Inspectorul Gadget-Electrocasnic

V-am zis vreodata ca eu sunt dependent de electrocasnice? Nu? Hai sa va zic acum. Nu stiu cum de mi-a scapat. Stiati ca sunt dependent de gadgeturi d-astea electronice: smartphone-uri, tablete, console etc. dar de electrocasnice, imi fac “mea culpa” ca nu v-am spus.

in primul rand vanez reduceri electrocasnice ca sa imi iau tot ce am nevoie la pret mic. De exemplu, aparatul de tuns de la Philips PLUS este unul de care nu ma pot lipsi. De cand il am, de vreo doi ani, nu am mai calcat intr-o frizerie. Am invatat singur de pe You Tube sa ma tund singur. Si chiar imi reuseste! 🙂
Imi pare rau pentru frizeri si pentru bacsisul lor dar… ma saturasem sa stau la cozi, sa-mi fac programare si sa suport vreun frizer neindemanatic. Plus ca imi lua o gramada de timp. Acum in 20 de minute, maxim, sunt gata.

Magazinul Marketonline.ro este unul din magazinele de pe care imi cumpar ceea ce am nevoie. De pilda pentru cea mica, din familie, am avut nevoie de un blender si de un storcator de fructe. Cum sunt fan Philips, ce credeti ca mi-am luat? Exact! 🙂
De sarbatorile “craciunoase” obisnuim sa ne facem cadouri. Nu stiu la altii cum e, dar la noi se lasa cu cadouri 😉 Glumesc, bineinteles.
Iarna trecuta, sotia mea a primit un frumos espressor cafea Philips Saeco de imi plang si acuma de bucurie ca bem niste cafele “de la mama  lor” si asa cum trebuie sa fie o cafea buna!

Cum ziceam, daca tot sunt un soi de Inspector Gadget pe felia asta de electrocasnice, mi-am dorit un robot de bucatarie profesional. Impropriu spus ca “mi-am dorit” ca eu nu stiu ce sa fac cu el, dar imi doream pentru frumoasa si priceputa mea sotie, in bucatarie, pentru a-i simplifica muncile “silnice” cand se apuca de facut una-alta. Asa ca Inspectoru’ s-a pus in miscare si… ce crezi? Nu a fost sa fie robotelul R2-D2 din Star Wars, dar o fo’… un robot de bucatarie, tot marca Philips (daca tot am apucat-o pe drumul acesta)

Acestea fiind spuse. va las ca trebuie sa-mi mai iau un aparat de ras electric (pentru sotie) si un aparat de epilat (pentru mine). AM scris bine? Sper ca nu le-am incurcat, dar ma grabesc… 😉
logo_marketonline_mic1

Articol electrocasnic pentru SuperBlog 2015

Chiar asa! Pe viata si pe barba mea!

banner-campanie-pe-barba-ta
N-am vorbit nicicodata despre barba mea. Am barba, da? Cum lesne se poate vedea oriunde e o poza cu mine (inclusiv aici pe blog, in articol, mai jos).

Nu e d-aia mare!E o barba, pe care aproape n-o observi, desi sunt brunet…
Mereu NU am avut… cu ce! Atata creste, atata am. Nu ca a lu’ Cosmin Tudoran de exemplu, de la Cassa Loco sau Maga&Tudoran.
Nevasta-mea aproape ca nici nu stie daca am sau nu barba. Dar asta e o alta discutie…  😀

Barba mea, mi se pare ceva al meu, ce tine de mine. E atat de personal, incat au trecut vreo 20 de ani, si nu am vorbit despre asta. Practic e mai mult decat barba, e metafizic deja 🙂

“De ce dracu’ porti mah, barba?” e o intrebare la care am cam raspuns timid de-alungul vietii.“Da-ti, ma, jos tzacalia aia!” ma mai apostrofa bunicul.

“Ia uite-l si p-asta, are cioc!” mai ziceau prietenii.

Insa acum cu valenta data de piesa lu’ alde Moga – pe care-l stiam vesnic fara barba, de credeam ca nu-i va creste in veci – pe barba mea a devenit un fel de a te da mare, cu ce ai realizat, practic. Si de ce sa nu te lauzi, daca ai cu ce?

Parazitii au cam 20 de ani de activitate si se lauda ca au 20 de centimetri! Records! Pe barba lor! Respect pentru ei! (A fost doar un alt exemplu)  🙂

Conceput fiind de o mica familie de oameni simpli, veseli, muncitori si neintelectuali, din comunism, au incercat sa imi ofere un start cat mai bun, asa cum s-au priceput ei mai bine. Tata, de exemplu, n-a avut barba niciodata! Nici cand… s-a dus cineva drag. Poate neras, asa, dar barba… NU.

A avut in schimb MUSTATA! El era ala cu mustata! Nenea ala pe care nu-l stii decat CU mustata! Sincer nici eu nu l-am vazut vreodata fara mustata. Imi faceam planuri cu sora-mea sa facem cumva sa-i “mazilim” mustata, sa-l lasam “gol” sa vedem cum e.Pana si in pozele vechi avea mustata. Chiar si la vreo 10 ani 🙂 Asa s-o fi nascut!Cert e ca tot ce a facut el in viata lui de pana acum, a cam fost pe Mustata lui.
El si Mustata. Bravo, tata!
Respect!
Si bunicul la fel. Avea o mustacioara. Atat.
A lu’ tata era d-aia mai bogata.

Mi-aduc aminte cand m-am ras prima data. Deja eram jenat si jenant cu floacele alea pe fata si sub nas in generala. Atunci era maximul ala in care toti baietii aveau vocea in schimbare, ca un “baiat” cu sexul in schimbare. Unii o aveau prea subtire, altii prea groasa. Vocea! ;)Si toti aveam un pufulet ce o daduse in negru taciune, si se tot lungea si trebuia taiat. Ras! Incercam sa imi tai cu foarfeca, dar, trebuia facut pasul. Nu m-a invatat nimeni, doar vazusem de atatea ori la tata.“O s-o faci #pebarbata !” imi zicea.
Intalnirea cu lama “aia” si aparatul ala metalic cu gratar, si picior filetant, a fost destul de traumatizant. Psihic, mai mult. Am fost destul de grijuliu sa nu ma tai, dar tot iesea nasol.
De atunci barba mea incepuse sa castige, deja, batalia finala! Desi abia mijea, m-am inscris singur si am inceput sa joc “forbal”, pe barba mea, la Fulgerul Bragadiru. Super interesant, si mai eram si bun. Dar scoala prima! “Poti sa mergi si la fotbal si la scoala, dar esti #pebarbata Te descurci?” imi mai spunea si bunicul.M-am lasat de fotbal dupa ce m-am retras in plina glorie si mi-am vazut de scoala.
M-am tot ras dar prin liceu m-am dat cu adevarat “pe barba mea”.Era mai mult un cioc dar… era!Prea ma credeam Spanul din Harap-Alb, cand ma radeam de tot. Astfel cu si pe barba mea am facut liceul. Primul din familie ce facuse LICEUL! Teoretic. Nu profesionala, da? 😉

A urmat o experienta noua pe barba mea, de capul meu, dupa liceu cu o scoala de ghizi montani asa mai old school. Frumoase amintiri, frumosi oameni, frumoase locuri si tara avem!

Tot pe barba mea au urmat si studiile superioare, normal. Intram in alta era a barbii mele. Au fost tare multe in viata mea, numai pe barba mea, dar totusi maximul de pana acum este realizarea, pe barba mea, si daca imi este ingaduit, pe a sotiei, aducerea in lumea asta, reala, plina de barbi, a… fii-mii!

Fii-mea e cea mai mare realizare pe barbile noastre (tre’ sa zic si de sotie ca altfel, imi taie barba!).
Fii-mea nu ma suporta fara barba (ca imi mai faceam de cap sa ma rad de tot cateodata) si vrea numaidecat sa-mi creasca la loc, sa ma mangaie si sa o pup, chiar daca sunt intepacios ca un arici barbos!

Sa mai zic ca m-am facut blogger… pe barba mea? 😉
De ce am vorbit despre asta? Uite aici un motiv in plus:
In această vară, Philips lansează provocarea „Fii pe barba ta!”, prin gama de produse Click & Style, două modele de aparate de îngrijire versatile, pentru orice stil. Mai multe detalii găsiţi pe site şi pe Facebook.
10455579_871930309502027_3829772334260036419_npe “barbile” noastre mai mult sau mai putin… reale 🙂  (foto facuta de fii-mea)  🙂

Perfect. Fierbinte. Dulce. Fin. Pasiune. Cafea?

Ma intalnesc cu Mihaela la automatul de cafea, de cum am ajuns la serviciu…
– Ce fa’ Miha? La o cafea? zic.
– Da Nicule, parca nu ma pot porni daca nu beau o cafea de dimineata…
– Excelent, o cafea buna ar fi si mai si, decat… asta!
– Da tocmai vorbeam cu colegii din birou “sa punem mana de la mana” si sa ne luam un espresor, numai pentru noi, sa avem cafea buna in fiecare dimineata. Suntem cativa toti bem cafea. Si vrem cafele bune! exclama Miha.
HD8881_09-IMS-ro_RO– Da, chiar ar fi excelent! Si nici macar nu…
Si n-apuc sa termin, ca oarecum in zgomotul facut de automatul de cafea, Miha se apropie de mine si ma saruta apasat, rasturnandu-mi si cafeaua pe camasa.
Sar ca ars, ma fastacesc, si nu inteleg “Oare nu si-a dat seama ca aveam cafeaua in mana?”
In fine, ma scuz, de reactie si o trag spre mine, de mana, in timp ce ne contopim in saruturi lungi si mangaieli haotice. Incep sa mi se deruleze intrebari in cap:
WTF? Asa se incepe o zi la serviciu? In halul asta? Nu mai apuca omul sa-si bea cafeaua linistit? Si de la ce o fi apucat-o? O fi de la cafea? O fi Astenia de Primavara?  Pai eu n-am simtit ceva in sensul asta! Am simtit, dar… dupa. Si o fi vorbit serios sa ne luam in birou un espresor? Pai nici acasa n-am. Imi fac la ibric si la filtru cateodata…
HD8854_09-IMS-ro_RO
Si ma smucesc deodata din inclestare, si cu rujul ei intins pe fata:
– Auzi Miha, si cat trebuie sa dam de fiecare?
– Nu mai stiu, dar nu vine mult. Plus ca e Saeco si e din cele mai bune!
– Pai nu e corect…
– De ce? zise Miha siderata
– Pai noi trebuie sa platim de doua ori, ca suntem sot si sotie!
– A, da…
saeco