Operatiunea W – Mici confesiuni pentru Sanatate

Ustura…Uff, ustura al naibii. Dar parca este o usturime dulce, nu ma doare asa tare, doar ma incomodeaza putin…
Ce frumos a fost! A fost o zi de vacanta de vara, plina… Au, doare putin, totusi.  🙂

Se duce naibii toata durerea, parca, si-mi revin in minte evenimentele de peste zi. Inchid ochii obosit, stand in pat intors pe partea care nu usura. Nu, nu e de la soare. Nu, soarele nu bate chiar asa de tare ca… mama. 🙂
Da, m-a batut mama, dar am meritat-o. Cred ca prima data cand mi-o iau de la ea. Nu m-a durut atat de tare fizic, cat de tare m-a durut spaima cand mi-am dat seama ce facusem. Dar sunt copil, am numai 8 ani si o sa trec eu si peste asta, mai ales ca nu sunt genul care face prostii pe banda rulanta ca ceilalti de pe strada mea.
A fost si o sipca dintr-un gard la mijloc. Aia m-a usturat asa.

Copiii de pe strada unt prietenii mei ce-i drept, cei cu care facem cate un fotbal pe strada, prin praf cu mingea de 35. Mingea de 35 (lei) – cate petice n-am mai pus, taiate din camere de bicicleta si lipite cu prenadez… Nu-mi aduc aminte cum am inceput sa joc fotbal dar m-am trezit jucand. Probabil asa m-am nascut 🙂
Mie imi place sa joc in echipa cu Marin. Facem un tandem impresionant la fotbal… Sunt stelist si-mi place Lacatus.
Ah, ce ustura! Nu Lacatus. Ustura pielea. Sa ma intorc cumva, sa nu mai usture chiar asa…
Campionat de fotbal intre strazi. Asta e misto. Ne strangem mai multi asa si jucam unii cu altii. Fiecare echipa cu strada ei. Gorjului, Posada, Sucevita, Litografiei, Piramidei etc. strazi din cartier. Cartier din Bucuresti, cu case. (an probabil 1987-1988, cine mai stie? Doar e vacanta. In vacanta nu mai stiu de nimic)
Jucam pe strada, ca in curtea scolii nu prea ne lasa paznicul, dar ne e frica si de gastile de acolo. Asa ca aici pe strada cine da mingea peste gard la nea’ Codin sau la tanti Marioara isi asuma riscul de a o cere inapoi. Grav era la nea… la nea… Nici nu mai stiu cum ii zice, dar njici nu trebuie, ca daca o dai trebuie sa sari gardul s-o iei ca altfel daca o ceri, ti-o arunca inapoi bucati.

Ce-mi mai placea sa ma umflu in pene cand trece si cate o fata pe strada sau daca ele, fetele, se joaca in preajma noastra. Strig GOOOL! si alerg de nebun cu o bucurie de nedescris in ochi. Ochi ce privesc cumva la ele. La fete. Sa vad daca m-au vazut. Ca dupa aia ne intalnim la “Flori, fete sau baieti, melodii sau cantareti…” si ce misto e ca suntem multi. Stam pe jos, pe scari la Alimentara sau prin iarba la coltul strazii, langa cismeaua ce ne potoleste setea si probabil foamea – ca n-o simt niciodata cand ma joc ci doar cand ajung acasa dupa ce ma striga ai mei. Da…  Acolo e coltul magic. Acolo ne jucam. Acolo ne si certam, dar nu rau. Iar cand infloreste teiul de peste drum avem narile pline de parfum.

Sper ca pana maine sa imi treaca usturimea si sa pot sa ma joc. Oare cu bicicleta o sa mai am voie? Azi am facut-o lata. Mama avea dreptate. Tata inca nu a aflat dar tata e mai bland. O sa inteleaga el. Doar a avut si el bicicleta. O cursiera. Acum are mototcicleta. Cu atas! … O sa am si eu motocicleta mea cand voi fi mare.

Alina – o fata din vecini cu care-mi trimit ocheade. Cateodata ma iau la intrecere cu ea, la alergat. E mai mare ca mine cu doi ani dar suntem de aceeasi inaltime. Recunosc ca-mi place ca vorbesc cu mine, altfel mi-ar fi fost rusine sa spun.
Imi place cand ma joc cu ceilalti “Sticla” cand invartim o sticla de bere, goala, si cantam “Ligheane, ligheane, sticle si borcane/ Pepsi, Coca-Cola, pupa-l tu pe ala!” si cand se opreste sticla sau cateodata sta cineva cu mainile orizontal ridicate si cu ochii inchisi si se invarteste. Atunci cand nu avem sticle ca trec “tiganii cu sticlele” si le iau pe toate. Mai putin pe cele de ulei. 🙂

Ce ziceam? A, cand se opreste sticla sau cel din mijloc, cei doi uniti de sticla, trebuiau sa se… pupe. Vai ce rusinos! 🙂 De aia si jucam numai seara, la lumina chioara a vreunui bec de la stalp. Sa nu ne vada ca ne pupam! 🙂

Imi pare rau pentru ziua de azi, dupa toata tarasenia cu batuta de la final. Dar o pregatisem de prea mult timp cu baietii de pe strada si nu mai puteam da inapoi. Ne-a luat vreo saptamana de pregatiri. Ne-am pus stopuri pe biciclete, si le-am facut sa nearga si sa arate… boboc! Ne era frica de Militie si nu voiam sa ne opreasca pentru amanunte de-astea. Aveam sa trecem cu bicicletele pe langa un post de control.
Toti aveam biciclete Pegas. A mea e cea mai noua. E un Practic, albastra, ce se indoaie de la mijoc, se pliaza. Am un an de cand m-a invatat bunicul sa merg pe ea. Marin are un Pegas din ala cu saua lunga si coarne inalte. Nu m-am simtit niciodata bine pe o bicicleta d-aia. Marin si-a pus un stop in spate, luat de la un Trabant. Alungit, intra la fix sub sa.

Trebuia sa ne pregatim in secret. Nu trebuia sa dam de banuit. Ii spuneam Operatiunea W. De la Walter Maracineanu, punctul terminus al calatoriei noastre ce avea sa urmeze. Locul care era de fapt “la tara” al unuia dintre prieteni, un sat unde avea o bunica si se putea ajunge repede ca nu era chiar departe, si puteam sa dam si la peste. Ca, na, doar de aia ne duceam cu biclele, ca nu-i departe, dar trebuia sa fie totul in regula si sa nu afle nimeni ca nu ne-ar fi lasat sa plecam, altfel.

Acum, parintii erau la serviciu, noi eram in vacanta si ziua oricum eram pe strazi. Ce conteaza ca vom fi “doi kilometri” mai incolo? Ne vom intoarce pana sa vina ei.
Conditie fizica? Pai cum sa n-aveam? Ce naiba faceam de dimineata si pana seara? Alergat non-stop la fotbal, leapsa, V-ati ascuselea, Ratele si Vanatorii, Ulii si porumbeii, Gardiana etc.
De mancat o sa mancam de pe drum, cum mancam de obicei zilnic. Sunt cirese, mere, corcoduse. dude, visine. Apa gasim oricum sau cerem pe la cineva.
Pana? Daca facem pana de cauciuc? Pai s-a gandit cineva la asta? N-o sa facem oricum. Ocolim cioburile! Totul era sa avem stopuri, ochi de pisica!
Ah, parca s-a mai dus usturimea…

Am plecat de dimineata, cred ca era ora 8. Plini de elan, voiosie si cu glumele la noi. Eram 5 baieti. Cel ce stia drumul a mers in fata. Era mai mare ca mine cu 3 ani, era de nadejde, daca avea… 11 ani!
Drum cu asfalt, mult asfalt. Postul de militie nu ne-a bagat in seama, desi imi venea sa-l salut pe agent cand am trecut pe langa el.
Am pedalat mult. Mult de tot, dar nu mi-am dat seama cat. Nu am obosit deloc. Nici nu aveam cum, ca eram antrenati pentru Operatiunea W. Am mancat de pe drum ce am gasit. Fructe. Apa am cerut cand ne era sete din cate o curte.
Am ajuns cu chiu cu vai acolo, am si incercat sa pescuim… Pana s-a prins bunica lui Marin ca nu-i a buna. Si a sunat la Bucuresti. Sa anunte ca noi suntem acolo. La o aruncatura de bat de casa, la “doi kilometri” cum credeam eu.
Ei bine, se pare ca erau vreo 35 de kilometri. 70 de kilometri intr-o zi cu biclele? O nimica toata! Doar suntem antrenati!

Operatiunea W fusese deconspirata Am incalecat pe calutii de metal si am tinut-o intr-o pedala pna acasa, ca poate nu se prind ca am lipsit atat si tocmai… unde.
Acasa iures. S- a lasat cu cearta, usturime, sipca, mama, vecinii, tata…
O zi de vacanta de vara nemaipomenita!

Povestirea e reala. Este povestea mea de cand eram mic. Sunt povestile mele si sunt multe de tot. Joaca mea era sport. Sportul era joaca mea. Am fost sanatos tun si am stiut sa-mi dozez energia si adrenalina sa nu patesc d-alea grave.
Asta cu 70 de kilometri cu un Pegas, intr-o zi, n-am mai repetat-o decat peste vreo 30 de ani. Nu cu un Pegas ci cu un MTB.
M-am resimtit. Mi-am dat seama de cat de putin antrenat sunt acum.
Nu eram pregatit cum am fost atunci cu Operatiunea W. Era reintalnirea mea cu bicicleta atat de draga, dupa vreo 15 ani de… nepedalat. Am mers pentru inceput 10 kilometri. Pana sa ajung la 70 a trebuit sa mai pedalez vreo doua luni. Acum la doi ani de atunci pot duce distante de 3-4 ori mai mari. Amator fiind. Simt ca miscarea ma face sa fiu altfel, sa simt altfel, sa ma bucur de viata altfel, sa traiesc altfel.

Miscarea-Face-Bine-Brasov-2015-POSTER-v6

De ce sa n-o faci si tu? Toti incerca sa facA asta. Sa se intoarca cumva la copilarie si sa faca sport cu bucurie! Ca tot la scoala nu se mai face sport cum se facea odata. fFie vorba intre noi, noi faceam sport si la ora de sport si la cea de dirigentie, la cea de muzica sau desen (sst, diriga era la toate).

Hai si tu la CEA MAI MARE ORA DE SPORT (click pentru mai multe detalii)
            de sambata 11 iulie de la Brasov, Piata Sfatului.

“Ora” va dura de dimineata de la ora 9 si pana seara la orele 21! 12 ore de sport total.
Eu sigur m-as duce daca as fi in zona. Piata Sfatului din Brasov este preferata familiei mele si ne oprim de cate ori ajungem in Brasov.
Te asteapta antrenori de fitness ce vor incerca sa te energizeze si sa te motiveze sa te misti. Crede-ma ca odata ce vei reusi sa-ti impui sa te misti, iti va fi greu sa mai renunti, chiar daca pe moment te vei mai resimti. Sau zilele urmatoare.
Acolo va fi un start pentru tine sau o remotivare.

Vor fi multe activitati si clase sportive Gratuite!

In program:
#Kangoo Jumps cu Ildiko Dosa
#Rebound AAS cu Dana Boros
#Khai Bo cu Adrian Borozan (Fitness Scandinavia)
#Functional Training cu Cristina Androne si Ana Maria Guther (Fitness Scandinavia)
#Steel Combat cu Fernando Gorini
#Steel Tonic cu Fernando Gorini
#Zumba cu Marius Grancea si Mihaela Opria
#Onekor cu Mihaela si Marius

PLUS:

  • Boot Camp Romania (Ultimate Workout)- exercitii inspirate din antrenamentele de tip militar
  • Real Ryder (20 de biciclete stationare)- inscrieri la Marius Grancea
  • Gravity (5 posturi de lucru): antrenamente pentru toate grupele musculare folosind aparate cu scripeti
  • TRX: antrenament suspendat, cu greutatea corpului (20 de posturi de lucru)
  • Zona fotbal

Sa mai zic si de Crosul de Seara cu sau fara obstacole?
Am prieteni ce participa la tot felul de crosuri si probabil ca pe acesta nu-l vor rata. Orice obstacol le-ar sta in cale! 🙂
Mai ales ca acetesa sunt pentru o cauza nobila, cu taxe de inscriere ce vor fi donate spitalului Fundeni pentru copiii bolnavi de cancer.

Din pacate week-endul acesta nu ne vom sincroniza dar voi face sport, mai mult ca sigur.
Am in plan o tura de 140 de kilometri cu bicicleta. Pana la Giurgiu si retur. 🙂
Operatiunea G
Dar… SST nu mai spuneti la nimeni, sa nu auda mama, ca iar o patesc! 🙂
P1020272

Miscarea Face Bine!

(Articol Premiat Blogal Initiative – Smartphone HTC 610)

Cross GRX 8M 29er MTB – O Bicla Reusita

P1020268
Nu pot face momentan un review cu adevarat complet, pentru ca inca nu am reusit sa fac mai mult de 50 de km cu noua mea bicla. Cand se vor mai strange ceva kilometri, pe cat mai multe tipuri de drum… voi reveni. 🙂
Pana atunci, pot spune ca bicla mea este produsa in Bulgaria de Cross, care se pare ca au ceva anisori de experienta desi nu am auzit de ei pana nu m-am apucat sa scotocesc dupa o bicla accesibila. Practic ei produc jantele si cadrul, restul fiind echipari sub restul brandurilor de gen Shimano, RockShox, Suntour, Tektro, JoyTech etc. A nu se confunda cu cei de la Kross, din Polonia.

Prin prima unui concurs de imprejurari fericit, am ajuns sa-mi iau bicla de la Biciclop. Ii gasiti si pe Dorobanti si n-aveti cum sa-i ratati! 🙂
Au magazin de prezentare cat si atelier-service. De stiut, ca desi pe site sunt multe bicle cu stoc zero sau epuizat, se pot comanda fara probleme, deoarece sunt in stoc la furnizor de cele mai multe ori,  deoarece magazinul nu este chiar atat de icapator pentru cate modele si branduri sunt prezente pe online. Asa ca cel mai bine ii contactati, cum am facut si eu. Ii gasiti si pe facebook cu peste 5700 de likuri 🙂
(apropo, au preturi foarte bune de la bicle si pana la accesorii si piese. Garantat!)
P1020276Bicla mea a fost adusa la comanda dupa vreo doua zile. Este un Cross GRX 8M 29er. Exista si sora/fratele “mai mare” fara M. Doar ca vine cu unele dotari mai bune. Evident pot face upgrade cand doresc, daca am buget. Dar pana atunci, sa vad ce am deja, nu?

M-am dat in primii 50km pe asfalt, drum neasfaltat si un pic padure. Furca mea SR Suntour M3030 cu o cursa de 75mm, si-a facut treaba foarte bine. Nu este nici tare nici moale, este buna, mai ales daca vii de la o bicla mai ieftina, cum am avut eu, un DHS Adventure cu furca no name. Evident ca furca actuala nu e cine stie ce, dar deocamdata e perfecta si si-a facut treaba bine. Sa vad cum se va comporta in viitor…
Franele sunt o noutate pentru mine, pentru ca sunt pe Disc, mecanice, de la Shimano. Desi pe manete scrie sub brand un… V-Brake! 🙂 Isi fac treaba bine si sunt foarte usor de actionat, desi nu sunt hidraulice. Comparativ cu V-Brakurile, sunt tot cam pe acolo, dar poti frana mult mai lin, desi se aude un usor suierat (nu scart) la franare. Inca nu sunt rodate, placutele, sunt curios cum se vor comporta dupa 100km.
P1020285
Rotile de 29″ m-au cam uns la suflet. Am castigat viteza, fata de 26-urile ce le-am avut, dar si ceva stabilitate plus o trecere mai usoara peste hopuri, cat si inaltime, putand vedea mai “de sus” si mai bine ce urmeaza pe traseu.
Cauciucurile Kenda de 29×2.10 mi s-au parut cam “fara carne” dar am constatat ca stau bine de tot pe sosea (nu au zgomot enrvant, desi nu sunt slikuri) si destul de bine pe portiuni neasfaltate cu pietris si nisip. Depinde si de tehnica fiecaruia si cum abordezi situatiile, pana la urma.

Schimbatoarele RapidFire gen,  Altus M310, schimba al dracului de bine si fin cele 8 pinioane, mai ales ca eu vin de la Shimano Tourney, pe spate avand Shimano Acera iar pe fata FD-M190 pentru cele trei foi fara aparatoare.
P1020279
Pedalierul este SRAM S2oo din aluminiu, la fel si pedalele. Subtirele si usoare. Imi place cum sa se simte totul la pedalat.
Configuratia si designul cadrului mi-a placut foarte mult, cu toate briz-brizurile de pel, cu tot felul de prescurtari inventate, cu un mare PLUS pentru culoarea Negru mat (este si pe un verde prazuliu) ce da foarte bine cu bleu si gri. La marimea mea, 46-ele imi este perfect (multumesc aici, tot celor de la Biciclop pentru sfaturi). 🙂
Ghidonul din aluminiu cu gripuri foarte misto, ce nu lasa sa alunece deolc mana, aproape ca nu m-au lasat sa-mi pun manusile. Erau placute la atingere. Si a fost, din nou, ceva inedit pentru mine lungimea ghidonului ce mi-a dat si mai multa manevrabilitate. Pipa imi place foarte mult, parca e de la Zoom. Dar de cand imi doresc o pipa de genul ala…
P1020294
Saua Active, este destul de confortabila, desi nu este genul de sa subtire, tare. Este destul de moale si nu prea m-a lasat sa-i pun husa cu gel pe care o aveam, desi nu mai iesisem de ceva timp si nu eram obisnuit.

Pe de-antregul, Cross GRX 8M este o bicla reusita la pretul de achizitie. Orice ban in plus sau minus se va resimti evident in dotari. Deci, functie de buget…
Voi reveni cu un review si mai complet curand, sau cu ceva adaugiri. Pana atunci bicicliti cu atentie, aruncati un ochi pe Biciclop si va las cu cele cateva foto surprinse la prima tura.
P1020289P1020298P1020296P1020267