Teatrul are viitor! Am zis!

– Hai Marius, du-te! Hai, sa vezi ce frumos este! zicea mama impingandu-ma pe usile mari, din metal cu sticla, al teatrului Ion Creanga. Iar eu petreceam acolo la spectacol, un timp in copilaria mea comunistoida, pe un taram de basm, de poezie, si cu o emotie gatuita, ce parea ca dureaza zile in sir. Iesirea din teatru era de fiecare data abrupta, gri, dar amitirile pieselor vazute se derulau in mintea-mi plina de soare si culori parca palpabile.
Era un drog al copilariei terne din perioada aia urata. Mama lucrand in zona Amzei, si mic fiind de varsta, ma lua cu ea neavand cu cine sa ma lase, si ma impingea in teatrul de acolo, uitandu-ma pentru o ora-doua, sau mai multe, eu mai stiu? 🙂
Stiu, ca ma pierdeam, in sensul bun, in acea sala, de multe ori cam goala, si asteptand gongul de inceput, intr-o liniste ciudat de apasatoare.
Asa am luat contact pentru prima data cu teatrul. De la povesti cu Zmei urati si haiosi, Zane si Ilene, pana la comedii, si neuitatul meu de suflet, recital Leopoldina Balanuta. Un copil de 5-6 anisori, gatuit de emotie si cu o lacrima rostogoliondu-se pe obrajor, undeva in spatele salii, la etaj, singur in acea zona, aplaudand o femeie pe scena ce spunea un fel de poezie sau poveste. Nu, nu era pentru copii, nu intelegeam mare lucru, dar emotia transmisa, a facut sa respect tot ce inseamna teatru. Teatru autentic.
Anii au trecut, pasunea a ramas…Teatrul a trait intens in orice vremuri, din cele mai vechi timpuri, si s-a desfasurat pe cele mai ciudate si aplaudate scene, din intreaga lume.

In articolul de fata vreau sa vorbesc putin despre Teatrul Evreiesc de Stat, ce are o istorie bogata in spate, inceputa in Romania in urma cu 130 de ani. Acasa la “Rapidoaica” cum o putem vedea acum pe TV, pe doamna Maia Morgenstern, directoarea Teatrului Evreiesc de Stat, acasa inseamna o cladire veche, istorica a teatrului de limba idis, ce are nevoie urgenta de restaurare, deoarece se degradeaza cu fiecare zi ce trece, din ce in ce mai tare. Ciudat cum nu se pot gasi bani pentru o minima restaurare, cand se fac malluri si cartiere de locuinte…
Stim cum mergea lumea la teatru in trecut, stim de asemenea ca in prezent exista un aflux foarte mare din partea publicului spectator de a merge din nou la teatru, dupa o pauza de cativa ani buni, in care teatrul din Romania, avusese o descrestere, intr-un mediu poluat, ce a aruncat in haos, gusturile publicului, lovit din toate partile cu tot felul de porcarii media, ce i-a incapacitat dorinta de a avea gust si simtamant pentru teatru.

Azi pot zice, cu mana pe inima, ca majoritatea pieselor se joaca cu casa inchisa, deoarece publicul si-a dat in sfarsit seama, dupa o perioada de ratacire,  de valorea teatrului in viata lui, marunta si modesta in simtiri, in trairi profunde cu visari profunde, transmise viu fara falsitate.
Eu sper ca vom fi in continuare pe drumul cel bun, atata timp cat publicul nu este intoxicat, si atata timp cat vor exista actori valorosi, cu talent nativ si indiferent de varsta.
Si, bineinteles, sa fie locuri in care sa se desfasoare, caci asta chiar doare. Vechile sali din cladirile vechi, sunt fie intr-o vesinca reconstructie sau reamenajare, ca nu sunt fonduri, fie disputate de diversi in contracte ilegale sau pe spagi.
Repet, teatrul trebuie sa aiba si unde a se desfasura, mai ales cand aveam atata traditie in spate, si e pacat de atata istorie si frumusete valoroasa.
Sunt sigur ca activitatea prezenta in teatre acum, in ritmul si specificul fiecarei piese, si specificul fiecarui teatru, deschis la nou, si cu influente actoricesti, care sa aduca in actualitate unele piese vechi si reprezentative.
La fel, promovarea pe media, la piesele noi, sau piese clasice, cat si atragerea tineretului din scoli, licee si facultati catre piesele de teatru, prin facilitarea unor preturi speciale ale biletelor, vor aduce un aport important de public si in viitor, ca si acum.
Iubesc teatrul, si nu concep existenta noastra, fara teatru.
Pentru ca filmul,  nu-i ca teatrul! Si nici Teatrul TV, ca Teatrul LIVE! 🙂
Articol scris pentru TES si Spring SuperBlog 2014