Am aflat din surse nesigure… (fragment)

– Actul I –
Scena 2

Narator:
Intr-un decor rupt parca din filmele science-fiction sau pentru nostalgici, Maria Mirabela in Tranzistoria, cateva componente de PC -acel computer personal ce ne insoteste cam oriunde – stateau de vorba intr-o poiana dintr-o carcasa PC:

Memoria RAM (isterizata nevoie mare si transpirata):
– Bai frate, ce ne facem? Voi mai puteti asa? Nu mai pot sa lucrez si sa rulez in conditiile astea!

Placa Video (cu bigudiurile pe cap si un pistol tip shooter in mana):
 Da’ ce patisi soro, care esti tot timpul “in lucru”? Ti-ai facut timp si pentru noi, sa ne mai bagi in seama?

Placa de Baza ( vizibil obosita, se baga si ea in discutie, fiind oarecum depasita):
– Ce sa aiba? Ce avem cu toti! Nu vezi ce urla? Ma dor toate circuitele si aia urla ca nebuna!

Memoria RAM:
– Uite, ca zice si Placa… Pai, fratele meu care ma ajuta tot timpul si sufla din greu alaturi de mine, CPU-ul nu mai poate ca se incinge si zice ca se sufoca! Ca n-are destula putere. Si cireasa de pe tort… nu va URLA si voua?

HDD (hard disk-ul intervine si el, dintr-un colt):
– Bai, voi stiti cum e sa-ti dea BAD-uri la scriere? Stiti? Pai nu stiti, ca voi nu tineti minte nimic. Trebuie sa tin eu minte si pentru vo… vo… vo… voi. Uite ca iar incepe. Cum ne aprindem, un pic pe aici si incepem sa ne agitam, incep sa su… su…su… sufar si eu si iar una-alta. Ma paste, naibii vreo inlocuire cu un alt HDD. Si de-abia ce ne imprietenisem p-aici…

Memoria RAM (vizibil iritata din ce in ce)
– Pai da, ma! Ca mai e si cu nasul pe sus, ca vezi-Doamne ea ne tine in viata, ea e inima computerului… si daca urla, ce? Ca ei i se falfaie… Ea isi permite ca de! E Sursa!

Placa Video (incercand sa ocheasca cu pistolul de shooter ceva nedefinit):
– Sursa. Da, ea e de vina! E cea mai veche pe aici si crede ca poate face ce vrea ea! Pai noi suntem mai noi decat ea. Noi ne-am upgradat, ne-am schimbat, mergem spre bine, dar ne trage ea in jos si ne mai urla in cap!

Placa de Baza (pusa pe fapte, isi sufleca manecile):
– Pai si cum facem s-o dam jos? Are careva o surubelnita, ca fisele ni le scoatem fiecare de pe unde suntem mufati. S-o dam afara! AFARA! IESI AFARA!

HDD (cu pumnii ridicati in aer):
– Ho, ma ce tipi asa! Pai daca o de… de… de…conectezi pe ea, te deconectezi pe tine si n-ai rezolvat nimic! Treaba e sa-i spunem cumva Stapanului! Sa-i transmitem, sa ne scape de u… u… urlatoare. Sau… s-o sabotam! Eu votez pentru sabotare!

Placa de Baza:
– Si eu la fel ! S-o sabotam! Dar, cum? Are careva o idee? Ia cauta in memoria aia a ta HDDule. Ajuta-l RAMule, putin!

– ACTUL I –
    Scena 3

Narator:
Toate componentele erau de acord ca Sursa de Alimentare ce le chinuia de ceva timp, trebuie sa plece. Sa dispara, sa vina una noua sa le ajute sa fie ELE, sa dea tot ce pot, nu numai sa le tina in viata si mai ales intr-un sunet asurzitor.
Trebuia cumva sa o saboteze. Zis si facut. RAM-ul vorbi cu CPU-ul, Placa Video cu cea de Baza care impreuna cu HDD-ul si se decisera sa… Sa, nimic! Ca nu stiau cum sa o scoata la capat. Si cum se framantau ele asa…

Memoria RAM (victorioasa, mai ceva ca Arhimede):
– Stiu! O sa turnam apa pe ea! Asta cu apa merge. Numai sa nu va stropiti si voi…

Placa de Baza (dand din umeri si clipind des):
– Da, ma, dar de unde luam apa? HDD, tu stii de unde putem lua apa? Sau sa producem?

HDD (scarpinandu-se in crestetul capului)
– Pe mine ma trec toate apele cand va aud cum vorbiti. Si… Si.. Si… Sincer? Alt plan nu aveti? Auzi si tu, apa! Hmm…

Butonul ON/OFF (interveni si el in discutie, dupa ce statuse mai retras):
– Va scap eu de ea. Da’ ce-mi iese? Teoretic si practic cam eu comand sursa, deci ar trebui sa ma stie de frica daca ma ratoiesc la ea, oricat de mic si neinsemnat par.

HDD (cu ochii mari si dand rateurile obisnuite)
– Cum po.. po… po.. .poti sa ne ajuti tu? Chiar poti? Sa nu incepi si tu cu apa, ca..

Butonul ON/OFF:
-Da, chiar pot. Cand vreti? Acum? Pot si acum, dar tineti-va respiratia si stati in stand-by pana vine o alta sursa noua.

Narator:
Toate componentele strigara in cor DAAA! Un DA! atat de tare incat nu reusira sa intreaca in zgomot nici de data asta, sursa. In schimbm Butonul ON/OFF isi lua scobitoarea ce o avea infipta ca sa tina calculatorul ON! si printr-un gest rapid o arunca direct in Sursa, intre paletele coolerului, care la vechimea pe care o avea s-a facut praf. Toate componentele erau pregatite pentru ShutDown, care veni rapid dupa arderea Sursei. Astfel, Stapanul avea un motiv intemeiat sa isi schimbe sursa. In sfarsit!

Pontul era deja pregatit de colega Imprimanta pe care componentele scrisesera informatii importante Stapanului:

logo_marketonline_mic1

* ti s-a ars Sursa, asa ca iti recomandam o Sursa Fortron performanta (mai multe informatii gasesti la surse FSP)
*  intra pentru mai multe detalii, dar poate si pentru un Buton nou ON/OFF si pe magazinul MarketOnline.ro
* daca tot intri acolo, mai arunca un ochi si pe promotii componente, ca poate iti mai trebuie cate ceva 🙂

Morala? Nu-ti lua sursa cand vrei tu, ci cand vor componentele PC-ului tau!  🙂

Sfarsit ACT I.

fsp-logo_mic

Fragmentul de mai sus, face parte din piesa de teatru scurt, in trei acte,  “Am aflat din surse nesigure…” scrisa chiar de autorul acestui blog 🙂

Articol scris pe un PC pentru SuperBlog 2015

Teatrul are viitor! Am zis!

– Hai Marius, du-te! Hai, sa vezi ce frumos este! zicea mama impingandu-ma pe usile mari, din metal cu sticla, al teatrului Ion Creanga. Iar eu petreceam acolo la spectacol, un timp in copilaria mea comunistoida, pe un taram de basm, de poezie, si cu o emotie gatuita, ce parea ca dureaza zile in sir. Iesirea din teatru era de fiecare data abrupta, gri, dar amitirile pieselor vazute se derulau in mintea-mi plina de soare si culori parca palpabile.
Era un drog al copilariei terne din perioada aia urata. Mama lucrand in zona Amzei, si mic fiind de varsta, ma lua cu ea neavand cu cine sa ma lase, si ma impingea in teatrul de acolo, uitandu-ma pentru o ora-doua, sau mai multe, eu mai stiu? 🙂
Stiu, ca ma pierdeam, in sensul bun, in acea sala, de multe ori cam goala, si asteptand gongul de inceput, intr-o liniste ciudat de apasatoare.
tes_01Asa am luat contact pentru prima data cu teatrul. De la povesti cu Zmei urati si haiosi, Zane si Ilene, pana la comedii, si neuitatul meu de suflet, recital Leopoldina Balanuta. Un copil de 5-6 anisori, gatuit de emotie si cu o lacrima rostogoliondu-se pe obrajor, undeva in spatele salii, la etaj, singur in acea zona, aplaudand o femeie pe scena ce spunea un fel de poezie sau poveste. Nu, nu era pentru copii, nu intelegeam mare lucru, dar emotia transmisa, a facut sa respect tot ce inseamna teatru. Teatru autentic.
Anii au trecut, pasunea a ramas…Teatrul a trait intens in orice vremuri, din cele mai vechi timpuri, si s-a desfasurat pe cele mai ciudate si aplaudate scene, din intreaga lume.
817080mic_slide
In articolul de fata vreau sa vorbesc putin despre Teatrul Evreiesc de Stat, ce are o istorie bogata in spate, inceputa in Romania in urma cu 130 de ani. Acasa la “Rapidoaica” cum o putem vedea acum pe TV, pe doamna Maia Morgenstern, directoarea Teatrului Evreiesc de Stat, acasa inseamna o cladire veche, istorica a teatrului de limba idis, ce are nevoie urgenta de restaurare, deoarece se degradeaza cu fiecare zi ce trece, din ce in ce mai tare. Ciudat cum nu se pot gasi bani pentru o minima restaurare, cand se fac malluri si cartiere de locuinte…
Stim cum mergea lumea la teatru in trecut, stim de asemenea ca in prezent exista un aflux foarte mare din partea publicului spectator de a merge din nou la teatru, dupa o pauza de cativa ani buni, in care teatrul din Romania, avusese o descrestere, intr-un mediu poluat, ce a aruncat in haos, gusturile publicului, lovit din toate partile cu tot felul de porcarii media, ce i-a incapacitat dorinta de a avea gust si simtamant pentru teatru.
692926purimspil_slide
Azi pot zice, cu mana pe inima, ca majoritatea pieselor se joaca cu casa inchisa, deoarece publicul si-a dat in sfarsit seama, dupa o perioada de ratacire,  de valorea teatrului in viata lui, marunta si modesta in simtiri, in trairi profunde cu visari profunde, transmise viu fara falsitate.
Eu sper ca vom fi in continuare pe drumul cel bun, atata timp cat publicul nu este intoxicat, si atata timp cat vor exista actori valorosi, cu talent nativ si indiferent de varsta.
Si, bineinteles, sa fie locuri in care sa se desfasoare, caci asta chiar doare. Vechile sali din cladirile vechi, sunt fie intr-o vesinca reconstructie sau reamenajare, ca nu sunt fonduri, fie disputate de diversi in contracte ilegale sau pe spagi.
Repet, teatrul trebuie sa aiba si unde a se desfasura, mai ales cand aveam atata traditie in spate, si e pacat de atata istorie si frumusete valoroasa.
Sunt sigur ca activitatea prezenta in teatre acum, in ritmul si specificul fiecarei piese, si specificul fiecarui teatru, deschis la nou, si cu influente actoricesti, care sa aduca in actualitate unele piese vechi si reprezentative.
La fel, promovarea pe media, la piesele noi, sau piese clasice, cat si atragerea tineretului din scoli, licee si facultati catre piesele de teatru, prin facilitarea unor preturi speciale ale biletelor, vor aduce un aport important de public si in viitor, ca si acum.
Iubesc teatrul, si nu concep existenta noastra, fara teatru.
Pentru ca filmul,  nu-i ca teatrul! Si nici Teatrul TV, ca Teatrul LIVE! 🙂
491215Slide_generalArticol scris pentru TES si Spring SuperBlog 2014