitalei! parcă și vedeam pe net, titlu mare.

So… se întâmplase un declic. Un amalgam de banalități care au așteptat un moment numai bun de făcut BOOM! Energie pură. Energie pură și Bradley Cooper. Și eu. Un altfel EU din acea zi. Zile care nu vor mai fi niciodată banale. Atât.

Eu, Chakrele și Exarhu. Un fel de Eu, Tu și Ovidiu (wink)

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020

5 tipuri de huse de telefon și ce trebuie să știi despre ele

Husele de telefon sunt accesorii esentiale, intrucat protejeaza ecranul de eventuale socuri si nu permit acumularea mizeriei in difuzor sau in jurul butonului principal. Plecand de la un model simplu, acestea au evoluat de la un an la altul, fiind confectionate din materiale din ce in ce mai sofisticate. 

Scumpe sau ieftine, ele sunt necesare, asa ca iata ce poti alege:

  1. Husele robuste

Husele robuste sunt ideale pentru cei care vor sa isi protejeze dispozitivele de socuri. Datorita colturilor si a gaurilor de aerisire, telefonul tau nu va avea de suferit. De asemenea, au o aderenta foarte buna si poti fi sigur ca nu iti va aluneca din buzunar. Marele avantaj al lor este ca ofera siguranta fara a fi butucanoase. In materie de design, acestea pot avea un aspect clasic sau futurist. 

2. Husele dure la atingere

Modelele dure au avantajul ca sunt compacte si ofera un nivel ridicat de protectie, fara a deranja vizual. Fie că vrei huse de Motorola sau de Samsung, fie de Apple sau pentru alte telefoane, una dintre cele mai populare combinatii de materiale o reprezinta invelisul exterior de policabronat si stratul de silicon. Desi sunt putin mai voluminoase, ele au un design atragator si pot deveni foarte chic. Asemenea celor robuste, si acestea au o aderenta buna.

3. Husele subtiri

Daca esti o fire minimalista si nu iti place sa iti accesorizezi telefonul, atunci poti opta pentru o husa subtire. Aceasta e delicata si fereste smartphone-ul de actiunile nedorite ale agentilor externi, precum particulele de praf, stropii de apa sau zgarieturi. Sunt accesibile la pret si, avand un aspect transparent, vor scoate in evidenta designul original al mobilului tau. Majoritatea sunt facute din materiale maleabile si durabile, iar unele au si o parte dura.

4. Husele de tip portofel

Ti-e greu sa-ti scoti mereu portofelul din geanta? Afla ca acum il poti avea la indemana. Acest model de husa iti ingaduie sa iti depozitezi cateva lucruri importante, cum ar fi banii sau cardurile, iar in acelasi timp, iti protejeaza telefonul. Cele mai scumpe sunt confectionate din piele naturala, iar cele mai accesibile din poliuretan, supranumit si “pielea vegana”. Un alt avantaj il reprezinta inchiderea si deschiderea automata a dispozitivului, fara a mai fi nevoie de buton. 

5. Huse de plastic

Husele cu protectie impotriva umiditatii sunt ideale pentru vacantele la mare sau in zone in care se desfasoara activitati acvatice. Cel mai neplacut e sa-ti scape telefonul in apa, sau si mai rau, in vasul de toaleta. Pentru a preveni astfel de situatii, poti incerca un model de plastic, care nu doar protejeaza, ci si asigura un nivel ridicat de functionalitate si accesibilitate al smartphone-ului.

In concluzie, fie ca vrei doar sa-ti invelesti telefonul, fie ca iti doresti sa-i dai un aspect special, husele au fost si vor ramane cele mai intrebuintate accesorii. Pentru a alege o varianta adecvata, trebuie sa iei in calcul cateva criterii esentiale: calitatea materialului, utilitatea si designul. 

sursa foto: Shutterstock

Simți cum crește adrenalina când te conduce… mașina?

Da, nu pot uita niciodată primul trip făcut cu ai mei la munte. Era o dimineață însorită iar eu îmi frecam cauciucurile de nerăbdare. Cu limită însă, ca să nu le tocesc. Inspiram deja prin grila radiatorului miros de brad proaspăt amestecat cu lavandă și… Bine, singurul brad din zonă era cel agățat la oglindă, probabil de la el venea mireasma.

Aveam rezervorul plin și mă simțeam în stare să fac ocolul țării cu el. Da, știu că mă dau mare, dar era entuziasm crescut. Mai mult, el, ”hustler-ul meu”, cum îmi place să-l alint pe cel care mă conduce și mă are oricând vrea el, mai ales în talon. 

Felul în care mă atinge și are grijă de mine, cum îmi împinge capota să stea bine fixată, cum îmi trage gentil câte una la roată ca să verifice presiunea din pneu, felul în care-mi pune ulei și lichid de parbriz și mă șterge după, consider că mi-am găsit cealaltă roată de rezervă.

Hai că am derapat puțin de la… ce voiam să zic? A, că el chiar a avut grijă de mine să-mi pună un scut motor Skoda. Da, de protecție. Imi place mult când ne dăm amândoi și are grijă să ne protejăm. Eu cu scutul, el cu centura de siguranță, you know.

Da, mă cheamă Skoda, ai aflat. Model cu turbină, să te zăpăcesc când îmi bagi picorul adânc în pedală, să te arunc în scaun, să te cuprind și să-ți dau muzica tare-n difuzoare.

Ok, mai plecăm și noi azi? Uite-i că vin! Bă băiatule, că o iau și eu pe urmele Danei Budeanu, dar plecăm doar două zile, cu ce naiba armată de bagaje veniți? Ho, că nu mai încape, nu mai împinge așa că trebuie să mai dai o parte din banchetă în jos, dacă vrei să intre toate bagajele! Înțeleg că sunteți mai de la țară, dar eu sunt încă o domnișoară, bă! (asta în spirit de glumă)

Știi că sunt tăcută, ttorc ca o pisicuță, la relanti. Dar mă agit atunci când îmi dai câte o pedală așa mai apăsată, cum făceai la Dacii odinioară. Of, se vede că ești old-school, dar poartă-te delicat, dacă nu vrei să-ți trag o portieră peste tibie, știi că doare-al dracu!

De ce mi-oi fi pus și cârlig de remorcare Skoda, nu mai înțeleg! Probabil că vrei să vezi ce pot și într-un viitor o să îmi legi o rulotă. NOI DOI și o rulotă, un cer plin de stele, luna, greieri… Dar stai nu e bine, că tu o să dormi în rulotă, în loc să dormi în mine? Sau poate nu iei rulotă, poate vrei doar să mă agăți, nu? De altceva bineînțeles.

Bine, m-ai agățat de când ne-am văzut în showroom, de când îmi atingeai butoanele și îmi mângâiai volanul cu bratele tale putenice. Well, nu sunt chiar așa puternice, că am servo bun și nu-mi dau seama. Imi doresc, totuși, o cutie portbagaj cu prindere pe barele alea sexy, transversale. Vreau ca atunci când o sa vrei să pui bagaje sus, să îți atingi pieptul de geamurile mele fumurii, să le aburești, să le aburim… 

Hai că o dau in drifturi aiurea, vezi că ai 80 și e limită de viteză, bro! Noroc că mai stă nevastă-ta cu gura pe tine. Aș sta și eu, dar nu te pot sâcâi decât vizual, că-ți arăt în bord limita de viteză, dar tu ai ochi numai pentru drum, nevastă și copii. Apropo de copii, bine că ai luat covorașe de cauciuc, din alea mari, pentru că e posibil ca cei mici ”să dea a bobocei” pe aici și nu vreau să-mi murdărec tapițeria. Capisci?

Bine, duceti-vă la hotel și lasați-mă singură în parcare. O fi bine să stați la adăpost? O să stau aici și o să vorbesc în continuare singură, o să-mi dau drumul la muzică, să mă gândesc la noi, la viitorul nostru, la faptul că o să mi se termine bateri… stai, nuuuu!

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020

Mici trucuri ca să nu te mai plictisești

Dragii moșului, nu știu alții cum sunt, dar pe mine, când începe vremea să se mai încălzească, să dea colțul ierbii, așa mă apucă un dor de ducăăă… mamă-mamă!

Well, în condițiile de față e mai greu cu ”duca” asta, dar când mă mănâncă în pedală, iar asta se întâmplă în fiecare Primăvară, apăi eu chiar împing în ghidon și-n pedale și o iau la sănătoasa cu bicla mea (vezi foto personală de mai jos, la Văcărești)

Fără cel puțin 50 de kilometri pedalați nici nu mă întorc. Și ca să fiu ”Sadomasoveanu” până la capăt, te rog să înțelegi că bag cu o biclă de vreo 18 kg, un MTB pe 29 de inci, pe teren mixt (asfalt – macadam – pământ).

DAR, pentru că ”se” există și un DAR, când mă reculeg pe la căsuța mea și dau de vreme atât de nașpa încât nici un câine… blah-blah-blah, you konw, îmi place să fac spagatul pe cele două scaune gaming  pe care le dețin și să mă arunc în vâltoarea unui GTA sau CS.

Bine, am două astfel de scaune, dar numai unul este al meu, celălalt fiind al fii-mii, că, na, dacă are tati, de ce sa nu aibă și ea? Nu de puține ori ne-am băgat amândoi, unul lângă celălalt la o cursă auto, d-aia cu strigături ca la Oaș. 

Experiența unui joc nu poate fi completă, însă, fără un sunet al naibii de bun. Pe bune, cum e să te joci pe difuzoarele de la laptop, de exemplu? Oricât de smecher ar fi, nu ai sunet nici cât o muscă din aia supărătoare. Bine, mai rămâne s-o faci ca pe vremuri, făcând sunete și efecte speciale, pur și simplu, folosind cavitatea bucală. Vruuuum… prrrr… baaaaaam!

Deci, niste boxe Spacer te scot, clar, din cotidian și te vor arunca direct în miezul acțiunii. Bașca, nu o să te pască nici vreo larigintă, căci altfel pe răgușite așa, ai putea să faci zgomot, maxim cât o mașină electrică. Capisci, Dom Toretto?!

Nu de puține ori mi-am atras niște cuvinte măgulitoare la adresa boxelor, pentru că dincolo de faptul că se aud bine, arată la fel de bine, tată, în ciuda dimensiunilor oarecum reduse. 

Apropo de asta, am o povestioară funny… eram cu fii-mea în cameră și făceam drifturi în scaunele noastre de gaming, cu boxele date în maxim, în tot acest timp, mami, ne tot striga, ne chema, iar noi… pauză!

Când într-un final, a intrat val-vârtej peste noi, am observat pe fața ei un ameste de confuzie, nedumerire, șoc și groază: 

” – Băi, deci de-aia nu mă auzeați când strigam la voi? Urlam să închideți fereastra că e unul cu o mașină pe afară la care-i tună motorul în draci și mai faci și scârț de roți, așa…”

Deci, am râs, am râs atunci cum nu mai râsesem demult timp. Și mai râdem și acum când mai aduce vorba.

Faza e că un joc online te mai scoate dintr-o stare din aia de letargie, mai ales când vremea de afară nu-ți permite să faci ceva drăguț, iar acum în perioada asta dubioasă cu virusul… prinde chiar bine de tot ca să-ți treacă timpul.

A, era să uit! Sunt campion la dans! Bă, chiar sunt extraordinar de bun la dans. Pe consola Xbox cu jocuri Just Dance, i am the Champ. Și nu numai la Streetdance, da? Am un mix de stiluri în mine de numa-numa. Bine, fără boxele de la Spacer, ar fi fost LAME, așa, în schimb e… BETON!

Asta ca să închei într-un mod apoteotic. Mă înclin si poate bag o pedală.

Articol scris pentru Spring Superblog 2020

Sfârșitul Lumii a fost în 1995, nu știi?!

In ziua aia, toate aveau să meargă prost, contrar semnelor ce mi se tot arătau. Eu eram ca un cal la căruță. Bine, nu e vorba că trăgeam tare sau ceva, ci aveam niște ochelari care mă ”ajutau” să văd numai în față.

Nu mai conta nici faptul că era să fiu lovit de-o mașină pe trecerea de pietoni (probabil de la castile audio de pe urechi), că mi-am uitat umbrela acasa pe când mă încălțam (se anunta ploaie), că mi-am dat seama că nu aveam bilet valabil și am coborât în ultimul moment când am văzut că urcă o echipa de control in RATB (aici am ieșit câștigat, chiar dacă am mers vreo 3 stații pe jos, apoi). Probabil hazardul – furnizorul tău de experiente, se distra cu mine.

Mergeam într-o singură direcție, deși toți păreau că vin din direcția în care eu mergeam, de parcă fugeau de ceva sau de… cineva? Da, era vacanță de vară, eram în liceu și aveam de dat o corigență la fizică. Prima mea corigență din viața asta și nu știam s-o gestionez. Marca Experiențe Dezvoltare Personală, ce să mai!

 O ardeam destul de dubios, părea că mă duc să dau un fel de extemporal, îmbrăcat lejer, de vară așa, nicidecum așa cum m-ar fi vrut profesorii să mă vadă, cu cămașă albă, cravată și pantaloni la dungă.

Probabil că ani ăia erau chiar prea aproape de era comunistă. 1995. Eram a noua. Bine, dacă treceam de corigență eram chiar a zecea! Dar cine mai număra? Timpul se oprise la a IX-a pentru mine. Eu și ochelarii de cal nu am văzut nici măcar că o colegă de clasă îmi făcea cu mâna în semn de salut, stătea aproape de liceu, iar eu chiar ajunsesem lângă el. 

Da, era tipa aia frumoasă din clasă care avea pe ”vino-ncoace”, dar gândurile mele din acea zi, parcă prea noroasă pentru o zi de vară, se îndreptau către vestitul lucru mecanic și atracție gravitațională, nicidecum atracție sexuală and stuff.

Era sfârșitul lumii. Nu, era SFÂRȘITUL LUMII! Așa da, așa arăta. Cea mai frumoasă fată din lume avea ochi numai pentru mine, ultima fată de pe planetă ar fi putut fi numai a mea, iar eu eram un zombie ambulant cu o față împietrită ce m-ar fi recomandat drept dacă m-ar fi intrebat cineva cum mă cheamă, Desfigurel Mutrea dintr-a IX-a A. 

Bine, săraca fată era chiar entuziasmată că mă vedea, era vacanță și mai rar vezi pe cineva din școală pe perioada verii. Intr-a IX-a chiar era o chimie mișto între colegi. Preferam chimia, în puii lui Medeleev, decât fizica lui Arhimede.

In fine, ca s-o scurtez, în ziua aia chiar am murit. Doar era SFÂRȘITUL LUMII, da? Să mai zic că m-a făcut praf profa de fizică pentru că venisem în bermude și adidași? Era vară, doh! Și nu așa, stat în fund în bancă, ci în picioare, cu ”uitati-vă la el!”, cu ”să nu te mai prind pe aici!”, cu ”la anul dacă mai rămâi pe vară, te las repetent!”, d-astea…

Bă, deci mă mătura cu mine pe jos. Eram și mop și mătură! Imi infisese ditamai coada în fund și freca podeaua cu mine. Bine că nu era fătuca aia să mă vadă atunci, că bănuiesc că odată mă scuturam și deveneam băiat de Rahova, da? Aiurea.

Afară ploua, plecam de la liceu și eram în stația RATB-ului, singur sub un pom care nu reușea să mă apere îndeajuns de bine de picăturile de apă, dar nu mai conta. Imi dădusem prima mea corigență pe care o avusesem vreodată, iar testul a fost chiar ok, față de ce trebuise să îndur.

Trecuseră vreo 10 minute de când era murat de ploaia caldă de vară, rememoram fiecare fază de rahat al experienței și probabil că ghearele depresiei adolescentine începeau să se agațe de mine, când…

A apărut EA, din nou. Mi-a făcut un semn discret cu mâna de pe partea cealaltă a străzii, nu știa dacă o văd, dacă îmi mai aduc aminte de ea (?). Am traversat cu pași mici, ușor șovăiți, dar care pe măsură ce mă tot aduceau mai aproape de ea, parcă inima mea începea să se pună în mișcare.


Am ieșit la o prăjitură să povestim, să ne bucurăm de o zi de vară, să-i povestesc povara mea și să o sorb din priviri cu fiecare minut ce trecea împreună cu ea. Era preludiul unei frumoase povești de dragoste adolescentină ce avea să dureze destul timp cât să-mi aduc aminte de ea cu placere și la 30 de ani de-atunci.

Da, am trecut corigenta cu notă bună, dar surpriza avea să vină și după ce se termina clasa a X-a: o altă corigență la fizică! 😀 Ultima, că apoi a ieșit la pensie profesoara.


Articol scris cu zâmbetul pe buze pentru Spring Super Blog 2020

Activare atipică la Cluj-Napoca: Sesiune de boardgame într-un autobuz electric

Am primit comunicatul acesta, de presă, și mi-a plăcut atât de mult încât mi-am permis să-l fac cunoscut și vouă, cei care mai intrați pe aici, pentru că se mai întâmplă și lucruri tare interesante și frumoase prin țărișoara noastră. Deci…

Joi, în data de 20.02.2020, de la ora 09:09 a.m, un autobuz electric va parcurge un traseu atipic prin Cluj-Napoca. În autobuz vor fi prezenți membrii ONG-ului @Society for Responsible Consumption, dar și alți invitați speciali.

   Ce se va întâmpla în autobuz?

Pe parcursul unui traseu urban, care va dura 2 ore, organizatorii și invitații vor juca sub ochii presei un boardgame atipic, creat în cadrul proiectului SUSTAIN, un boardgame care ajută oamenii să conștientizeze implicațiile conceptului de sustenabilitate în spațiul urban.

Context

Evoluția și viața într-un oraș sustenabil înseamnă implicare activă și colaborare proactivă între specialiști din diverse domenii precum: urbaniști, arhitecți, constructori, ingineri, furnizori de servicii, oameni responsabilii de elaborarea politicilor publice, manageri de mediu, oameni de afaceri și antreprenori, societatea civilă, mediul academic și cetățeni.

Orașul Cluj are nevoie de o viziune reînnoită asupra prosperității și bunăstării, de redefinirea mediului de business prin practici ale economiei circulare, de introducerea de soluții smart în educație și de optimizarea utilizării resurselor locale. Toate acestea sunt elemente care au nevoie să fie promovate și planificate pe termen mediu si lung.

‘’ Jocul e gândit ca un ”serious game” (joc serios) care să fie utilizat în universtăți, ca parte a unui curs. Ne dorim să fie încercat de profesori în activitatea cu studenții la făcultăți de management, de administrație publică, arhitectură, științe politice, design, management de mediu. În mod ideal, ne dorim ca jocul să fie utilizat pentru exersarea unor abilități și cunoștințe obținute anterior, fie prin celelalte materiale de curs pregătite de noi în cadrul proiectului Sustain, fie în cadrul altor cursuri care vixează pe sustenabilitatea în mobilitatea urbană.’’, a povestit Natalia Ciobanu.

Despre SRC.România

SRC este o organizaţie non-profit a cărei misiune este dezvoltarea gradului de înțelegere a populației privind însemnătatea consumului durabil, aplicarea lui în comunitățile locale, promovarea unui stil de viață responsabil la nivel de individ și comunitate.

Expertiza profesionala SRC : ingineri de mediu, manageri de mediu, traineri pe teme de sustenabilitate, profesionisti in managementul deseurilor, coaching pe sustenabilitate.

Erasmus+

Proiectul Sustain este finanțat de Comisia Europeană prin Programul Erasmus+, Acțiunea Cheie 2: Proiecte de Parteneriat Strategic

 

 

Tocmai ti-ai achizitionat o canapea neagra? Iata cum sa o integrezi alaturi de restul incaperii

Ti-ai achizitionat o canapea neagra, chiar daca aceasta nu se enumera printre alegerile tale? Ai evitat sa ai o astfel piesa de mobilier in livingul tau? Se intampla ca un numar record de persoane sa fuga de un astfel model, desi este o culoarea practica si usor de intretinut. Chiar daca, initial, ti se pare ca o astfel de alegere conditioneaza achizitionarea celorlalte obiecte din casa, lucrurile nu stau chiar asa. Aceasta nuanta se poate asorta la orice, chiar mai usor decat bejul, rosul sau maroul.

 

Afla cum sa asortezi canapea cu restul camerei

 

  1.       Canapeaua neagra – alegerea potrivita pentru un living modern

Stilul modern este din ce in ce mai placut. Ce presupune acest lucru? Cat mai putine piese de mobilier si un spatiu simplu si aerisit. Pentru integrarea corecta a unei canapele negre, poti opta pentru pereti albi sau zugraviti in culori neutre. Pentru a avea parte de un mic contrast, incearca sa optezi si pentru o culoare mai vesela, pe care o poti integra fie printr-un covor pufos, fie prin niste perdele deosebite. In cazul pieselor de mobilier poti incerca ceva in aceeasi nuanta. Nu uita, o camera nu este completa daca nu exista si elemente decorative, precum fotografii, tablouri sau lumanari. 

  1.       Mobilier diferit pentru un stil diferit

Chiar daca o astfel de piesa este usor de integrat, trebuie sa ai in vedere si restul mobilierului. Daca iti doresti un stil contemporan, te poti orienta asupra unei masute de cafea din sticla, alaturi de diferite elemente pretioase. Chiar si canapeaua o poti accesoriza cu diferite pernute decorative ce iti definesc stilul. Incearca sa alegi intotdeauna lucruri pe placul tau. Moda se va schimba, dar tu vei ramane ani buni cu incaperea amenajata in acest fel. Din acest motiv, este important sa fie totul conform dorintelor tale. Poti afla de aici ce inseamna sa ai o locuinta chic. 

  1.       Culoarea peretilor si a podelei conteaza

Culoarea peretilor defineste viata unei camere, din acest motiv trebuie sa acorzi mai multa atentie acestei alegeri. In primul rand, trebuie sa iti dai seama ce tip de culori preferi, calde sau reci. Pe langa acest lucru, exista si categoria nuantelor neutre, care, de cele mai multe ori, sunt cele preferate de toata lumea. 

Chiar daca te vei orienta asupra unei astfel de tenta sau a alteia, trebuie sa alegi si o alta vopsea de contrast. In acest sens, o poti alege pe cea a podelei. Daca te vei decora totul in aceeasi tonalitate, camera ta va prinde un aspect monoton. Astfel, daca te hotarasti sa zugravesti peretii intr-un anume fel, ai grija ca acesta sa contrasteze cu podeaua si invers. Probabil te gandesti cum vei obtine si acel plus de culoare necesar oricarei incaperi. Stai linistit, la sfarsit, poti achizitiona diferite accesorii decorative ce vor armoniza intreaga incapere.  Poti comanda online tot ce iti doresti. 

Incearca sa construiesti o camera ce corespunde personalitatii tale si a celorlalte persoane ce locuiesc in aceasta casa. Daca vei face acest lucru, te vei bucura de fiecare data cand ajungi acasa, fiind un spatiu in care te regasesti.

 

sursa foto: shutterstock.com

Am fost la Little Women sau ”Fiicele doctorului March” și mi-a plăcut!

Știi trupa aia rock: Am Fost la Munte și Mi-a Plăcut? Na, acum știi. Și intelegi și analogia din titlu. Capisci?

Da, la invitația celor de la INTERCOMFILM am fost împreună cu fiica mea, Alexia, la un altfel de film. Bine, un altfel de film însemnând a fi diferit față de ce filme vizionăm de obicei la cinema. Little Women m-a surprins extrem de plăcut. Bine, nu m-am dus cu mari așteptări, deși cele 6 nominalizări la diferite premii Oscar erau premise importante pentru o experiență mai mult decât interesantă.

Părerea mea este că nu este un film la care să mănânci popcorn. Este un film liniștit, un film cu o coloană sonoră în mare parte, dacă nu total, cu muzică clasică plus ceva dansant din vremurile în care se petrece povestea celor 4 fete. Dacă nu vei deranja cu popcornul, sigur te vei deranja chiar pe tine, când vei înghiți cu ceva noduri, în timp ce vei scăpa și câte o lacrimă, pentru că nu ai cum, altfel. Pe bune!

Regizoarea şi scenarista Greta Gerwig (Lady Bird) ecranizează Little Women, care se bazează atât pe romanul clasic cât şi pe alte scrieri ale Louisei May Alcott, redând parcursul, suişurile şi coborâşurile vieţii  lui Jo March, un alter ego al scriitoarei. În rolurile lui Jo, Meg, Amy şi Beth March, apar Saoirse Ronan, Emma Watson, Florence Pugh şi Eliza Scanlen, iar Timothée Chalamet (vezi Call Me By Your Name) îl interpretează pe vecinul Laurie, Laura Dern. pe Marmee, iar Meryl Streep, pe Mătuşa March.

Gerwig s-a apropiat de operă fiind hotărâtă să surprindă natura epică a romanului, care redă dimensiunea creaţiei lui Alcott, dar şi intimitatea emoţională care le dă viaţă personajelor.  Tot aşa cum fiecare cititor interpretează în mod personal povestirea, şi Gerwig îşi pune amprenta proprie pe modul în care este ea ecranizată. Iniţial romanul a fost publicat în două părţi, prima referindu-se la copilăria plină de optimism a surorilor March, iar a doua la realităţile dure ale maturităţii. Gerwig reconstruieşte romanul, pendulând între cele două jumătăţi ale vieţii surorilor şi folosind perseverenţa lui Jo ca linie călăuzitoare şi forţă motrice a povestirii.

Un film despre iubire, despre copilărie, despre greutățile vieții simple, despre cât de complicată ar putea fi o viață și cât de mult visăm să devenim… ceva sau cineva. Zâmbet, lacrimi de bucurie sau de tristețe, îmbrățișări, dans, istorie și evenimente mai mult sau mai puțin fericite.

Este un film pe care eu l-am simțit extrem de intens, acolo în sală. Probabil că în sala de cinema il vei simți cel mai bine, alături de energia celorlalți oameni cu care nu doar vei privi la un ecran.

Du-te la filmul ăsta! Iți vei mulțumi de alegerea făcută!

Filmul are premiera in 7 februarie 2020 în cinematografele din toată țara.

T R A I L E R