Am avut o nunta a mea, acum ceva timp. De fapt, a noastra. A mea si a sotiei mele. Au trecut ceva ani. Peste 10. Ne-am dori oricand o reeditare a nuntii deoarece atunci a fot un eveniment incropit, mai pe fuga, mai din lipsa banilor… Nu a iesit ce am fi vrut si ne-am dori oricand sa refacem pentrecerea de atunci.
In viziunea mea aceasta petrecere ar putea avea loc la restaurantul Good Old Times aflat la mezaninul hotelului Golden Tulip Times, aflat in centrul Bucurestiului. As putea astfel sa ofer si cazare invitatilor ce nu sunt din zona Bucurestiului. GAnd la gand, cu bucurie! 🙂
Atmosfera din restaurant este una speciala si numai daca te afli acolo poti simti energia aparte ce ti-o da. Imi imaginez astfel, ca ionvitatii sa fie in costume de epoca. Ar fi tare misto. Costume de epoca, restauratul avand un aer retro care a r putea fi accentuat prin priceperea angajatilor de acolo (inclusiv angajatii sa fie imbracati in tinute retro).
Muzica are varia foarte mult si as merge pe un DJ si un MC, cu pasaje de muzica electronica, 80’s, 90’s etc. Poate daca as reusi sa aduc si trupele mele preferate din Romania: Suie Paparude si ROA – Rise Of Artifcial ar fi totul perfect. Bineintels ca n-as uita-o si pe sotie si pentru ea ar canta: What’s Up si trupa Taxi. Impreuna sau separat. Ei decid. Si sotia, bineintels. Ea intotdeauna decide. 🙂
La mancaruri nu ma pricep, oricat de mult m-as uita la Masterchef si alte emisiuni culinare, imi las total decizia in alegerea meniului in mainile si flerul sotiei. Acolo nu ma bag, ca dupa mine niste cartofi prajiti cu oua ochiuri plus niste tartine cu te miri ce., e deja prea mult 🙂
Cazand de acord cu cei de la restaurantul Good Old Times, banuiesc ca vor iesi niste meniuri senzationale in ton cu tema petrecerii si a invitatilor, ce nu sunt chiar atat de pretentiosi. Doar ii cunosc. Bine. 🙂
Fara artificii as incheia petrecerea, cu un tort frumos, probabil cu ceva dragut pe el. Atractia serii as vrea totusi fii-mea, si nu tortul. Fii-mea este rodul acelei nunti de acum zece ani si prin ea continuam sa traim si sa ne bucuram alaturi de ea, de viata.
Articol pentru SuperBlog 2015
1 thought on “Nunta, frate! (reeditare dupa zece ani)”