Operatiunea W – Mici confesiuni pentru Sanatate

Ustura…Uff, ustura al naibii. Dar parca este o usturime dulce, nu ma doare asa tare, doar ma incomodeaza putin…
Ce frumos a fost! A fost o zi de vacanta de vara, plina… Au, doare putin, totusi.  🙂

Se duce naibii toata durerea, parca, si-mi revin in minte evenimentele de peste zi. Inchid ochii obosit, stand in pat intors pe partea care nu usura. Nu, nu e de la soare. Nu, soarele nu bate chiar asa de tare ca… mama. 🙂
Da, m-a batut mama, dar am meritat-o. Cred ca prima data cand mi-o iau de la ea. Nu m-a durut atat de tare fizic, cat de tare m-a durut spaima cand mi-am dat seama ce facusem. Dar sunt copil, am numai 8 ani si o sa trec eu si peste asta, mai ales ca nu sunt genul care face prostii pe banda rulanta ca ceilalti de pe strada mea.
A fost si o sipca dintr-un gard la mijloc. Aia m-a usturat asa.

Copiii de pe strada unt prietenii mei ce-i drept, cei cu care facem cate un fotbal pe strada, prin praf cu mingea de 35. Mingea de 35 (lei) – cate petice n-am mai pus, taiate din camere de bicicleta si lipite cu prenadez… Nu-mi aduc aminte cum am inceput sa joc fotbal dar m-am trezit jucand. Probabil asa m-am nascut 🙂
Mie imi place sa joc in echipa cu Marin. Facem un tandem impresionant la fotbal… Sunt stelist si-mi place Lacatus.
Ah, ce ustura! Nu Lacatus. Ustura pielea. Sa ma intorc cumva, sa nu mai usture chiar asa…
Campionat de fotbal intre strazi. Asta e misto. Ne strangem mai multi asa si jucam unii cu altii. Fiecare echipa cu strada ei. Gorjului, Posada, Sucevita, Litografiei, Piramidei etc. strazi din cartier. Cartier din Bucuresti, cu case. (an probabil 1987-1988, cine mai stie? Doar e vacanta. In vacanta nu mai stiu de nimic)
Jucam pe strada, ca in curtea scolii nu prea ne lasa paznicul, dar ne e frica si de gastile de acolo. Asa ca aici pe strada cine da mingea peste gard la nea’ Codin sau la tanti Marioara isi asuma riscul de a o cere inapoi. Grav era la nea… la nea… Nici nu mai stiu cum ii zice, dar njici nu trebuie, ca daca o dai trebuie sa sari gardul s-o iei ca altfel daca o ceri, ti-o arunca inapoi bucati.

Ce-mi mai placea sa ma umflu in pene cand trece si cate o fata pe strada sau daca ele, fetele, se joaca in preajma noastra. Strig GOOOL! si alerg de nebun cu o bucurie de nedescris in ochi. Ochi ce privesc cumva la ele. La fete. Sa vad daca m-au vazut. Ca dupa aia ne intalnim la “Flori, fete sau baieti, melodii sau cantareti…” si ce misto e ca suntem multi. Stam pe jos, pe scari la Alimentara sau prin iarba la coltul strazii, langa cismeaua ce ne potoleste setea si probabil foamea – ca n-o simt niciodata cand ma joc ci doar cand ajung acasa dupa ce ma striga ai mei. Da…  Acolo e coltul magic. Acolo ne jucam. Acolo ne si certam, dar nu rau. Iar cand infloreste teiul de peste drum avem narile pline de parfum.

Sper ca pana maine sa imi treaca usturimea si sa pot sa ma joc. Oare cu bicicleta o sa mai am voie? Azi am facut-o lata. Mama avea dreptate. Tata inca nu a aflat dar tata e mai bland. O sa inteleaga el. Doar a avut si el bicicleta. O cursiera. Acum are mototcicleta. Cu atas! … O sa am si eu motocicleta mea cand voi fi mare.

Alina – o fata din vecini cu care-mi trimit ocheade. Cateodata ma iau la intrecere cu ea, la alergat. E mai mare ca mine cu doi ani dar suntem de aceeasi inaltime. Recunosc ca-mi place ca vorbesc cu mine, altfel mi-ar fi fost rusine sa spun.
Imi place cand ma joc cu ceilalti “Sticla” cand invartim o sticla de bere, goala, si cantam “Ligheane, ligheane, sticle si borcane/ Pepsi, Coca-Cola, pupa-l tu pe ala!” si cand se opreste sticla sau cateodata sta cineva cu mainile orizontal ridicate si cu ochii inchisi si se invarteste. Atunci cand nu avem sticle ca trec “tiganii cu sticlele” si le iau pe toate. Mai putin pe cele de ulei. 🙂

Ce ziceam? A, cand se opreste sticla sau cel din mijloc, cei doi uniti de sticla, trebuiau sa se… pupe. Vai ce rusinos! 🙂 De aia si jucam numai seara, la lumina chioara a vreunui bec de la stalp. Sa nu ne vada ca ne pupam! 🙂

Imi pare rau pentru ziua de azi, dupa toata tarasenia cu batuta de la final. Dar o pregatisem de prea mult timp cu baietii de pe strada si nu mai puteam da inapoi. Ne-a luat vreo saptamana de pregatiri. Ne-am pus stopuri pe biciclete, si le-am facut sa nearga si sa arate… boboc! Ne era frica de Militie si nu voiam sa ne opreasca pentru amanunte de-astea. Aveam sa trecem cu bicicletele pe langa un post de control.
Toti aveam biciclete Pegas. A mea e cea mai noua. E un Practic, albastra, ce se indoaie de la mijoc, se pliaza. Am un an de cand m-a invatat bunicul sa merg pe ea. Marin are un Pegas din ala cu saua lunga si coarne inalte. Nu m-am simtit niciodata bine pe o bicicleta d-aia. Marin si-a pus un stop in spate, luat de la un Trabant. Alungit, intra la fix sub sa.

Trebuia sa ne pregatim in secret. Nu trebuia sa dam de banuit. Ii spuneam Operatiunea W. De la Walter Maracineanu, punctul terminus al calatoriei noastre ce avea sa urmeze. Locul care era de fapt “la tara” al unuia dintre prieteni, un sat unde avea o bunica si se putea ajunge repede ca nu era chiar departe, si puteam sa dam si la peste. Ca, na, doar de aia ne duceam cu biclele, ca nu-i departe, dar trebuia sa fie totul in regula si sa nu afle nimeni ca nu ne-ar fi lasat sa plecam, altfel.

Acum, parintii erau la serviciu, noi eram in vacanta si ziua oricum eram pe strazi. Ce conteaza ca vom fi “doi kilometri” mai incolo? Ne vom intoarce pana sa vina ei.
Conditie fizica? Pai cum sa n-aveam? Ce naiba faceam de dimineata si pana seara? Alergat non-stop la fotbal, leapsa, V-ati ascuselea, Ratele si Vanatorii, Ulii si porumbeii, Gardiana etc.
De mancat o sa mancam de pe drum, cum mancam de obicei zilnic. Sunt cirese, mere, corcoduse. dude, visine. Apa gasim oricum sau cerem pe la cineva.
Pana? Daca facem pana de cauciuc? Pai s-a gandit cineva la asta? N-o sa facem oricum. Ocolim cioburile! Totul era sa avem stopuri, ochi de pisica!
Ah, parca s-a mai dus usturimea…

Am plecat de dimineata, cred ca era ora 8. Plini de elan, voiosie si cu glumele la noi. Eram 5 baieti. Cel ce stia drumul a mers in fata. Era mai mare ca mine cu 3 ani, era de nadejde, daca avea… 11 ani!
Drum cu asfalt, mult asfalt. Postul de militie nu ne-a bagat in seama, desi imi venea sa-l salut pe agent cand am trecut pe langa el.
Am pedalat mult. Mult de tot, dar nu mi-am dat seama cat. Nu am obosit deloc. Nici nu aveam cum, ca eram antrenati pentru Operatiunea W. Am mancat de pe drum ce am gasit. Fructe. Apa am cerut cand ne era sete din cate o curte.
Am ajuns cu chiu cu vai acolo, am si incercat sa pescuim… Pana s-a prins bunica lui Marin ca nu-i a buna. Si a sunat la Bucuresti. Sa anunte ca noi suntem acolo. La o aruncatura de bat de casa, la “doi kilometri” cum credeam eu.
Ei bine, se pare ca erau vreo 35 de kilometri. 70 de kilometri intr-o zi cu biclele? O nimica toata! Doar suntem antrenati!

Operatiunea W fusese deconspirata Am incalecat pe calutii de metal si am tinut-o intr-o pedala pna acasa, ca poate nu se prind ca am lipsit atat si tocmai… unde.
Acasa iures. S- a lasat cu cearta, usturime, sipca, mama, vecinii, tata…
O zi de vacanta de vara nemaipomenita!

Povestirea e reala. Este povestea mea de cand eram mic. Sunt povestile mele si sunt multe de tot. Joaca mea era sport. Sportul era joaca mea. Am fost sanatos tun si am stiut sa-mi dozez energia si adrenalina sa nu patesc d-alea grave.
Asta cu 70 de kilometri cu un Pegas, intr-o zi, n-am mai repetat-o decat peste vreo 30 de ani. Nu cu un Pegas ci cu un MTB.
M-am resimtit. Mi-am dat seama de cat de putin antrenat sunt acum.
Nu eram pregatit cum am fost atunci cu Operatiunea W. Era reintalnirea mea cu bicicleta atat de draga, dupa vreo 15 ani de… nepedalat. Am mers pentru inceput 10 kilometri. Pana sa ajung la 70 a trebuit sa mai pedalez vreo doua luni. Acum la doi ani de atunci pot duce distante de 3-4 ori mai mari. Amator fiind. Simt ca miscarea ma face sa fiu altfel, sa simt altfel, sa ma bucur de viata altfel, sa traiesc altfel.

Miscarea-Face-Bine-Brasov-2015-POSTER-v6

De ce sa n-o faci si tu? Toti incerca sa facA asta. Sa se intoarca cumva la copilarie si sa faca sport cu bucurie! Ca tot la scoala nu se mai face sport cum se facea odata. fFie vorba intre noi, noi faceam sport si la ora de sport si la cea de dirigentie, la cea de muzica sau desen (sst, diriga era la toate).

Hai si tu la CEA MAI MARE ORA DE SPORT (click pentru mai multe detalii)
            de sambata 11 iulie de la Brasov, Piata Sfatului.

“Ora” va dura de dimineata de la ora 9 si pana seara la orele 21! 12 ore de sport total.
Eu sigur m-as duce daca as fi in zona. Piata Sfatului din Brasov este preferata familiei mele si ne oprim de cate ori ajungem in Brasov.
Te asteapta antrenori de fitness ce vor incerca sa te energizeze si sa te motiveze sa te misti. Crede-ma ca odata ce vei reusi sa-ti impui sa te misti, iti va fi greu sa mai renunti, chiar daca pe moment te vei mai resimti. Sau zilele urmatoare.
Acolo va fi un start pentru tine sau o remotivare.

Vor fi multe activitati si clase sportive Gratuite!

In program:
#Kangoo Jumps cu Ildiko Dosa
#Rebound AAS cu Dana Boros
#Khai Bo cu Adrian Borozan (Fitness Scandinavia)
#Functional Training cu Cristina Androne si Ana Maria Guther (Fitness Scandinavia)
#Steel Combat cu Fernando Gorini
#Steel Tonic cu Fernando Gorini
#Zumba cu Marius Grancea si Mihaela Opria
#Onekor cu Mihaela si Marius

PLUS:

  • Boot Camp Romania (Ultimate Workout)- exercitii inspirate din antrenamentele de tip militar
  • Real Ryder (20 de biciclete stationare)- inscrieri la Marius Grancea
  • Gravity (5 posturi de lucru): antrenamente pentru toate grupele musculare folosind aparate cu scripeti
  • TRX: antrenament suspendat, cu greutatea corpului (20 de posturi de lucru)
  • Zona fotbal

Sa mai zic si de Crosul de Seara cu sau fara obstacole?
Am prieteni ce participa la tot felul de crosuri si probabil ca pe acesta nu-l vor rata. Orice obstacol le-ar sta in cale! 🙂
Mai ales ca acetesa sunt pentru o cauza nobila, cu taxe de inscriere ce vor fi donate spitalului Fundeni pentru copiii bolnavi de cancer.

Din pacate week-endul acesta nu ne vom sincroniza dar voi face sport, mai mult ca sigur.
Am in plan o tura de 140 de kilometri cu bicicleta. Pana la Giurgiu si retur. 🙂
Operatiunea G
Dar… SST nu mai spuneti la nimeni, sa nu auda mama, ca iar o patesc! 🙂
P1020272

Miscarea Face Bine!

(Articol Premiat Blogal Initiative – Smartphone HTC 610)

Primavara, “biciclim” de nu ne mai oprim!

imagesPrimavara. Cat nu asteapta biciclistii, dupa o iarna friguroasa sa iasa in niste ture lungi sa se bucure de razele calde ale soarelui? Slava Domnului, ca iarna ce tocmai a trecut nu a fost chiar atat de cainoasa, si astfel mi-a dat prilejul, sa pot pedala cativa zeci de kilometri, pe o vreme calda, placuta desi cetoasa si intunecata, dara fara sa ma imbrac excesiv, si fara sa-mi inghete extremitatile. A, si era sa uit: fara vant! Ca stim cu toti ce enervant poate fi, mai ales cand bate din fata sau lateral. Din spate poate sa bata, cat o vrea si e de preferat! 🙂
Iesirea din iarna s-a soldat si cu o padure, cam umeda, cu noroi, care a incarcat cauciucurile excesiv, dar m-am descurcat, cu cei doi tovarasi de drumetie. A fost de efect!
29
Ei bine, cateva ture scurte mai merg si pe zapada, daca vrei ceva putin mai extrem, sau pe vreun lac inghetat bocna, desi nu e recomandat, dar n-ar mai fi extrem daca ar fi toate recomandate, nu? Mi-aduc astfel aminte mai din tineretile adolescentine, can mai faceam d-astea, iarna.

Eu unul am asteptat primavara asta, uitandu-ma lung la bicicleta mea MTB din balcon, ce sedea alaturi de bicicleta fii-mii, ca doua vechi tovarase de drum, desi au fost achizitionate anul trecut. 🙂
Am surubarit impreuna cu fii-mea, la ele, chiar si unde nu era cazul, le-am uns si sters de praf, asteptand… caldura!

– Tati, cand mai iesim? Cand vine Primavara? Cat mai este? Pe unde o sa ne plimbam? Oare mai stiu sa merg pe bicicleta? Ce dor imi e sa pedaleeez…
Incearca sa raspunzi in fiecare zi la intrebarile astea, cand afara e frig, si nu ai iesi nici macar pe jos!
Si zilele de iarna au trecut, cu prognozele meteo in ochi in fiecare zi, si cu ochii pe cer in cautarea soarelui, dar si pe pamant in cautarea firelor de iarba verde.
Prima tura am facut-o singur, intr-o dimineata racoroasa, dar calda daca ma gandesc la iarna, m-am echipat, cu rucsacul cu merinde in spate, “ciclocomputerul” de pe smartphone pus pe ON cu GPS, si da-i talpa vreme de doua ore pe un traseu de vreo 30 de km, care mi-a incantat simturile, si dezmortit articulatiile (intre noi fie vorba, cat am stat in casa am mai “pedalat” pe un stepper, dar nu se compara, asa de intretinere)
Traseul a inclus plecarea din Bragadiru – Clinceni – Ordoreanu – padurea Teghes si retur.
Inca natura nu se trezise la viata, dar de-abia asteptam sa revin in zilele urmatoare, si mai inarmat. Va zic cu ce, mai incolo.

A venit si ziua in care am putut iesi cu fii-mea la pedalat. Bicicletele straluceau in soare, si pareau ca scoase din cutie, gen. Am incalecat fiecare pe bicicleta lui si am data cateva ture bune pe langa casa, ca mai apoi sa iesim in parc, unde avem piste de bicicleta special facute. Dar pentru asta bicicletele trebuiau urcate in masina.
Fii-mea a fost placut impresionata sa vada ca nu a uitat sa mearga cu bicicleta, desi era sceptica, la tot ce-i ziceam, ca MERSUL PE BICICLETA NU SE UITA NICICODATA!
26
Am facut o demonstratie haioasa si cu bunica, care are in jur de 55 de ani, si care ne-a demonstraa ca desi nu mai mersese de vreo 30 de ani pe bicicleta, a incalecat si a pedalat fara probleme! Bineinteles, ca fata mea a fost… WOW!
In parc ajunsi, am dat cateva ture, ne-am relaxat pe balansoare, ne-am hidratat, si am admirat natura care incepea sa reinvie. Copii nu prea erau, dar zilele acelea pline sunt aproape. Mai ales pentru ca parcul nostru are pe langa pista de bicicleta de aproximativ 600 de metri, in circuit, si o zona pentru biciclete BMX sau MTB numai buna de exersat calitatile fiecaruia in materie de echilibru, talent, si specificul biclei. mai este si o zona pentru rolleri dar care se poate plia si pentru diverse scheme cu un BMX.
troti
Bineinteles ca fii-mea a dorit sa mearga si cu trotineta, pe care o avem permanent in portbagajul masinii, sa vada cum mai merge. Din fericire s-a descurcat de minune, ca de-abia se invatase cu ea, in toamna trecuta. Din pacate, i-a ramas cam mica, si din FERICIRE va trebui sa o inlocuim cu una noua. Noroc ca stiu eu un magazin perfect, ca tot imi mai trebuie si mie una-alta pentru bicla mea
(borseta, aparatori, echipament etc), sau de ce nu, o bicla noua, un upgrade mai exact, pentru o mai mare siguranta, si calitate. Sa vedem ce-o sa zica Domnu’ Buget…
A doua tura a Primaverii m-a dus pe aproximativ acelasi traseu, dar un pic mai ocolit pentru niste peisaje incatatoare, din asa-zisa delta a Argesului, plus padurea din apropiere. Inarmat fiind si cu un aparat foto DSLR, am surprins cateva imagini frumoase cu fauna zonei, cu diversitatea de pasari existenta, ce se va mari odata cu intoarcerea din “tarile calde” si a altor specii.
Incepuse sa miroasa, a primavara, a iarba, a natura vie, ce o simti la fiecare metru parcurs cu bicicleta, si in cat mai multe feluri resimtita, intr-o perioada foarte scurta de timp. Asta este farmecul pedalatului. Al pedalatului in natura, departe de forfota orasului cu masinile lui.
Va urma. Ce? Ture cu aventuri, ofcors! De-abia astept sa le mai traiesc, si sa le povestesc!
Biciclop-2

Franturi de viata, de pe bicicleta

images
Biciclesc, daca mi se permite termenul. Si mi se permite, nu? 🙂
Asa ca atunci cand am timp liber, si nu numai, ies in natura.  Am avantajul ca stau in afara Bucurestiului, pedalez si pana la munca, vreo 3 km, pe sosea nationala. Iar cand e ziua mai lunga, cu mai multa lumina, pot face o tura mai lunga, plecand mai devreme de acasa, si ajung la “munci” gata montat si energizat. Am un MTB, mai low-cost asa, dar nou. Isi face treaba, ca e grea, si trag la ea, ca-mi da burta jos. Cica! 🙂
Nu-i bai, ca imi doresc enorm un upgrade MTB, la cum sunt cele de la BikeZone, cu cadru aluminu, furca Suntour XCT, frane pe disc etc. Dar pana la una dintre ele…
bicicleta-cube-aim-disc-26-verde-albastru-5963Acum incerc, sa vin in sprijinul celor ce biciclesc si sa scriu ceva ce se vrea un mic indrumar de genul “cum sa NU ne ferim de caini, si cum ii recunoastem, si ce putem face sa nu ne mai sara in spate, bla-bla-bla…”
E despre “biciclism” si caini. Mai bine spus despre interactiuni intre biciclisti si caini, cum le-am intalnit eu in peregrinarile mele.

In scurtele ture, dar intense, prin imprejurimile imprejurului neimprejmuit, adica pe oriunde ma poarta pedalele si rotile (campuri, maidane, localitati izolate) dau inevitabil de… caini.
Sunt iubitor de animale, de felul meu, dar trebuie sa stii pe care sa-i iubesti, nu?

Mari, mici, mignoni, uriasi, nespalati, ingrijiti, ciudati sau normali, psihopati sau fermecatori, urat mirositori, raniti, fericiti, puricosi, bucurosi, viteji, fricosi sau bineinteles, inevitabil… morti. Uscati. Sau proaspeti 🙁
descărcare

Nu as vrea sa fac o clasificare, dar se pot imparti in multe categorii. Cum nu sunt biolog marin, sau Darwin, am sa povestesc strict din punctul meu de vedere, ca iubitor de caini ce sunt, si ca biciclist de:  vreme buna, timp, liber, week-end, gen. 😉

De cand ma stiu calare pe bicicleta, adica de vreo 25 de ani, cu intermitente ofcors, am tot dat de caini, fie in Bucuresti, fie aiurea.
Sunt peste tot oricum si vor mai fi mult de-acum inainte, asa ca n-ai cum sa nu-i iubesti. Sau…
Acum, vine treaba, ca rotile “se invarte”, deci, iar ei sar ca idiotii la ce se invarte. Au o problema cu asta, clar. Si nu sunt tratabili. Ati vazut ca sar pana si la masini, pe marginea drumurilor. Si de obicei sunt cate doi. Ori sar amandoi, ori sare doar unul, in timp ce altul sta linistit si se intreaba:

“Ce laba mea, l-a apucat si pe asta? O fi mancat vreun Snickers, o fi lins vreo doza de Red Bull?!…”

Aici as recomanda clar, o bicicleta mai inalta, un 29er, plus ca prinzi si o viteza considerabila, datorita rotilor mai mari de 29 inch, sa scapi de ei mai repede.
bicicleta-sprint-apolon-elite-5275
Si ca sa revin la “oile noastre”, pe bicicleta, e mai periculos clar, ca in masina te doare la volan de ei, dar daca iti sar in fata rotii sau tot topaie pe langa tine artagosi si cu coltii albi, nu mai e la fel de ZEN, si incepe sa te furnice. Si nu e de la musca ce tocmai ti s-a bagat pe sub tricou.
Sa incepem deci, intr-o ordine aleatorie, cu ce ne doare, cand pedalam:

Maidanezul agresiv – e o specie aiurea care cica face de rusine rasa lor, ca ei nu sunt prietenul omului si in loc sa fie agresivi cu un semen de-al lor, se da la om crezand ca-i tot caine, si ca vrea sa-i ia teritoriul. Adica sa “te pipi” pe el, de teritoriu (ca asa-i la ei) si sa ti-l treci pe numele tau, ca la notar.
Si mai ales daca ai ghinionul sa te prinda in fapt ca te usurezi la ei pe plantatie, tocmai cand facusi si tu o pauza de rehidratare si de dat drumu’ la fluide.

E agresiv chiar si cu el insusi, exact ca acel caine de pe youtube care roade la un os si incearca sa si-l fure cu unul dintre picioarele din spate.  Asta musca orice, iar daca “te faci” la el nu fuge nici de-al dracu.
Din contra cu cat “te faci” mai mult la el cu atat parca se mareste, pare “mai multi” si devine un fel de godzilla-dog care se hraneste cu actiunile tale.

Daca-l recunosti, e bine sa nu te opresti din pedalat, ci da-i talpa si du-te prin el!
Daca te-ai oprit, esti mancat. Si la propriu si la figurat, ca daca mai e cu doi gealati dupa el – si de regula, este, si aia sunt la fel – nu mai pleci de pe loc decat cu ei in carca.

Incearca sa pleci usor pe “shustache”, trebuie sa fii mai nebun decat ei, sa-i trmiti dupa tigari sau dupa cai verzi pe pereti (ei o sa se intrebe “ce e aia pereti?”).
Diversiune frate, aia e. Fii inventiv gen:
“ia uite ce mamele multe si misto are cateaua aia! cam lasate dar are pui! Milf! Milf!”

sau
“ba, vrei sa ma musti? musca-ma, hai vino si musca-ma!” (si te lasi ca si cand esti fara aparare, si o sa fie siderat, chiar jenat de penibilul situatiei, si nu mai stie ce sa creada, si de rusine pleaca, ca nu credea ca e altul mai nebun)
sau
vorbesti cu el, atat cat mai apuci cu vorbele la tine
“te uiti la maruta/capatos/tezaur folcloric/urania/suleyman?”  cum iti vine la gura.
Daca se opreste uimit, spune-i ce a pierdut aseara sau canta-i o doina la frunza (nu conteaza ce iese, ca nu stie cum e cu doina si n-are nici ureche muzicala) sau zi-i de horoscop. daca zice un DA marait, scola-te ca visezi!

Sanse sa scapi teafar de “agresivus maidanaeus” sunt cam 50/50, functie de cum gesionezi situatia.
Mai poti sa-i spui ca ai explozibil pe tine si ca muriti toti; ca ai sunat la 112; ca esti Bruce Willis (ii arati si buletinul/CI ca oricum nu stie sa citeasca); ca vin mascatii, sau ca esti si tu tot caine, dar sub acoperire. Poate merge…

Practic ai voie orice ca sa scapi, altfel sansele tale tind spre ZERO. Si nu incerca sa scapi urcand pe bicla, si luand-o la sanatoasa, ca n-ai motocicleta, adu-ti aminte, si ca pana pornesti, dulaii iti pot rontzai deja pulpele si cam greu sa mai pedalezi asa. Foloseste-te de bicla asa ca protectie, ca un scut.

Daca ai vreo goarna care face ceva zogomot Use It! Vezi daca mere, poate e vreunul mai slab de ingeri, dar daca nu, vezi ca-l agiti mai tare.
Ii gasesti peste tot si unde nu te astepti: sub masini, in boscheti, dormind (te pacalesc des cu asta), la usa (sunt cazuri), in scari de bloc fara lumina pe scara, noaptea pot oriunde si nu-i vezi, au tupeul de iesi brusc fara sa-ti dai seama si te mai si sperie pe-deasupra, asa ca un preludiu la ce urmeaza.
Atentie! Au coada si nu dau din ea de bucurie! Nu va lasati inselati! 🙂

La final va recomand si o frumoasa bicicleta de oras, pliabila sau chic, si care isi face treaba excelent, prin parcuri, trotuare, piste speciale etc.
bicicleta-dahon-ciao-d7-6462

Partea a doua cu si mai multi maidanezi si biciclete bune si nu numai, cum numai pe BikeZone.ro, gasesti… urmeaza! Stay Tuned!