“- Tati, iar au schimbat ambalaju’!”

“- Tatiii… Ia vino putin! Au schimbat sigla la Boomerang! Cum s-a…
De ce? Parca e mai interesanta asa… Taatii, viii? TAATIII!”

Cam asa o aud pe fii-mea intr-una dimineatile trecute in timp ce eu eram la bucatarie incercand sa-mi construiesc o cafea buna ca un serial de desene animate din copilarie  (asta am cam ridicat-o asa, la fileu, unde mai pui ca face si tenis. Fii-mea.)  🙂
Fii-mea are 8 anisori si jumatate si a fost intotdeaua sensibila la schimbarile din grilele de programe ale posturilor de “teve” pentru copii, cat si la schimbarile de imagine sau chiar nume. Si au fost cateva in anii astia prin posturile ce difuzeaza programe pentru copii.
Parca o aud exclamand, pe vremea cand avea cativa anisori (sa fi fost vreo 3 la numar?!) cu voce mirata, suava si tipata sau grava, dintr-un colt al casei:
                                           “Aaa… iar au schimbat ambalaju’!”
cand isi dadea seama ca a avut loc o schimbare pe ecranul televizorului, la logoul postului, fie ca era schimbare majora, fie ca apareau clopotei iarna sau iepurasi de Pasti pe-acolo. 🙂

Asta ni se tragea de la o intamplare, pe cand avea ea vreo 2-3 anisori, la un market de unde cumparam o anume marca si cutie de lapte. Cand… ce sa vezi? Produsului i s-a schimbat ambalajul, normal, cum se inampla frecvent, iar ea o tinea una-si-buna ca nu asta e laptele pe care il luam, laptele ei!
Si a trebuit sa ii explicam cum sta treaba… Atunci a fost primul hop de marketing, ca sa zic asa, din viata ei. Acelasi produs dar cu ambalaj diferit! 🙂
Si de-atunci de fiecare data cand orice alt lucru era diferit de ceea ce stia: “iar s-a schimbat ambalaju’!”.
A, si daca tot am adus vorba de asta, trebuie sa va mai zic ca mai avea un fix cu… “a picat netu’!” DAR cand pica curentul, semnalul la cablu, apa oprita, gazelle si chiar netul. 🙂

Ok, sa revin la oile nostre, Shaun the Sheep, gen.
Deci da, Boomerang chiar isi schimbase logoul in dimineata aia, adica nu demult, acum vreo trei saptamani, si ea remercase asta, strigandu-ma sa vin repede-repede de parca ardea ceva. Am ramas impreuna cu ea si ne-am uitat indelung la logo si ne-am decis ca arata destul de ok. Interesant, asa mai in 3D. Boomerang a fost si a ramas chiar unul dintre posturile ei preferate de desene animate, cat si al nostru a si parinti ascultatori de copil.

In noua grila se regasesc desenele animate ale copilariei ei cat si a re-copilariei noastre ce am trait-o alaturi de ea dar si de:

* animalutele colorate, motorizate si cu roti in loc de picioare din Patrula Junglei (cu asta incepeam de dimineata inaite de plecarea la Gradi);
* vestitul bun-la-toate si cu de toate ca o shaworma perfecta, imposibilul-posibil – Inspectorul Gadget;
* vesnic tinerii pusi pe cafteala din nimic si fugareala la maxim… Tom si Jerry (desenul preferat inca din copilaria mea, uneori fiind prea mult chiar si pentru fii-mea – avea un episod in care exploda Jerry si nu prea-i cadea bine)

* ciudatii hipsteri posesori de caine mai ciudat decat ei insisi, Scooby-Doo (cu Scooby ne jucam chiar si joculete online, erau totusi cam demodati pentru fii-mea  dar era cu fantome, spirite etc si o cam prindea)
* infometatul si vesnicul indragostit de lasagna, Garfield din The Garfield Show (Garfield si Oddie au dat startul Lasagnei in casa noastra, mami invatand singurica sa faca vestita placere a motanului si a noastra);
* variantele de copilasi hiperactivi ale celor de la Looney Toons aka “Micii Poznasi” cat si Baby Looney Toons (Buggs Bunny, Daffy Duck, Diavolul Tazmanian, Silvester etc);
* marionetele pline de viata Ziggy, Stingy, Primarul, Domnisoara Ocupata, Pixel, Trixie dar si persoanjele haioase  Stefania, Robbie Putrezitul si Sportacus mustaciosul- mancacios de bomboane sportive din Oraselul Lenes (mama, cat am mai facut ca Sportacus, in timp ce Alexia era bineinteles Stefania cea Roz; cat am mai cantat si am dansat…);
* turum-turum…tadam-tadam…(stii melodia) Pantera Roz si prietenii ciudati (chiar ii placea fii-mii Pantera Roz ca era fara vorbe si era plina de gaguri)
* seriale ca Animaniacii si Krypto, cainele erou. (recunosc, la astea din urma am prins doar cu coada ochiului)

In rest chiar raman fan declarat al tuturor serialelor de la Boomerang, cat si a paginii lor online cu jocuri si videoclipuri cu personajele haioase.

Am rugat-o chiar pe fii-mea Alexia, sa scrie in premiera, pe blogul meu, cateva cuvinte depre un serial de pe Bomerang ce l-ar recomanda de vazut impreuna cu parintii. Si-a facut ea tacticoasa o ciorna pe hartie (scuzati steluta, nu prea i-a iesit) si pe urma, asistata de mine, sa scrie si pe laptop cuvintele de pe hartie, chiar ceva mai mult, ca noi bloggerii cand mai revenim asupra textelor, mai completam, functie de inspiratia de moment. 😉
Ce este mai jos e tastat de manuta ei (ca tastat numai cu mana dreapta):

“Eu  am vazut multe seriale pe “Boomerang” dar acum trebuie sa aleg doar un singur  serial. Dupa mine ar fi “The Garfield show” fiindca e amuzant atat pentru copii cat si pentru  adulti. Garfield este un motan foarte lenes care ar dormi toata ziua, in casa stapanului  sau pe nume John (ce-i gatea mereu lasagna) si impreuna cu Odie , un catel simpatic pe care Garfield il punea sa faca tot felul de nazbatii iar el sa iasa basma curata. Dragostea foarte mare pentru lasagna cat si pentru pizza lui Vito il duce pe Garfield in tot felul de situatii amuzante. Eu atat am avut de spus, si continuati sa va uitati la toate serialele de la “Boomerang” iubite”.

Multumesc, Alexia! 🙂

Sincer, Boomerang ar putea fi chiar “serialul” ce-ar da nume tuturor serialelor prezente pe micile ecrane “boomerangiste”, daca imi este inaduit. Pentru ca tot ce se regaseste in grila Boomerang de acum, am trait pe propria-mi piele uitandu-ma alaturi de Alexia la televizor de la vreun anisor si… continui sa ma uit si acum cand are peste 8 anisori. Asta va recomand si voua.
Sa fie Boomerang pentru toti ca este de ajuns!
Asa ca…