O vacanta ca-n filmele de dragoste

Plec si eu ca tot romanu’ intr-o bine-meritata vacanta, dupa aproape juma’ de an de munca. Nu’s ce ma mananca pe mine sa tin un jurnal de calatorie. Simteam ca va fi o vacanta de doua saptamani, de pomina, probabil. Sau poate ca am vrut sa reeditez vacanta de la Piatra Neamt de acum vreo 18 ani?
O vacanta de vara, de liceu. Plina cu de toate. Un fel de “Hangover” dar fara sa fi baut nimic! Noroc ca mi-a ramas de atunci, jurnalul. Fotografii? Mult prea putine.
O sa redau mai jos cateva din insemnari, asa cum mi-a venit, fara inflorituri, ca sa vedeti ce nebunie a fost.
http://www.dreamstime.com/stock-image-hot-air-balloon-over-istanbul-sunset-turkey-travel-background-image46455431
Noroc cu era digitala ca poti tine lejer un jurnal. Deci, #jurnaldecalatorie  🙂

09.06.2015 iata-ma cu catel si cu purcel   cu rucsacul in spate, in aeroportul Henri Coanda, asta dupa ce am dat la taxi cat nu face. Aia e, daca prietenii se oftica cand tu pleci inainte lor in vacanta. Sunt singur si am bilet spre… Roma.
Dupa o privire scurta prin oferte turistice si ceva prieteni intrebati, mi-am propus in doua saptamani sa vad Roma, Paris, Trier -un orasel din Germania de la granita cu Luxemburgul si chiar si Luxemburgul si… ce-o mai fi.

Aoleu am o frica de zbor… Dar e mai rapid, la naiba! E un fel de circuit cu avionul, dar nu intru-totul.
Vasile, stai tata, ca n-am pasaport, am numai cartea de identitate, ce te uiti asa la mine? (Vasile era vamesul). Ah, de-abia astept sa vad stewardesele sa-mi treca raul de avion si de Vasile. 🙂

Da, dupa cum stiam stewardesele romance sunt cele mai frumoase. Nu mai conta ca aripile avionului falfaiau ca aripile unei randunici, nici golurile de aer, nici faptul ca am plecat pe-o vreme ploaiasa din Bucuresti. Pana a decolat si a spart norii, imi venea sa deschei un decolteu ceva la una dintre stewadese, doar-doar mi-o mai trece. Noroc ca ma tineam bine de… fata de langa mine. O, aveam partenera de zbor. Nici n-o observaem din cauze de frici inchipuite. Chiar, cine m-a pus sa ma uit la filme cu avioane inainte sa plec? Chiar si parodii asa cum erau…

Ajung in Roma. Ciao! Arivederci! Pizza! Vafanculo (sau cum s-o scrie) Toto Cutugno, Celentano… incerc eu sa-mi aduc aminte “o boaba de italiana”. Noroc ca toti aici la Roma vorbesc… romana. Unde-i hotelul? Partenera mea de zbor, Laura, merge la acelasi hotel cu mine!

Ah, Fontana di Trevi, unde esti?

10.06.2015 – macat mic-dejun copios la hotel. Ce mic-dejunuri dulci au astia, p-aici! Stau aprope de centrul Romei. O iau pe laura… Ah, laura, ce noapte minunata! “50 shades of Grey” scrie pe mine. Da, mi-am luat tricou cu filmul, de la niste “niggeri” ce isi vand pe jos, pe trotuar tot felul de “suveniruri”.
Bifat Colosseumul, cu Laura de mana. Parca ne-am cunoste de-o… zi. 🙂
Ii zic ca aici in Roma simt ca rezonez cu locurile. Na, ma si chema Marius. Nume latin. Nu cred ca ai mei stiu asta.

Laura manaca pizza cu doua maini. Ho, Laura, mai lasa-mi si mie! Laura e in interes de servici, un fel de work and travel nu ca mine, handralau pe coclauri de pe vremea lui Traian. Imi place metroul din Roma. Te descurci lejer si e rapid si destul de ieftin daca iti iei abonament de o zi. Picioare sa ai sa colinzi.

La Vatican, Laura se pune in genunchi si ma cere de… sotie. Nebuna rau, fata asta! Sper ca papa Francisc e cool-guy si nu ne urmareste de dupa vreo draperie papala.

12.06.2015 – piatete, saruturi fierbinti prin tot felul de restaurante micute si cochete, dorinte puse aruncand cu moende in tot felul de fantani… zile de vacanta cu Laura, la Roma. Aprope ca nici nu am mai apucat sa scriu in jurnal, ca fata asta nu ma lasa. 🙂

13.06.2015  – aeroportul Fiumicino. Decolez spre Paris. Surpiza! Laura merge cu mine! What the… Vom fi indragostitii “aia” din Paris!
Fata asta e terorista. Imi deturneaza vacanta. Intr-un mod neasteptat de frumos. Imi refac calculele si vom ramane la paris pana la sfarsitul vacantei ca vrem sa simtim Parisul prin toate colturile lui.

Aterizat aeroport Charles de Gaule si luat RER (tren ce face legatura cu orasul) pana in zona 1 a orasului iubiri. Pana in inima Parisului.

16.06.2015 – zile misto mi-a fost dat sa traiesc pe aici. Nu ne mai dam dusi de langa turnul Eiffel. E al nostru, gata l-am revendicat. Pentru noi e facut. Selfie-uri, fotografii-cliseu cu tinutul in palma sau de varf… Prosteli cu dragoste, saruturi fierbinti, imbratisari ca intr-un roman siopos.

18.06.2015 – am fost la Disneyland. Mama, cum a fost! Povesti, tata! Am stat acolo doua zile pline. Am colindat cele doua parcuri. Adica si cel cu Studiourile de film. Genial ce au putut sa faca oamenii aia acolo. Parada de la sfarsit de zi… Fiecare zi acolo este la fel, dar diferita. Povesti, lume fericita, copii numai zambet si multa energie pozitiva.
Ne-am simtit bantuiti in Casa Grozei (nu mai stiu cum ii zice) ne-am tinut in brate in barca din A Small World si am facut pe printul (asa Shrek cum sunt eu) si printesa in Castel. Locuri de vis,.

20.06.205 – inca mai putem, vom vizita si Palatul Versailles, si ne vom plimba pe Sena, Champs Elysee si chiar si prin cartierul ala futurist al Parisului, La Defense. Toate au farmecul lor si sunt menite, noua parca.

21.06.2015 – vorbim deja de nunta, si ne consumam iubirea prin mici cafenele cu iz de ani interbelici. Frumos Parisul, dar trebuie sa ne intoarcem curand in Micul Paris. Acasa.
Va incepe o noua aventura. O aventura ce sigur ne va duce in Luna de Miere, iar aici, la Paris sai poate chiar si la Roma. Via Vacante Speciale.ro 🙂

http://www.dreamstime.com/royalty-free-stock-images-big-ben-parliament-thames-river-aerial-view-image44145889

Articol parizian si roman pentru SuperBlog 2015

Amintiri din calatorie (III) si ceva in plus

E-avion
… So, e dimineata in Paris. Aici soarele rasare la fel ca la noi, si seamana cu al nostru. O fii la fel? E acelasi? Normal ca e la fel, merde! Doar ca in dimineata asta e putin altfel, ca mergem spre Disneyland… In sfarsit! 🙂

     “Apropaux” de asta, merdenele nu. Dar croissant, da! La mic-dejun. Yaamiii, si cu o cafea buuuna… Privim bulevardul din mica sala de mese. Merveilleux! Chiar e frumos…

Vorbind una-alta la masa, cu fii-mea, o don’soara ne tot zambeste. Ma uit tamp un pic la ea… “oare o intelege, ce spunem?”… Iau o fata intrebatoare, si vine raspunsul!…  “Inteleg si vorbesc putin romana!”

Noi suntem uimiti, iar fii-mea socata, ca se obisnuise sa nu vorbeasca nimeni cu ea. Mai ales in romana.

“Sunt din Serbia, dar stiu si romana…” zice fata. Ahaaa… Ok, in sfarsit cineva, cu grai romanesc. Fii-mea e fericita si socata, inca. Cum tocmai terminasem si masa… Au revoir!

Disneylandul ne asteapta! Dar pe unde o luam? Urmarim liniutele colorate de pe harta metroului, nu ca Mutu, de pe masuta 😉 , si ne gandim ca pe la 10.30 suntem acolo.

Tramvai T3 + RER B + RER A => Disney si distractie la patrat!

La Disney ajunsi, iesim din gara (impreuna cu foarte putinii turisti pentru disney, culmea!) si ne indreptam nerabdatori, spre intrare, dar ne intersectam cu tsunami-ul de oameni ce venea dinspre hotelurile din apropiere. Acolo e epicentrul! God help us… si sa nu fie mari cozi… 🙂

La intrare, surpriza, avem parte de cozi… mici! Iar “cireasa de pe tort” …  am primit si un bilet moca de la cei din fata noastra, pentru fii-mea! il primisera si ei cadou, pentru ca luasera mai multe bilete, si cum nu aveau copii cu ei…

Am ramas perplecsi… Wow! Magie! Inca 50 de euro de cheltuit pe suveniruri si altele… 🙂

Deci, pe scurt, 10 ore in DL…  Lume multa, agitatie, cozi parca interminabile, cateva atractii parcurse, acadele, carut inchiriat, carut disparut, carut reinchiriat, foame, gasit loc de mancat, picioare obosite, nervi intinsi, nervi relaxati si la final un pic de Studiouri… Si cu speranta ca vom reveni pt cel putin 3-4 zile, altadata… 🙂

pod…

Am mai trecut si pe la Luvru, Notre Dame si Eiffel. Apropo stiati ca a fost facut dupa schitele si conceptul unui inginer roman? Nici eu, dar asa e! Tare! Naspa, daca stau sa ma gandesc, cati romani s-au facut francezi… si nu invers.

Si mai stiati ca porumbeii lor din parcuri isi arunca gainatul, mai ales, pe banci?  Ai nostri se pare ca nu prea, au ceva de castigat din asta, si isi fac cuminiti “treburile”…pe unde stiu ei. Ai lor insa… sunt pe principiul “unde doriti sa va asezati? …acolo?.. stati putin sa ma duc eu primul… si cu un stol dupa mine” . paris. no comment.

In punctele turistice gasesti urmatoarele (si nu neaparat in ordinea asta)… suveniruri ieftine la cei de culoare, ce stau cam putin pe zona; alba-neagra ca pe vremuri la noi in rahova; co-nationali de-ai nostri cu doi de “rr”, ce fac pe mutiii pt nu stiu ce donatii; chinezi, japonezi, grupuri mari de vizitatori, Canonisti (si aici sunt mandru de asta :P), porumbei, aglomeratie…

Sper sa revenim la Paris si sa-l putem vizita asa cum trebuie, stand mai mult. cam o saptamana… la fel si in disneyland. Pace!

PS: Top 3 alte destinatii pe care le-as vizita curand ar fi:
Roma – am mai fost, dar vreau sa zabovesc mai mult 🙂
descărcare
Barcelona – nu am mai fost, dar imi doresc sa merg cu familia si in Spania.

xl_5034_TP-barcelona
Praga – o bere Staropramen, la ea acasa intr-un oras superb.
praga(3)

“Devino fan-ul paginii E-avion si descoperi super oferte de Black Friday.”

 

Amintiri din calatorie (II) si ceva in plus

E-avion
… Coada mare, monser, la bilete. Ametiti, intrebam, daca aia chiar e coada buna. Un nene imi spune, ca da. Sau OUI. Naspa…  Vai de coada mea si a fetelor. Desi fii-mea avea parul despletit. 🙂
Stam 5 minute, si vine o tanti sa ne spuna ca sa venim cu ea, daca suntem cu copilu’… Mirati, o urmam…

“Wow, ne baga in fata”, imi zic. Ma simt din nou romanul de odinioara… calit in atatea cozi la paine. Era o casa speciala doar pentru noi. Adica, noi si inca o familie cu copii. TIP:  Deci, daca ajungeti pe acolo, culegeti un copil, de undeva pt cateva minute!

Luam abonamentele Paris Visite. Adica 3 cartonase mici cat biletul de tramvai de la noi, si cica sa ai tupeul, sa nu le pierzi cat te plimbi prin Paris… Si valoroase pe deasupra! Ca pe dedesubt aveau o mica banda magnetica 😉

Ne suim in RER. Tren, gen personal la noi. Adica foarte murdar. Asa de murdar, incat personalul de la noi de pe linia Bucuresti – Oltenita, pare frate-su’ geaman. Da, dar al nostru nu are scrijelite geamurile cu cheia, si in limba lui Moliere… Plus, ca daca vine Nasu’… chiar vine! La francezi nu am vazut nici macar unul impaiat. E alt sistem, oricum…

Ok. Ma asteptam, ca mai informasem. Pentru cine nu stie, RER-ul e un tren-metrou, practic. Gen din anii ’70, ca  design si vechime. Are ceva mai putine statii decat metroul lor si poti traversa Parisul de la un capat la altul, mai rapid, si cu transferuri in diferite statii, la alte linii de metrou sau tramvaie. Si merge si pe la suprafata, si prin tuneluri… Numai pe apa, nu. Inca. Harti ale transportului, gasesti oriunde. Chiar oriunde. Si sunt moca. Plus ca ai hartile din fiecare vagon de metrou, foarte simple. Chiar foarte simple! Nu ai cum sa te ratacesti, daca stii si unde sa cobori…

40 de min cu trenul, m-au facut sa vad negru in fata ochilor, si sa-mi dau seama unde suntem. Negru atat de la tuneluri cat si sa constat ca 70% din populatie este majoritar, de culoare. Nu ma asteptam, la o asa mare proportie. Zilele urmatoare aveau sa-mi intareasca aceasta constatare.Poate doar in Paris… whatever…

Hotelul mai mult decat OK, Quality Paris Orleans,3 stelute, cu personal foarte friendly, in contradictie cu cei din afara lui. Ne-au dat o tripla, desi aveam o dubla ca si rezervare. no comment. Etaj 7. Si o panorama misto asupra bulevardului…

WI-FI moca, si tot aici, puteai lua micul dejun cu 12 euro, parca,  daca nu-l aveai inclus. Si era bufet, tip. Buuun… Aici am facut cunostinta cu branza Brie. Enchante!…

Cafenele si restaurante peste tot, terase, si o zona ceva mai linistita, nefiind intr-o zona turistica, desi eram in zona 1 a Parisului (hai ca am dat-o in “zone”). Twilght zone!

Am descoperit si un Carrefour Market in apropiere, prin amabilitatea receptionerului. Excelent, deja ma simteam ca acasa. Sa mai zic, ca arhitectura era la fel cu a  Bucurestiului prin centru? Exact la fel. Doar ca a lor nu-ti cade in cap, si nu e imbulinata cu rosu. Parca eram in zona Lipscani, Universitate, Romana… Si nu exagerez.  🙂

KFC si McDonald’s exact la o aruncatura de bat de noi… Bun. Sa le facem o vizita, zic… Nu in acelasi timp, totusi, si in zile diferite, normal… Rezultatul? Pai, in primul rand meniurile nu sunt toate la fel cu ce gasesti la noi. Plus ca puiul lor, creste altfel. Si e transat altfel. Ciudat, de… altfel!

Ai grija cum si ce comanzi, ca personalul stie engleza, dar o zic in franceza! Intelegi? Capisci? Nu, clar non capisco… Exact. Mai bine dai din maini si din degete, si dansezi ca si calusarii. Asta daca ai si baston. Macar sa primesti ceva de mancare…

Sa mai zic ca la KFC totul mergea ca uns? Cu grasime bineinteles. De pui sau gaina. Sau cocos… Alunecai, pe podeaua unsa, mai ceva ca pe patinoarul din AFI. Si nici macar nu stiu sa patinez. Sau stiu, dar nu am incercat! 🙂 (asta e oarecum din Alba ca Zapada, pentru cine mai stie, ca eu ma uit cu fii-mea 😉

Cum ziceam… mesele le puteai intinge cu paine si puteai avea parte de o masa copioasa, moca… dar, gretoasa! :)) Gunoiul, din locurile speciale, mai ca statea sa iasa de tot… de-mi venea sa-l strang eu… i-am lasat pe ei, totusi, nu am vrut sa par din… Romania. Refill-ul unlimited la sucuri, m-a facut sa ma simt ca la IKEA din Baneasa. Adica, bine si insetat… Deci la capitolul fast-food suntem lideri detasati la, orice tine de asta.  Si traim in Romania! Tara aia hulita de toti “europenii”… Dar aici, nu mi-e scarba sa mananc, cum mi-a fost acolo. Pentru ca sunt diferente, mon frere! Mari!

Pretul e ok. Pentru 2-3 persoane poti dat intre 15 si 20 euro. Mediu. Noi oricum nu suntem prea gurmanzi, desi nu prea o aratam :))

Revin cu ep. 3 curand. Au revoir! A binetot! D-astea…

PS: Top 3 alte destinatii pe care le-as vizita curand ar fi:
Roma – am mai fost, dar vreau sa zabovesc mai mult 🙂
descărcare
Barcelona – nu am mai fost, dar imi doresc sa merg cu familia si in Spania.

xl_5034_TP-barcelona
Praga – o bere Staropramen, la ea acasa intr-un oras superb.
praga(3)

“Devino fan-ul paginii E-avion si descoperi super oferte de Black Friday.”

Amintiri din calatorie (I) si ceva in plus!

E-avion
Pentru mine si fete a fost prima iesire din tara. Si prima calatorie cu avionul. Sper sa va fie de folos review-ul daca plecati… de tot, sau deloc. 🙂

Aeroportul Henri Coanda supranumit si Otopeni, ne primeste cu buna dispozitie la 5 dimineata. Masina am lasat-o in apropiere la o pensiune pentru 80 lei pentru 4 zile. Nu ti-o si spala. Pacat. Dar o gasesti la fel cum ai lasat-o. Asta e bine.

Asa, deci, daca-ti faci si check-in online, cum l-am facut si noi, treci ca Vantu, prin puscarie, adica rapid si fara dureri, dar te poti preface. Totul merge ca uns, si te trezesti in noul terminal, proaspat vopsit. “Asa, da frate!” imi zic. “60 de mil de euro, dar face!”. Ce face? Arata! A, OK, zic… si ne asezam cumintei sa vina bestia de Airbus A320.

Bestiile frantuzite de la bord vorbeau numai franceza si o engleza cu accente frantuzesti, de mai bine-mi vorbea in swahili (limba pe care o si stapanesc foarte bine, de altfel).

In avion, petit dejeune si turbulente, servite impreuna si separat. Mai ales ca la o cafea se si cerea ceva turbulente bune, sa simti aroma. Pe tine. Fii-mea a avut ceva de obiectat, si s-a exprimat cum a putut mai bine la adresa lor, a turbulentelor… Direct in punga de hartie ce o aveam la indemana.

Buna dispozitie ne-a fost asigurata inca din aeroport de o mana… doua, de baieti de baieti, ce se duc la munca peste hotare. Voiosi, si cu glume de la tara, savurate  la peste 2000 m altitudine, ce le simteam ca manevrele de resuscitare.

Trei ore cat a durat zborul, am urmarit diverse filme cu scene si finaluri diferite. Nu pe vreun ecran, ci in mintea mea de Tarantino speriat ca-l cauta David Carradine sa se razbune… Echipajul era cu zambetul pe buze, dar astia sunt pregatiti sa moara asa. Eu nu. Noroc ca pe aripa din stanga, ce falfaia mai ceva ca un Colibri, l-am zarit pe Bruce Willis, ce mi-a facut semn ca e ok. M-am linistit. Pe aripa cealalta, a lu’ fii-mea, erau Mickey Mouse and friends. Taiau ei aripa cu un fierastrau, dar nu credeam asta, ca erau desene animate, ce naiba… 😉

Nu stiu cine m-a pus sa citesc si sa aflu cu stupoare ca la aterizare sunt cele mai multe… sa le zic, probleme.

Asteptam cu sufletul la gura, epilogul. Cu happy-end si in vocea miorlaito-franciscana din difuzor, ce ma anunta ca am aterizat. Bravo! iBine lucrat! Dar mai este un zbor… Nu pot si astia sa zboare ceva mai jos?

O tanti de la verificari mutre si carti de identitate, imi da emotii, cica nu prea mai seman cu… Asa din gesturi… Deci am mai luat ceva proportii, recunosc, dar sa-mi zica asa in fata… 🙂

Ne luam bagajele si ne indreptam spre Gara RER si TGV. RER-ul e al nostru, dar nu inainte de a lua si abonamentul Paris Visite. Pentru amatori 5 zile – 6 zone= 128 euro. Te scuteste de stresul biletelor si al zonelor de taxare diferita din Paris, si-ti ofera si multe reduceri in diferite puncte turistice si Disneyland.

Va urma…

PS: Top 3 alte destinatii pe care le-as vizita curand ar fi:
Roma – am mai fost, dar vreau sa zabovesc mai mult 🙂
descărcare
Barcelona – nu am mai fost, dar imi doresc sa mreg cu familia si in Spania.
xl_5034_TP-barcelona
Praga – o bere Staropramen, la ea acasa intr-un oras superb.
praga(3)
“Devino fan-ul paginii E-avion si descoperi super oferte de Black Friday.”