O Franciză de Succes poartă numele de ”The Coffee Shop” (povestea mea)

Inchide ochii. Inchide puţin, ochii. I-ai închis? Ok, acum imagineză-ți că ai in mâini un pachet de cafea, din acela vidat. Presupunând că trebuie doar să-l deschizi ca să laşi aromele să zboare, permite-i aerului să pătrundă doar cât să aducă rapid cu el din interiorul pachetului arome ce te vor innebuni. Deschide pachetul! Trăieşte momentul. Inspiră aroma ce te înconjoară, te învăluie si-ti trezeşte simţuri pe care le credeai amorțite, amintiri nebune din ani frumoşi, sentimente de dagoste si desfătare fără limite.

Deschide ochii! Uită-te la ce ții in mâinile tale. Eşti surprins sa vezi că in fața ta se afla o ceaşcă de cafea fierbinte? Ei bine, aceasta este cafeaua ta. Savurează-ți momentul. Eşti la The Coffee Shop.
2-112x112

Cu ani in urmă, pe vremea când nu aveam voie cafea fiind prea mic de vârstă, eu Mandache, mă duceam de fiecare dată întins la cutia in care fie mama , fie bunica, isi tineau cafeaua si o deschideam inspirând aroma aia care venea dintr-o altă parte a galaxiei, parcă. O Galaxie a Cafelei. O stii, aia de lângă Calea Lactee, si care mixate impreuna dau un Capuccino de care a auzit orice Creator al Universului. 🙂


Ok, ho! Stai aşa Mandache că te-ai dus un pic prea departe, revin-o cu picioarele pe Pământ, ca avem nişte treabă pe aici.. Nu uita totuşi de unde a plecat toată nebunia la care iei parte! Nebunia cu cafeaua si cafenelele, zic. Hai sti tu in călătoria mea!

Imi aduc aminte ca ma adunam pe lângă bunica-mea când mai stătea de vorbă cu o prietenă la o ceaşcă aromată de cafea. Veneam in punctul culminant, cel in care intorceau ceştile cu fața in jos, astfel incât să-şi ghicească una-alteia diverse, despre viată. Imi puneau si mie într-o ceşcuţă mică puţină cafea si mai mult zaț, tocmai pentru a fi si eu “acolo” in lumea aia fantastică.

Iti dai seama ca eu nu vedeam decât cavaleri Jedi, un Darth Vader care era peste tot, partea întunecată a Fortei o reprezenta cafeaua împrăştiată in tot Universul acela dintr-o ceaşcă. De aceea imi placea sa spăl eu ceştile de cafea, presupuneam ca sunt un Jedi Master care aduce Lumina in Intuneric. Numai ca al naibii întuneric mirosea atât de frumooos… 🙂

Anii au trecut, iar predicţia buncii care imi citise in cafea ca eu voi ajunge un curajos voinic ce călărea un cal maro si se lupta cu zmei, s-a adeverit parţial. Si când spun parţial, mă refer la partea legată de culoare. Aia cu voinicul se pune si ea, desi nu mergeam la sală. 🙂 Cavalerul Jedi din mine, mare amator de cafea, era la facultate. Nu o facultate de cavaleri Jedi, ci o facultate de management comercial. Ceva se lega. Ce nu se lega, era faptul că nu reuşeam să fac un capuccino să arate foarte bine in ceaşcă. What?!

9703d49c8371b2f16625108a80a7eb41_view (1)
Da, lucram la un restaurant. Eram barman de restaurant. Ca tot omul care este la facultate si este nevoit sa mai si muncească pentru experienţă, pe mine m-au impins Forţele Întunericului de Culoarea Cafelei aka FICC 🙂 să devin un Maestru al Cafelei. Nimic mai complicat! Așa am aflat cum e cu gradul de prăjire, cum e cu râşnitul cafelei, ce granulație să aibă, cum e cu espressorul, cu scafa, cat de tare să presezi cafeaua, care e stretto, care e lungo, cum e cu capuccino, decofeinizatele si alte chestii fantastice pe care le faceam in bar. Să nu uităm  de vestita spumă de lapte pregătită cu steamer-ul. Ah, câţi litri de lapte (majoritatea fiert) am mai consumat pana am reuşit sa fac o spumă ca la carte! Ha-ha… A fost frumos!

Nu, nu eram barista. Pe atunci erau putine cafenele care erau doar cafenele si atat. Se întîmpla prin 2001. Imi aduc aminte cum ascultam poveştile, informatiile tehnice si tot felul de bazaconii de la cei ce veneau sa ne trainuiasca. Unii erau oameni mai in vârstă, cu experienţă bogată, căpătată din ceea ce lucraseră in străinătate. Erau importatori, distribuitori de cafea si care veneau la pachet si cu know-how-ul.

Atunci mi-am zis ca după ce termin facultatea voi face tot posibilul sa-mi deschid o cafenea. Visam la o cafenea. Una mică, cochetă, in care lumea sa se simtă bine. Oamenii sa vină, sa savureze o ceaşcă de cafea pe care s-o laude peste tot. O cafea virală! O cafenea care sa unească oameni, sa-i apropie si mai mult, sa schimbe vieti. Nu, nu zâmbi! Intr-o cafenea simţeam ca stă viitorul meu si al celorlalti. Un Cavaler Jedi care prin Forţa lui va reuşi sa transmită toate sentimentele bune celor ce ii vor călca pragul cafenelei.

Anii au trecut. Experienţa mi-am facut-o in multe alte locuri. Am facut mii de cafele, zeci de feluri de combinații de cafea si lapte, modele care sa apară in spuma (aici alte nebunii!), facultatea o terminasem demult, iar visul de a avea propria cafenea parea tot mai departe. Nu-mi era greu sa o iau de la zero dar nu aveam banii. Banii de început.

Pana intr-o zi. Ziua Z. Am primit niste bani dintr-o moştenire. Da, vestita moştenire. Noroc ca aveam ce sa moştenesc. 🙂 Atunci s-a rupt totul. Am pus punct si-n nebunia mea m-am decis sa imi fac propria cafenea. Cum un nume ca “La Mandache Coffee” nu avea cum sa atragă, iar eu ma îndrăgostisem iremediabil de o cafenea de prin Bucuresti, mi-a soptit “o pasarea” (vezi francize România) că indicat ar fi pentru mine să fac si eu ce au facut ei. Adică sa cumpăr franciza de la ei si sa fac si eu ce fac ei. Exact la fel. Imi placea atat de mult conceptul, mai ales ca venea dupa o rețetă de succes si era brand românesc. Asa mi-am deschis prima cafenea (da au mai urmat si altele, ups!) franciza The Coffee Shop. Prima mea cafenea cu suflet si din suflet!

14563365_1374930812519190_5500521513906311943_n

Am avut nevoie de bani pentru investiţia de început, undeva pana in 80.000 euro, bani care cuprind si taxa de intrare in franciza (9000 euro). O cafenea de de vreo 70 de metri pătraţi.
Cel putin 70 de motive pentru ca sa intri si sa te răsfeți cu o cafea extraordinară sau un ceai, pentru iubitorii ceaiului. Alte 70 de motive pentru care nu am început chiar de jos, de la propria-mi afacere. Printre aceste motive ar fi un ROI (return of investment) mai rapid când ai pe mână o franciză care are deja succes cu imaginea deja creată, cu conceptul, partenerii si know-how-ul.

Maergând pe ideea asta, deşi know-how aveam de puteam da si la altii, am ales cu inima si cu… buzunarul, pentru ca oricât de drag ti-ar fi sa creezi un brand de la zero, este foarte greu, mai ales in Romania. Nu este imposibil dar macină multi nervi, timp si bani. Aşa ca am ales varianta cea mai deşteaptă pentru mine, având in vedere că The Coffee Shop face parte din grupul Partener Coffee Service, unul dintre cei mai puternici distribuitori de cafea in țara noastră.

In plus, am apreciat faptul ca Marian Alexe, acest Yoda (Director General) al afacerii, a plecat si el la randul lui de jos creând un brand de la zero, cu numai 3-4 angajati, si ajungând acum să mute de colo-colo, cu puterea minţii, 1000 de tone de cafea pe an, cu o cifră de afaceri de “numai” 14 milioane de euro in 2015. May The Force Be With Us! 🙂

Sunt şase locaţii in Bucuresti si una in Sofia, Bulgaria. Una dintre locaţiile din Bucuresti este a mea. Este situată la stradă, nu in centrul vechi, dar in zona centrală, înconjurată fiind de o arhitectură veche ce ne dă o aură aparte, usor pariziana. Avem si o mică terasă afară, pe trotuar ce intregeşte universul nostru facând ca relaţia dintr-o cafea bună, proaspătâ, mângâiată de razele soarelui primăvăratic, sa fie una ce te loveşte la coraçon.

4ec1e599e3659695fea143f299bdb2e2_view
Am dat lovitura pentru că știu și simt in fiecare moment ca lumea ne iubeste. Noi suntem aceia care-i energizam încă de dimineață, devreme, pentru a avea o zi fantastică. Punem Forța in produsele noastre, ca împreun să invingem forțele întunecate. Da, suna cam prea Star Wars-ian… dar intelegi unde bat. Cafeaua pentru cei grabiti, to Go, este la mare căutare pentru că mulți sunt numai în trecere, grabiti fiind spre job.

Bineînțeles că avem si oamenii care pleacă mai devreme cu o ora de acasă doar ca să savureze o cafea bună la noi in cafenea. Atmosfera din the Coffee Shop, este atât de specială incât te energizează frumos si-ți dă o stare de bine chiar si dacă numai stai puțin, linstit pe un scaun fară sa consumi ceva din produsele noastre. Atat. Am facut si pariuri cu niște prieteni, pe care i-am invitat sa stea câte o jumătate de oră fără sa consume nimic, să văd dacă rezistă tentatiilor de tot felul. Nici unul nu a rezistat! 🙂

Următorul the Coffee Shop pe care-l voi deschide va fi destinat celor ce au nevoie să zăbovească un pic lângă cană de cafea si cu-n WIFI bun. Freelanceri, bloggeri, oameni din social-media sau oameni de business care au nevoie de puțin timp pentru ei, într-o atmosferă în care se simt bine. Nu mi-e teamă de concurență pentru ca știu ce putem oferi noi, pe langa produsele noastre. Oferim sentimente, emotii, trairi si amintiri cu mult BINE la pachet. Oferim Universul perfect pe care l-am desenat încă din copilărie, transpunându-l într-un business solid, cald, cu oameni, despre oameni. Si cafea, desigur.

Planul meu de a aduce atmosfera noastra, cafeaua noastră, produsele noastre, cât mai multor oameni, mă face sa imi pun in plan încă trei orașe din Romania. Cel mai probabil Brasov, Sibiu si… Piatra Neamț (un oras drag mie).

Cel mai probabil, Mandache iși va crea un brand propriu, la un moment dat. 🙂 După ce voi deveni destul de puternic si stabil, imi voi lansa si propriul business. Un brand nou, un concept nou, cu o viziune noua si o imagine un pic altfel. Romanește, dar românescul acela plin de bun-simt, care unește oameni, frumos si cald. Știu, sună la fel ca și conceptul The Coffee Shop. Da, vor avea multe in comun, dar va fi brandul meu. Un fel de Mandache’s Coffee, in toata țara. 🙂

produse the Cofee Shop
produse the Cofee Shop

Romania are nevoie de astfel de locuri, și nu numai in orașele mari. Strategia mea este de a aduce brandul meu și in orasele mici, de 20.000 de locuitori. Pentru ca oricine are dreptul de a bea o cafea buna, la un pret accesibil, într-un spațiu modern, ce dezvoltă energii pozitive. Nu o cafenea la la orice colt de bloc. O singură cafenea intr-un oras mic, care prin standardele sale, prin imagine, calitate si prețuri bune sa devină atât de puternicî încât să ceară și o a doua cafenea de acest tip in oraș.

O cafenea in care să intre oameni de toate vârstele. Mă refer la consumatori de cafea, de ceai si alte produse conexe. Tineri, vârsta a doua și a treia, de ce nu? Cum este să iesi in oraș la o cafenea frumoasa? Nu o ieșire la restaurant cu mâncăruri și altele, o ieșire la o cafea.

Iesirea “aia” la cafea pe care o aștepti o viata intrega dar care se poate repeta in oricare alta zi, pentru ca tu deții controlul si vei avea si locul in care sa faci asta. Si, cine știe, poate se va gasi cineva care sa-ti ghicească si ție viitorul în cafea, sa-ți schimbe cumva destinul, spre mai bine. 🙂

Pană atunci te invit sa savurezi o cafea cu iz de iubire, la mine la The Coffe Shop.
Iți promit ca va fi o experiență pe care vei vrea sa o repeți cât mai des.

Punem pariu ca nu reziști mai mult de 30 de minute fara o cafea lângă tine? 😉

GAME ON!
francize-logo
photo credit: francize.ro

Articol povestit la o cafea bună, pentru Spring Superblog  2017

 

Coffee-Action cu Iz Turcesc (Teroare ca-n Istanbul)

… am venit mai devreme de la munca. Intru-n casa si-mi arunc cheile de la masina pe masa. Imi rotesc privirea si ma astept sa dau cu ochii de ea. N-o vad. Panica! Am vrut s-o strig, dar ceva m-a facut sa tac. Am cautat-o ca un nebun peste tot prin casa desi stiam unde trebuia sa o gasesc. Nu era. O fi plecat singura? Nu avea cum… S-o sun? E, pe naiba, stiu doar ca nu e genul sa aiba si telefon.

In aer se simtea inca parfumul ei. L-am tras indelung pe nari, parca pana s-a disipat de tot. Clar, disparuse! Nu mai era. Scrasnesc din dinti si imi insfac cheile de la masina. Unde o fi?  Observ in timp ce cobor scarile cateva zgarieturi pe peretele din hol. Parca nu erau aici! Sa vezi ca s-au chinuit cu ea si o fi lovit-o de perete! Nu, n-avea cum… imi spun, imbarbatandu-ma. ca totul e ok.
Ma reped in masina si dau drumul la muzica. Muzica antrenanta ma tine in priza si-mi deschide simturile, ma energizeaza. Sunt cu gandul la ea si incerc sa-mi fac harta traseului in cap pentru a ajunge cat mai repede. Stiu ca-i bine, trebuie sa reziste! O s-o am din nou!

(rol principal: eu; rol secundar: masina; rol si mai secundar: muzica)

Conduc ca un nebun pe strazile capitalei, prin aglomeratie si haos de parca-as fi in Istanbul.
Bai, sunteti turci? Ce dra… Un individ de la un semafor incerca sa-mi vand ceva: Bai, ce-i aici? Bazar turcesc? Claxonez si ma strecor mai in fata printre masini.
In timp ce conduc ma gandesc la ce-mi zicea un prieten aseara. Ceva se leaga parca… Ce se intmpla azi are cumva legatura cu ce mi-a spus aseara? Zicea ceva de o persoana cunoscuta, un amic de care nu mai stiam prea multe, care s-a despartit pentru a zecea oara. In doi ani! Si ca de fiecare data cele cu care era pateau ceva. Pur si simplu deveneau inutile, aproape… moarte! Pentru ca dupa asta sa fie cu alta si apoi cu alta. Cica voia sa se razbune, cumva. Stirile de la ora 5, ce sa mai…
Da, stiu ca-ti suna cunoscut ca-n povestea aia din O Mie si Una de Nopti, ca regele ala ce-si omora nevestele pana cand a dat de Seherezada… Stii povestea, nu?

Revenind la mine si la traficul din Bucu… Istanbul, ce mai! Stiu ca sunt aproape. Simt.
Parchez masina aiurea si alerg spre un hangar, unde banuiam ca ar putea fi. Intru ca disperatul pe usa si observ fetele mirate ale celor ce i-am luat prin surprindere, cu cestile de cafea in mana.
– Unde e? E la voi? Spuneti ceva…
– Nu, frate, nu-i la noi. Despre cine vorbesti?
Imi dau seama ca nu-i acolo, nu-i simteam parfumul. Stiam ca nu-i acolo. Ies si alerg spre masina, sa pornesc spre o a doua locatie unde credeam ca ar putea fi. Iar trafic, iar ganduri, iar muzica buna, iar some action.

Ajung pe o strada la marginea Capitalei, pe inserat. E o zona foarte frumoasa, aerisita, departe de zgomotul orasului. Sting farurile din timp si opresc intre niste masini parcate frumos. Semn ca se petrece ceva, de obicei aici nu prea-s masini multe dar acum erau.
Ma indrept incet catre poarta. Sa intru direct sau sau sa o iau prin spate? (da, stiu, suna funny dar “n-am gasit alta rima”). Din curte rasuna ceva muzica de atmosfera. Decid sa intru prin spate, pe unde intram de obicei ca sa ajung mai repede peluza cu gazon si piscina. Veneam des aici, odata… Hm, ce trece timpul!
Cum ajung pe cararea frumos desenata si luminata discret, ma izbeste… mirosul ei!
Deci, aici este! Ea este sigur, ea trebuie sa fie! Intru si ma napustesc ca un nebun catre terasa cu fotolii si mese ce imbiau la leneveala, ma uit imprejur si nu vad pe nimeni. Bai, ce dra… se intampla?

Imi ridic nasul sa ma iau dupa miros si atunci o vad, in toata spledoarea ei, asa miniona cum e ea! O luminau niste spoturi iar ea sus pe bar, ma astepta. Invaluita in mister, neagra si cu insertii aurii. Asa cum o stiam si cum am descoperit ca-mi place s-o… am. Zi de zi langa mine. Ma reped la ea sa o ating, sa vad ca e ok, cand…

Ba, baiatule, asta chiar ti-a pus capac! aud in spate o voce ce-mi parea cunoscuta. Stiam ca o sa vii dupa ea!
Ma intorc si-l vad pe prietenul de aseara ce imi povestise de amicul care se despartea de una si de alta in ultimii doi ani. Ma uit cu ochi mari la el si ma blochez. Nu ma asteptam sa-l vad aici.
– Tu? zic eu incercand sa ma adun.
– Da. Eu. Stiam ca ea este aleasa pentru tine si am vrut sa-ti fac o surpriza. Placuta. Hai, surpriza sa fie maxima in 3,2,1… incepu el sa numere ca un cronometru ce anunta o bomba.
Si da, bomba era ca mi-au auzit urechile un urlet prelung:

SURPRIZAAA!

Erau toti prietenii mei, colegii de la munca si rude dragi mie care rasarisera din spatele unor canapele si de dupa bar. Eu nu mai intelegeam nimic. Ma uitam prostit si incercam sa inteleg.

– Da, frate, continua amicul meu, stiu cat esti de ocupat in ultimul timp si am vrut sa organizez pentru tine o petrecere surpriza. Si stiam ca fara “ea”, fara cafetiera aia Arza-te-ar Moca sau cum se cheama…
Arzum Okka, zic eu, izbucnind in ras.
– ... exact, stiu cat tii de mult la tabietul tau cu cafeaua si stiam ca nu te puteam aduce la o astefel de petrecere decat asa. Lunadu-ti “iubita” asta care-ti prepara cafea turceasca la ibric.
– Bai, esti nebun? Am crezut ca… Stiam ceva, cum ca ar avea nevoie cineva de cafetiera mea iubita, ca da bine la o petrecere cu temetica turceasca si…
– Da, frate, stiam ca o sa vii aici. Si amicul ala de care-ti ziceam, Seherezada gen, care le inlocuia pe “ele” cu “altele”, erai tu! Tu in doi ani de zile ai schimbat la cafetiere, de ne-ai innebunit pe toti ca nu stiam ce cadou sa iti mai facem, pana ai gasit-o pe ea, pe Sheherezada asta, de scoate un parfum al cafelei de…
– Asa e ca v-a dat pe spate? zic eu incatat si fericit ca mi-am regasit “jumatatea”.

Si uite asa, am incalecat pe-o canapea si ne-am delectat c-o poveste si-o cafea!

okke5

Dar stiu ca va place si voua cafeaua la ibric, ca na, doar asa am crescut cu toti. Cu cafea la ibric. Fie ca o faceai tu, sau vecina , sau vecinu’ sau… instalatorul. 🙂 Eu vreau sa va vand un pont cu Arzum Okka (ai link mai sus in text) ca-i o cafetiera ce nu trebuie ratata daca chiar iti doresti sa ai lnaga tine miresme orientale.
Arunca un ochi pe oferte cafetiere daca ai nevoie de o cafetiera noua sau pmagazinul MarketOnline.ro daca vrei si mai multe oferte de tot felul! Ai si transport gratuit daca comanzi, in anumite conditii.
logo_marketonline_mic1
Acum va las sa va delectati cu articolele mele fabuloase 🙂 in timp ce eu voi savura o cafea cu adevarat buna!

Articol inspirat si redactat pentru SuperBlog 2015.

Perfect. Fierbinte. Dulce. Fin. Pasiune. Cafea?

Ma intalnesc cu Mihaela la automatul de cafea, de cum am ajuns la serviciu…
– Ce fa’ Miha? La o cafea? zic.
– Da Nicule, parca nu ma pot porni daca nu beau o cafea de dimineata…
– Excelent, o cafea buna ar fi si mai si, decat… asta!
– Da tocmai vorbeam cu colegii din birou “sa punem mana de la mana” si sa ne luam un espresor, numai pentru noi, sa avem cafea buna in fiecare dimineata. Suntem cativa toti bem cafea. Si vrem cafele bune! exclama Miha.
HD8881_09-IMS-ro_RO– Da, chiar ar fi excelent! Si nici macar nu…
Si n-apuc sa termin, ca oarecum in zgomotul facut de automatul de cafea, Miha se apropie de mine si ma saruta apasat, rasturnandu-mi si cafeaua pe camasa.
Sar ca ars, ma fastacesc, si nu inteleg “Oare nu si-a dat seama ca aveam cafeaua in mana?”
In fine, ma scuz, de reactie si o trag spre mine, de mana, in timp ce ne contopim in saruturi lungi si mangaieli haotice. Incep sa mi se deruleze intrebari in cap:
WTF? Asa se incepe o zi la serviciu? In halul asta? Nu mai apuca omul sa-si bea cafeaua linistit? Si de la ce o fi apucat-o? O fi de la cafea? O fi Astenia de Primavara?  Pai eu n-am simtit ceva in sensul asta! Am simtit, dar… dupa. Si o fi vorbit serios sa ne luam in birou un espresor? Pai nici acasa n-am. Imi fac la ibric si la filtru cateodata…
HD8854_09-IMS-ro_RO
Si ma smucesc deodata din inclestare, si cu rujul ei intins pe fata:
– Auzi Miha, si cat trebuie sa dam de fiecare?
– Nu mai stiu, dar nu vine mult. Plus ca e Saeco si e din cele mai bune!
– Pai nu e corect…
– De ce? zise Miha siderata
– Pai noi trebuie sa platim de doua ori, ca suntem sot si sotie!
– A, da…
saeco