Un an de bloggereala…

descărcare (1)
A trecut un an, de cand mandachisme este online. Nu stiam cum e cu bloggingul, stiam doar ca trebuie sa scrii, sa mai pui poze, linkuri… d-astea. Am invatat din mers, si am vazut ca sunt si altii ca si mine, ca nu sunt singur, ca sunt platforme, competitii, si prieteni.

Pe scurt un an de blog, pentru mine a insemnat din punct de vedere statistic aproape 16 000 de vizualizari, un Google Page Rank de la 0 la 2, un best view pe zi de 341 vizualizari, si vreo 215 de articole.
Din punct de vedere al castigurilor… pe langa prietenii de online 🙂 au fost si ceva premii (doua tablete, invitatii film, un ciclocomputer, bilete meci nationala, invitatie concert Vunk, incaltaminte, papetarie, articole menaj, imbracaminte. accesorii etc.). Nu au fost chiar putine, avand in vedere ca eram nou pe felia asta, si sunt nou. Incerc sa ma reinventez, iar acum sunt intr-o oarecare pauza inspirationala 🙂 asa, ca-mi permit! 😀
Sa ne vedem in continuare pe aici… zic.

Manda! Kiss Me!

  “Mandachisme” … Manda… Kiss Me! …

   Mi-aduceam aminte de jocul ala pe care-l jucam in copilarie sau/si la adolescenta… eram pe-afara, ne adunam, si faceam un cerc si invarteam o sticla sau statea cineva cu mainile intinse si se invartea cu ochii inchisi, si noi ziceam  ceva de genul:

       “ligheane, ligheane / sticle si borcane / pepsi, coca-cola/ pupa-l tu pe ala!” 

… si cei doi aratati de sticla sau de cel din mijloc trebuia sa… se pupe unul cu altul! 🙂

  Ne pupam! Pe obraz. Simplu… copilareste… parinteste… cum vazusem si noi! Erau emotii,  fiori, tremurici, si fluturi in stomac… mai ales cand cadeau un baiat si o fata! 🙂 Ca daca erau numai baieti… ne jucam fotbal, normal! 😀 Cand se pupau doi baieti, iesea cu rasete, sincere, si fara conotatii… nici nu stiam… pentru unii poate asta era inceputul. Ha. ha.

     Aveam nevoie doar de atat, ca sa ne simtim bine, si sa experimentam 🙂Imagine

      La zile onomastice sau de nastere, sau mai tarziu la “bairame” pe muzica, faceam cercul si ne pupam si acolo. Numai ca acolo cel din mijoc, va mai amintiti, tinea o moneda si se ducea la “cineva” din cerc si ii intindea mainile sa ghiceasca in ce mana este banutul, forfecand bratele in fata lui/ei… si atunci din nou fiori, tremurici si fluturi… 

      Fiecare generatie cu jocurile ei, de fapt… “Flori fete sau baieti” … Fara aplicatii pentru telefon sau gadgeturi de-astea care facceea ce tu ar trebui sa faci…
Imagine

     Asta da, socializare! Sa nu mai vorbesc de Oracole, cu Amintirile lor… Ce fb, hi5 si alte asemenea? Implica si atingeri si interactiuni fizice, si rasete sincere, si dorinta, si ura, si invidie… nevinovata. 

    Vremuri noi. Fara sare si piper, fara personalitate, fara emotii puternice… sau poate… da? Depinde cum privesti si cum simti. Eu asta am simtit atunci, la inceputuri, si nu pot zice decat ca a fost… Frumos.