Cea mai frumoasă bucătărie pentru cea mai cool influensăriță din viața mea

”Negru. Vreau negru!” când principalul influencer din viața ta îți spune că vrea elemente negre in noua casă iar bucătăria să fie predominant neagră, ce poți face? Chiar, ce?

Nu mai poți s-o dai cu ”mvai, lasă dragă că m-am uitat eu pe niște imagini, schițe de design interior…”. Nu, nu mai merge așa, dacă ”influesărița-șefă” vrea ceva, nu mai există cale de întors.

Și ca să pluseze, să te facă la psihic, îți spune asta și-n perioada Triunghiului Absolut al Pierzaniei Masculine – TAPM, gen. Adică perioada anuală (e in fiecare an, da?) cu Valentine s Day, Dragobete, 1 martie și 8 martie. Adică haos total. Perioada in care bărbații umblă ca zombii. Zombieland autohton, ce să mai…

Dacă prin celelalte camere și dependințe ale casei mai aveam câte un cuvânt de spus, în bucătărie, treaba este foarte clară. Electrocasnice negre, de ales o chiuvetă neagră dintre mii de chiuvete de bucătărie, poate chiar și o combină frigorifică neagra, lumini negre de club (?) mai lipseau și outfituri, pijamale etc.

Bugetul? Cine se mai uită la buget când ești într-o astfel de situație? Cum poți să superi CeaMaiMiștoFiințăDinViațaTa? N-ai cum, deci trebuie să-i faci pe plac. Negru, dar să iasă și ceva in trend, să nu fie prea închis, nici ”LAME”, cum zice poetul englez.

Așa că îmi adun toată energia, mă concentrez mai abitir decât cel mai al dracului șaman sau maestru ninja și încerc sa scap și din asta. Scuip în sân, fac o cruce mare, mă dau de trei ori peste cap și înconjor barul, dau pe gât trei shot-uri de tequila cu țuică și mângâi și cățelul familiei. Da, el mâ înțelege. Chiar bine! Nu pricep cum.

Ce a ieșit? Mi-a luat o săptămână să punem bucătăria la punct, cap-coadă. De ce așa puțin? Pentru că dacă plecam de la negru, aveam ce alege. Elementul central era o chiuveta bucatarie Franke, de care m-am îndrăgostit până și eu! Un fel de antracit, dar un material chiar mișto, care deși părea că se va păta de la apa, nu s-a întâmplat așa. Este un fragranite, ca să fiu mai exact.Un mix de granit narural și o rășină sintetică. O mi-nu-nă-ție, ce să mai! Are chiar și buton separat pentru ridicarea și coborârea gratarului care joacă rol de obturator pentru scurgere. Practic nu trebuie să mai bagi mâna și… ”să scoți dopul”.

foto proprie

Blatul mobilei de bucătărie este alb, în contrast total cu negrul, dar care dă extraordinar de bine pe lângă chiuveta de care aminteam, dar și pe lângă piatra ce străjuiește împresionant tot spațiul de lucru. Este o piatră naturală aplicată direct pe perete, in loc de vestita faianță sau mai noua sticlă în diverse culori. Piatra fiind tot un antracit, tăiată delicat în linii drepte și îmbinată perfect. Genial!

Bineînțeles că am completat bucătăria cu o hotă, cuptor Franke, plită și hotă telescopică. TOATE NEGRE! Știi cum e? ”Laser, frate!”.

Mobila, barul și elementele din bucătăria open space se îmbină perfect cu livingul pentru dincolo de lemnul natur, un stejar deschis, avem și niște inserții de maro închis și negru, care subliniază aerul acela pe care îl tot voia influencerița casei.

Vesela neagră și corpurile de iluminat (benzi LED, spoturi LED cu lumină rece) întregesc tot acest spectacol de linii drepte, culori închise și un blat alb, perfect finisat ce îmbie la crearea celor mai interesante rețete.

Mai negociem dacă vom face pentru zona bucătăriei, tavanul tot în culoare închisă, ca atenția să fie ațintită pe elemente inteligent iluminate și puse în evidență.

Concluzia? Dacă pot spune că am savurat un cheesecake cu zmeură, genial, făcut de influencerița casei, pot spune că am reușit nu? 

 

Articol creat pentru Spring SuperBlog 2020

Să… Spring SuperBlog, zic

Intro, check… 

Da, incepe SuperBlog 2020. Adică, primavara lui 2020, se intelege. Da, este editia aia mai scurtă, cică. Mai Light. Mai soft. Mai… las-o, bre!

Nu, nu e. Nu e nici Light, nici usoara, nici-nici. E tot o incrâncenare a bloggerilor de pretutindeni, cu niste sponsori ce vor ”si pe mama, dar si pe tata”, frumos împachetati si cu fundita roz, dar care sa nu fie chiar roz. Iar daca tot ii ai pe ai tăi in combinatia asta, de ce sa nu apară si frații?

Ok, treaba e că mă bag si eu la Spring SuperBlog 2020. Nu am mai scris de ceva vreme, pentru ca am alte prioritati acum si fac un altfel de content, dar este o oportunitate de a mai jongla misto cu mintea-n scris. Atat. Si daca va mai si placea cuiva asta, cu atat mai bine.

In rest, virgule intre subiect si predicat, diacritice sau nu, vorbe neintelese si fraze de-amboulea le doresc la toti cei implicati in scris. Sa fie fain. Am zis.

Sa nu mai visam ca schimbam lumea. N-o s-o schimbam nici acum.

MIC drop!

Activare atipică la Cluj-Napoca: Sesiune de boardgame într-un autobuz electric

Am primit comunicatul acesta, de presă, și mi-a plăcut atât de mult încât mi-am permis să-l fac cunoscut și vouă, cei care mai intrați pe aici, pentru că se mai întâmplă și lucruri tare interesante și frumoase prin țărișoara noastră. Deci…

Joi, în data de 20.02.2020, de la ora 09:09 a.m, un autobuz electric va parcurge un traseu atipic prin Cluj-Napoca. În autobuz vor fi prezenți membrii ONG-ului @Society for Responsible Consumption, dar și alți invitați speciali.

   Ce se va întâmpla în autobuz?

Pe parcursul unui traseu urban, care va dura 2 ore, organizatorii și invitații vor juca sub ochii presei un boardgame atipic, creat în cadrul proiectului SUSTAIN, un boardgame care ajută oamenii să conștientizeze implicațiile conceptului de sustenabilitate în spațiul urban.

Context

Evoluția și viața într-un oraș sustenabil înseamnă implicare activă și colaborare proactivă între specialiști din diverse domenii precum: urbaniști, arhitecți, constructori, ingineri, furnizori de servicii, oameni responsabilii de elaborarea politicilor publice, manageri de mediu, oameni de afaceri și antreprenori, societatea civilă, mediul academic și cetățeni.

Orașul Cluj are nevoie de o viziune reînnoită asupra prosperității și bunăstării, de redefinirea mediului de business prin practici ale economiei circulare, de introducerea de soluții smart în educație și de optimizarea utilizării resurselor locale. Toate acestea sunt elemente care au nevoie să fie promovate și planificate pe termen mediu si lung.

‘’ Jocul e gândit ca un ”serious game” (joc serios) care să fie utilizat în universtăți, ca parte a unui curs. Ne dorim să fie încercat de profesori în activitatea cu studenții la făcultăți de management, de administrație publică, arhitectură, științe politice, design, management de mediu. În mod ideal, ne dorim ca jocul să fie utilizat pentru exersarea unor abilități și cunoștințe obținute anterior, fie prin celelalte materiale de curs pregătite de noi în cadrul proiectului Sustain, fie în cadrul altor cursuri care vixează pe sustenabilitatea în mobilitatea urbană.’’, a povestit Natalia Ciobanu.

Despre SRC.România

SRC este o organizaţie non-profit a cărei misiune este dezvoltarea gradului de înțelegere a populației privind însemnătatea consumului durabil, aplicarea lui în comunitățile locale, promovarea unui stil de viață responsabil la nivel de individ și comunitate.

Expertiza profesionala SRC : ingineri de mediu, manageri de mediu, traineri pe teme de sustenabilitate, profesionisti in managementul deseurilor, coaching pe sustenabilitate.

Erasmus+

Proiectul Sustain este finanțat de Comisia Europeană prin Programul Erasmus+, Acțiunea Cheie 2: Proiecte de Parteneriat Strategic

 

 

Tocmai ti-ai achizitionat o canapea neagra? Iata cum sa o integrezi alaturi de restul incaperii

Ti-ai achizitionat o canapea neagra, chiar daca aceasta nu se enumera printre alegerile tale? Ai evitat sa ai o astfel piesa de mobilier in livingul tau? Se intampla ca un numar record de persoane sa fuga de un astfel model, desi este o culoarea practica si usor de intretinut. Chiar daca, initial, ti se pare ca o astfel de alegere conditioneaza achizitionarea celorlalte obiecte din casa, lucrurile nu stau chiar asa. Aceasta nuanta se poate asorta la orice, chiar mai usor decat bejul, rosul sau maroul.

 

Afla cum sa asortezi canapea cu restul camerei

 

  1.       Canapeaua neagra – alegerea potrivita pentru un living modern

Stilul modern este din ce in ce mai placut. Ce presupune acest lucru? Cat mai putine piese de mobilier si un spatiu simplu si aerisit. Pentru integrarea corecta a unei canapele negre, poti opta pentru pereti albi sau zugraviti in culori neutre. Pentru a avea parte de un mic contrast, incearca sa optezi si pentru o culoare mai vesela, pe care o poti integra fie printr-un covor pufos, fie prin niste perdele deosebite. In cazul pieselor de mobilier poti incerca ceva in aceeasi nuanta. Nu uita, o camera nu este completa daca nu exista si elemente decorative, precum fotografii, tablouri sau lumanari. 

  1.       Mobilier diferit pentru un stil diferit

Chiar daca o astfel de piesa este usor de integrat, trebuie sa ai in vedere si restul mobilierului. Daca iti doresti un stil contemporan, te poti orienta asupra unei masute de cafea din sticla, alaturi de diferite elemente pretioase. Chiar si canapeaua o poti accesoriza cu diferite pernute decorative ce iti definesc stilul. Incearca sa alegi intotdeauna lucruri pe placul tau. Moda se va schimba, dar tu vei ramane ani buni cu incaperea amenajata in acest fel. Din acest motiv, este important sa fie totul conform dorintelor tale. Poti afla de aici ce inseamna sa ai o locuinta chic. 

  1.       Culoarea peretilor si a podelei conteaza

Culoarea peretilor defineste viata unei camere, din acest motiv trebuie sa acorzi mai multa atentie acestei alegeri. In primul rand, trebuie sa iti dai seama ce tip de culori preferi, calde sau reci. Pe langa acest lucru, exista si categoria nuantelor neutre, care, de cele mai multe ori, sunt cele preferate de toata lumea. 

Chiar daca te vei orienta asupra unei astfel de tenta sau a alteia, trebuie sa alegi si o alta vopsea de contrast. In acest sens, o poti alege pe cea a podelei. Daca te vei decora totul in aceeasi tonalitate, camera ta va prinde un aspect monoton. Astfel, daca te hotarasti sa zugravesti peretii intr-un anume fel, ai grija ca acesta sa contrasteze cu podeaua si invers. Probabil te gandesti cum vei obtine si acel plus de culoare necesar oricarei incaperi. Stai linistit, la sfarsit, poti achizitiona diferite accesorii decorative ce vor armoniza intreaga incapere.  Poti comanda online tot ce iti doresti. 

Incearca sa construiesti o camera ce corespunde personalitatii tale si a celorlalte persoane ce locuiesc in aceasta casa. Daca vei face acest lucru, te vei bucura de fiecare data cand ajungi acasa, fiind un spatiu in care te regasesti.

 

sursa foto: shutterstock.com

Am fost la Little Women sau ”Fiicele doctorului March” și mi-a plăcut!

Știi trupa aia rock: Am Fost la Munte și Mi-a Plăcut? Na, acum știi. Și intelegi și analogia din titlu. Capisci?

Da, la invitația celor de la INTERCOMFILM am fost împreună cu fiica mea, Alexia, la un altfel de film. Bine, un altfel de film însemnând a fi diferit față de ce filme vizionăm de obicei la cinema. Little Women m-a surprins extrem de plăcut. Bine, nu m-am dus cu mari așteptări, deși cele 6 nominalizări la diferite premii Oscar erau premise importante pentru o experiență mai mult decât interesantă.

Părerea mea este că nu este un film la care să mănânci popcorn. Este un film liniștit, un film cu o coloană sonoră în mare parte, dacă nu total, cu muzică clasică plus ceva dansant din vremurile în care se petrece povestea celor 4 fete. Dacă nu vei deranja cu popcornul, sigur te vei deranja chiar pe tine, când vei înghiți cu ceva noduri, în timp ce vei scăpa și câte o lacrimă, pentru că nu ai cum, altfel. Pe bune!

Regizoarea şi scenarista Greta Gerwig (Lady Bird) ecranizează Little Women, care se bazează atât pe romanul clasic cât şi pe alte scrieri ale Louisei May Alcott, redând parcursul, suişurile şi coborâşurile vieţii  lui Jo March, un alter ego al scriitoarei. În rolurile lui Jo, Meg, Amy şi Beth March, apar Saoirse Ronan, Emma Watson, Florence Pugh şi Eliza Scanlen, iar Timothée Chalamet (vezi Call Me By Your Name) îl interpretează pe vecinul Laurie, Laura Dern. pe Marmee, iar Meryl Streep, pe Mătuşa March.

Gerwig s-a apropiat de operă fiind hotărâtă să surprindă natura epică a romanului, care redă dimensiunea creaţiei lui Alcott, dar şi intimitatea emoţională care le dă viaţă personajelor.  Tot aşa cum fiecare cititor interpretează în mod personal povestirea, şi Gerwig îşi pune amprenta proprie pe modul în care este ea ecranizată. Iniţial romanul a fost publicat în două părţi, prima referindu-se la copilăria plină de optimism a surorilor March, iar a doua la realităţile dure ale maturităţii. Gerwig reconstruieşte romanul, pendulând între cele două jumătăţi ale vieţii surorilor şi folosind perseverenţa lui Jo ca linie călăuzitoare şi forţă motrice a povestirii.

Un film despre iubire, despre copilărie, despre greutățile vieții simple, despre cât de complicată ar putea fi o viață și cât de mult visăm să devenim… ceva sau cineva. Zâmbet, lacrimi de bucurie sau de tristețe, îmbrățișări, dans, istorie și evenimente mai mult sau mai puțin fericite.

Este un film pe care eu l-am simțit extrem de intens, acolo în sală. Probabil că în sala de cinema il vei simți cel mai bine, alături de energia celorlalți oameni cu care nu doar vei privi la un ecran.

Du-te la filmul ăsta! Iți vei mulțumi de alegerea făcută!

Filmul are premiera in 7 februarie 2020 în cinematografele din toată țara.

T R A I L E R

 

 

3 MINCIUNI pe care NU ar trebui să i le spui persoanei care îți repară computerul

Tehnologia tinde să se asemene din ce în ce mai mult cu un organism viu. La un moment dat, unul dintre dispozitivele electronice pe care le deții va părea că nu mai funcționează bine, ca și când s-ar fi îmbolnăvit. În acel moment, este nevoie să vorbești cu o persoană care poate afla care este problema și are pregătirea necesară pentru a o repara. Un fel de „doctor” de calculatoare. Totuși, oamenii au tendința de a minți în legătură cu motivul pentru care cred ca aparatul a ajuns în starea respectivă, la fel cum o fac atunci când medicul le pune întrebări pentru a stabili un diagnostic. Dacă te simți tentat să faci același lucru, iată mai jos care sunt cele mai populare minciuni pe care cei care repară electronice le aud prea des. 

 

Top 3 minciuni pe care cei care îți repară computerul nu le mai cred

 

  1. Nu spune că ți-ai restartat computerul dacă nu ai facut-o

La o firmă de service tech, se pare că cel puțin o dată pe săptămână o persoană minte că a dat restart la computer. Majoritatea problemelor minore în legătură cu funcționarea computerului se pot rezolva cu o simplă repornire a sistemului. Totuși, există persoane care, în loc să restarteze dispozitivul, preferă să mintă, ceea ce duce la întârzierea rezolvării problemei întâmpinate. 

Aceeași soluție simplă este valabilă și în cazul unui modem, router sau imprimantă. În nouă din zece cazuri, un simplu restart este capabil să curețe toate acele „sughițuri”, acele erori de cod care îngreunează funcționarea dispozitivului tău. Dacă ai o problemă care nu se rezolvă astfel, abia atunci este cazul să te gândești să îți duci aparatul pentru a fi reparat de o firmă precum SALUT-IT, cu experiență în domeniu. 

 

      2. Nu spune că nu știi cum a ajuns acel virus în computerul tău

Știi cum ajunge computerul tău să fie virusat? Ei bine, este posibil să fi intrat pe site-uri pe care nu ar fi trebuit să le vizitezi și ai dat click pe link-uri pe care nu ar fi trebui să le accesezi. De asemenea, poate că ai descărcat un program dubios. 

Este destul de ușor să eviți virusarea calculatorului. Pur și simplu, nu da click pe un buton sau un link care nu pare a fi de încredere. Nici măcar nu te întreba dacă ar trebui să îl apeși sau nu. Părăsește pagina îndată! Se pare că azi poți să contactezi un malware fără să intri pe un site discutabil. Dacă ai scris greșit adresa web a site-ului pe care vrei să îl vizitezi, este posibil să ajungi pe un web page care e plin de viruși. Așadar, atunci când tipul de la service te întreabă dacă știi ce s-a întâmplat, recunoaște-ți vina. Dacă știe sursa problemei, este mai probabil să știe și cum să scape rapid de el. 

     

      3. Nu încerca să le spui că ai primit computerul stricat

Dacă dispozitivul tău ar fi fost stricat atunci când l-ai primit, ai fi dat un telefon către echipa de suport tehnic în primele minute după ce ai încercat să îl deschizi. Cei de la service vor remarca semne că ai utilizat mult și bine aparatul, dovadă că acesta a fost funcțional. Vor observa faptul că unele taste sunt lucioase sau alte urme de uzură pe care doar un ochi antrenat le vede. 

Acestea sunt doar câteva minciuni pe care persoanele care îți repară electronicele s-au săturat să le audă. Așa că, încetează să le mai spui, în caz că o faci. Astfel, nu te pui într-o situație și mai jenantă decât cea în care te afli, iar problema ta va fi rezolvată mult mai repede. 

 

Sursa foto: shutterstock.com, pexels.com

Am fost să văd un film horror la cinema – The Grudge 3 / Blestemul

Da, exact, am fost să văd un film horror la cinema tocmai pentru a simți mai bine un astfel de film. Nu, nu am mai fost la un horror în cinema pentru că… nu am mai fost. Am în target alte filme pe care să le văd, în general SF-uri sau action din astea mai fanteziste. Ce-i drept, multe filme SF au accente horror pe alocuri, dar un film clasic care să se definească așa, nu experimentasem. Până acum.

Deci, cuprins de remușcări, am acceptat cu entuziasm invitația celor de la INTERCOMFILM să vizionez The Grudge 3 (Blestemul, în RO). Spre rușinea mea nu am văzut 1 și 2, dar o să le văd ca pe un fel de Sequel, dacă mi se permite 🙂

Filmul este produs de SONY, deci nu are cum să fie unul LAME, cum zice francezul. Capisci? Ok, ce m-a bucurat a fost și faptul că am văzut în film actori pe care i-am mai zărit prin alte filme mai mari sau mai mici, fie roluri pozitive, fie negative. Un alt lucru bun, pentru că eu credeam că va fi un film cu actori total necunoscuți și eram pregătit pentru asta.

Am văzut filmul într-o sală de cinema mai mică, la MOVIEPLEX, ceea ce mi-a plăcut și mai tare pentru că simți filmul mai bine într-o sală mică. Așa îl simt eu. Și l-am simțit, în pana mea, că oricât de viteaz o mai dau eu așa, tot m-am speriat de vreo 3 ori și am sărit pe scaun, deși eram cu un prieten și mai era și lume-n sală.

Filmul are o poveste clasică, cu o casă bântuită, poliție, oameni care au viziuni, personaje care apar ici- colo, când te aștepți și când NU te aștepți (vezi alea 3 ori de mai sus), efecte speciale foarte mișto, unele chiar scârboase, dar, na, ăsta e trendul filmelor horror. Bine că nu am mâncat popcorn sau nachos. Am preferat un suc cu lămâie, dacă mă înțelegi. 😉

Dialogurile sunt bune, iar felul în care este clădită povestea, pe diferite timpuri și oameni, îi dă un aer a la Tarantino așa, în vremurile lui bune, nu ca la Once Upon A Time in Hollywood, da? Un film la care am crezut că adorm până la final și poate că era mai bine, aveam șanse să visez un fir narativ mai captivant.

Revenind la The Grudg 3, ar mai fi subliniat faptul că e unul dintre puținele filme care m-a ținut în scaun cap-coadă, cu o poveste pe care o mai vedeam venind când și când, dar care la final, m-a făcut să cred că NU va fi ăla finalul, pentru că… e surpriză. Nu dau spoilere, dar o să vezi și creditele tot de pe scaun, mai mult ca sigur. 🙂

So, dacă ai chef de un film care să te mai scoată un pic din starea contemplativă, când nu ai chef de un super-mega-blockbuster sau când ești cu o tipă și vrei să vezi cum duce un astfel de film, DU-TE la Blestemul.

Special Thanks To Presa în Blugi

Las aici trailerul, care foarte bine făcut.

Vrei o experiență foarte tare, la noi în țară?

Ăsta, da, sport extrem! Experimentează viața, ce să mai… Ce? Cum?

Stai să-ți explic. Fii-mea are o pasiune de ceva vreme. De fapt, două. Două limbi străine, ca să fiu și mai exact. Una ar fi coreeana, iar cealaltă… maghiara. Na, nu știu de unde se trag pasiunile astea că noi stăm în Ilfov, deci nu avem nicio treabă, geografic, cu ținutul secuiesc, și nici cu vestita Coree, că Ilfovul e tot aici lângă București.

Nu avem persoane de etnie maghiară nici în familie și nici măcar printre prieteni. De coreeni ce să mai zic? Așa i-a plăcut ei, punct.

Probabil se trage de  când am mers în vacanțe și mini-vacanțe prin zone ale Transilvaniei, că i-au tot sărit în ochi inscripțiile bilingve și a fost tare surprinsă de asta, cam cum mă uitam și eu la emisiunea în limba maghiară de pe TVR, odinioară. Că nu aveam la ce să mă uit la tv, nu de alta. Dacă nu aveau subtitrare, eram pierdut. Astea experiențe cu adrenalină, băi nene! 🙂

Da, fii-mea are 13 ani și chiar îi place limba maghiară, așa că de fiecare dată când avem ocazia, discutăm despre, râdem și ne mai aruncăm ochii în dicționarul româno-maghiar să mai vedem, de exemplu,  ”cum se zice la…”

Probabil că în curând vom merge să vedem și Budapesta, dacă tot am cotit-o așa spre vestul țării. Un altfel de vest, desigur. Limba coreeană începe, însă, să câștige mai mult teren, grație unei formații pop (k-pop, mai exact) de băieți pe care ea o apreciază foarte mult. Un fel de Backstreet Boys din Coreea. Coreea de Sud, bineînțeles. Altfel era un fel de Trio Grigoriu, dacă m-aș raporta la cea de Nord. Un fel de Body and Soul al anilor 2000, dar în 2019 și într-o limbă de pe altă planetă. Da, tot ca cei de la Body and Soul. 🙂

Oricum, sper să nu-și dorească prea curând să vizităm Seulul sau alt oraș de prin Coreea de Sud, ci să ne bucurăm de Budapesta asta care este atât de aproape încât poți merge și cu trenul. Sau, mai bine, nu.

Uite, știu și eu un pic de maghiară, pe lângă vestitul ”nemtudom”: Kurtos Kalacks?

Exact! Ai auzit de ei, nu ai cum să nu fi auzit. Sunt peste tot, sunt atât de răspândiți încât cred că vor fi mai des întâlniți decât farmaciile, covrigăriile și amaneturile. Mie-mi plac ăia cu nucă. Multă nucă. Nu mănânc des, dar și când mănânc…

Și ei îi plac, de ce nu i-ar plăcea? Așa că am zis să-i fac o surpriză, că tot am dat peste o experiență inedită. De abia aștept să văd ce față va face când o să-i spun ce am pregătit pentru ea. Și ca să nu te mai fierb și pe tine, experiența se numește simplu:

Invață să faci Kurtos Kalacks în secuime!



Atât.

Secuime și Kurtos, combinația perfectă! Două nopți de cazare, toate mesele incluse și bonus: plimbare cu căruța sau sania trasă de cai, dacă ajungem prea în iarnă. Așa poate-l prindem pe Moș Crăciun, varianta maghiară. adică… Mikulás.

Clar va fi o experiență de povestit atât bunicilor, cât și prietenelor ei. Fie în particular, fie pe Instagram, că, na, experiențele astea trebuie duse și în social-media, altfel nu se poate. Hrană pentru suflet, pentru trup și mediu virtual.

Hai, că am de făcut o rezervare… ne vedem la un colac secuiesc! Cu nucă!


foto credit: experimentează.ro
Articol scris pentru SuperBlog 2019

Viitor, Prezent, Trecut, Prezent și Viitor – o poveste luminoasă

Nu știu dacă ai văzut vreodata sau măcar ai auzit de filmul Blade Runner din 1982. Acolo, într-o lume ce încearcă să prevadă, să povestească ce va fi în anul 2049, acțiune cu niște androizi umani, prea umani, un story încâlcit… in fine, un film extraordinar care m-a prins în trecut, acum mulți ani.

Dar, ce vreau eu să spun de fapt, au fost niște imagini care au creat un precedent tare interesant. M-a impresionat faptul că în lumea aia ciudată existau extrem de multe reclame luminoase. Mai mult, erau și holograme, care fie erau niște reclame, fie chiar niște transmisii live. Blocurile acelea înalte, cu uriașe afișajei verticale și imagini din altă lume, m-au marcat pentru mult timp, ridicând în capul meu o ștacheta a filmelor SF, ce cu greu mai putea fi trecută.

Practic, dacă ai văzut Blade Runner, numai Matrix, 20 de ani mai târziu, te-ar mai fi șocat. Așa stătea treaba. Mai ales că pentru noi cei crescuți în comunism, maximul de reclamă stradală luminoasă erau fie magazinele pe care scria PÎINE, ALIMENTARA sau MOTO-VELO-SPORT. Și asta dacă, aveau becuri respectivele denumiri, iar dacă aveau, curent era? Ințelegi unde bat? 

Am crescut odată cu dezvoltarea publicității în România de după Revoluție. Am fost mereu cu ochii prin ziare și pe print-ul outdoor. Nu știu de ce, mă atrăgea, iar când am început să ne dezvoltăm și pe partea asta de reclame luminoase, niște beculețe mi s-au aprins. Cam ca-n Blade Runner. Bine, nu așa multe, că acolo erau mai mult neoane. 🙂



Și apropo de neoane, de tuburile fluorescente, mi-aduc aminte de acele neoane care erau până nu demult, cele îndoite și întortocheate care fie simbolizau ceva, fie erau litere, cuvinte etc. Aveau farmecul lor.

Mie îmi mi plac ”luminuțele”, astea mici, dar cui nu-i plac? Mai ales când sunt tot felul de evenimente prin București, cu proiecții laser pe clădiri. Dar până să ajungem la lasere și proiecții, mă bucur nespus de mult de ”era” asta a LED-urilor, a panourilor LED și a ecranelor LED.  N-am văzut-o venind. Nu așa masiv.

Mi se pare o revoluție tare interesantă, dincolo de cât de mișto se poate lucra în publicitate cu ele. Sunt extrem de luminoase, consumă foarte puțin curent, sunt accesibile ca preț, ușor de adus în aproape orice formă, culori mai multe ca niciodată și combinații de senzații, de rămâi mut și rezistente la intemperii.

Imi place mult să merg prin București la ceas de seară. Merg și ziua, destul de des, pe jos, tocmai pentru a-l redescoperi, să merg în zone în care nu am mai fost. Dar seara, Bucureștiul are ceva magic. Cam cum era vestitul ceas Coca-Cola de la Unirii, îl mai știi? Ăla care arăta ora și câte grade erau afară. Unul dintre primele reclame bune de după 1990.Era MAGIC, era singular și mereu ți-era util când treceai pe acolo. Bine, mai era și European Drinks, dar cine o băga în seamă?

Acum, Bucureștiul cu reclamele luminoase, îmi place că nu exagerează, adică nu-mi doresc să nu mai văd clădirile din cauza reclamelor luminoase imense. Ok, accept locuri gen Time Square din New York și altele asemenea din marile orașe ale lumii, au farmec aparte. Ce să mai zici de Las Vegas, în cazul ăsta? Cocorul, de exemplu, cu panourile acelea puse în trepte, sunt de bun simț și drăguțe.

SImt că vor fi multe pâini de mâncat în zona asta a firmelor luminoase și alte semnalizări de genul. Fie stradal (vezi – și nu ai cum să nu le vezi – farmacii, magazine auto, sex-shopuri, cluburi de noapte, amanet etc.), fie mici panouri LED care îți semnalizează discret prin mall-uri, tot felul de promoții și mesaje pe care le prinzi cu coada ochiului.

Articol scris la lumina unui bec cu LED, pentru SuperBlog 2019.

Despre democrație și altele – ROMÂNIA

Mă aflu în fața unei coli albe de hârtie. Trebuie să povestesc ceva despre democrație. Da, democrația din România. Bine, m-ai prins… nu sunt în fața unei coli albe de hârtie, ci în fața unei coli virtuale, o pseudo-coală, dacă pot să-i spun așa. Cam cum este și democrația din România. E reală, e acolo, dar nu prea.

Desigur, poți spune multe despre ce se întâmplă la noi, nu-mi place politica și nu vreau să vorbesc despre asta, deși un referendum bate la ușă. Am zis în urmă cu 19 ani că nu se va schimba mai nimic în următorii 20 de ani în peisajul politic, cu noi, cu oamenii, cu felul în care se mișcă lucrurile, deși putem chiar să facem petiții online, doar-doar s-o schimba ceva.

Au trecut 19 ani, ce se va schimba atât de tare în următorul an? Cu siguranță se va schimba, dar cu o mișcare atât de lentă și de stupidă ca și în precedenții 19 ani.

Da, nu sunt cel mai optimist când vine vorba despre cât de bine vor evolua lucrurile în România, dar dacă am accelera un pic lucrurile ar fi tare bine. Măcar un pic, într-un ritm în care să mai sperăm că-i vom prinde din urmă pe cei din UE în următorii 50 de ani, nu în 150.


Știi ce nu suport? Comparațiile cu Franța, Germania, Spania, Italia. Marile puteri ale Europei. Nu, nu e corect să ne comparăm cu ei când noi suntem în situația de a ne compara cu Bulgaria și Ungaria. Ok, avem țară mare, e greu de gestionat, dar așa avem un lasă-mă să te las, încât încep să cred că fie ne este scris genetic, fie ne-au dat peste cap comuniștii.

Istoria cred că ne va contrazice, dar istoria aia pe bune, nu înfloriturile făcute de comuniști. Cred că dintotdeauna am fost așa, pe slow-motion, cumva, iar din când în când, s-a mai găsit cineva care să ne mai pună la treabă și să iasă lucruri fenomenale într-un timp record. Da, suntem buni să facem treburile care ni se cer, dar doar dacă avem conducătorii potriviți și care să conducă astfel încât lumea să-i urmeze și să poată avea un cuvânt care să fie ascultat.

Nu vreau să vorbesc despre ce a fost, nu știu ce va fi, dar bine nu e, deși am tot avut raze din astea de speranță, s-au dus rând pe rând. Da, să nu ne pierdem încrederea, să sperăm, să sperăm că ăștia mai bătrâni din politică, greii, se duc și vor veni tineri care să… bullshit.

Am am mai auzit asta, am mai văzut episoade cu ”tineri” din ăștia, dar ”bătrâni” în suflet, din ăia nașpa, cu imagine ce pare ok, dar găunoși. Știu că avem oameni potriviți, probabil că i-am putea avea acolo sus, dacă ar fi lăsați. Mi se pare o caracatiță atât de mare, complexă și greu de ținut sub control, încât, exact cum ziceam, mi-e teamă că ne vom mișca la fel de lent și după alegerile prezidențiale.

Totuși, cu bune și cu rele suntem într-un trend crescător. Avem acces la informație, putem să ne exprimăm părerile în fel și chip, oricine poate să ajungă oriunde dacă își dorește și are puțin noroc, avem internet rapid, avem o oarecare libertate. Dracul nu e chiar atât de negru, dar poate că îmi doresc ca treburile să meargă un pic mai repede, nu din inerție.

Simt că trăiesc într-o țară democratică, oricât am zice că nu e ”ca afară”. Sincer, la cât de multe văd și se întâmplă prin UE, nu-mi doresc o țară EXACT ca afară. Vreau o Românie care să ia ce e bun acolo, să adaptăm la ce suntem noi, să modelăm și să facem ceea ce este corect.

Eu zic că nu trebuie să mai visăm la lucruri, ci să facem lucrurile cât mai corect. Bine, mi-e greu să zic asta având în vedere că am avut de-a face cu tot felul de instituții, firme și agenții în ultimii doi ani, pentru a avea o casă. Una construită. Am vrut să fac totul corect. Dar când vrei să faci totul corect nu iese cum ar trebui. Adică iese, dar durează. FOARTE MULT. PREA MULT. EXTRAORDINAR DE MULT. Nu vreau să intru în detalii, dar prea mulți oameni care nu știu unii de alții, care nu știu ce au trecut în fișa postului și care… ”lasă că merge și așa”.

De-aia e greu să speri. Mai ales când faci 4-5 ore cu mașina de la București la Brașov și nu se mișcă nimic în direcția asta. Greu cu speranța asta, nu? De-aia mulți nu au mai suportat și au plecat. Culmea e că destul de mulți chiar reușesc să rămână acolo. De fapt, nu e o culme, e dorința de a fi mai bine decât în țară, să nu mai spere la mai bine ci să trăiască mai bine pentru că viața este extrem de scurtă atât pentru noi, cât și pentru copiii noștri.

Nu mai e timp de construit încet și sigur pentru că am tot făcut asta de 30 de ani și am văzut melci are au ajuns în China, deja, în perioada asta, în timp ce noi nu înaintăm nici spre Europa aia pe care o tot ridicăm în slăvi atâta. Probabil că suntem prea estici.

Ai dat vreodată zoom out pe Google Maps și să vezi Europa? O să vezi o grămadă de autostrăzi, o Europă verde (culoare pentru autostrăzi deschise) frumoasă, în care totul se mișcă normal, corect, cinstit. Iar partea aia mai estică, din care facem noi parte, e mai… știi ce? Te las pe tine să vezi.

Acolo suntem. Departe.

Articol scris pentru SuperBlog 2019

foto credit: unspalsh, democracy mania