Vrei zece motive sa vezi filmul lui Tarantino? De ce? Nu-ți ajung opt? 🙂
(atentie, poate contine spoilere!)
1. Muzica originala semnată de Ennio Morricone (sau cam asa ceva) e un plus important. Da, acel Ennio, vestit pentru muzica din westernurile de altadata. Acum având vreo 200 de ani. Si ceva.
Apropo, si asta e un western. Tot intr-un deșert dar un deșert de zăpadă din Uaioming Wyoming.
2. Actiunea se desfășoară in doar două locuri, practic. In diligentă /trăsură si-n mica căbănuță /magazin. Mie-mi dă senzatia de teatru, sau cel putin s-ar putea juca si pe o scenă de teatru destul de lejer. Dialogurile, completate de actiune, duc totul la un alt nivel. Mult mai mare si mai intens.
Cam ca-n “Petrolul, aurul si ardelenii” – seria. Aceasta a fost o glumă. 😉
3. Vrei sa vezi mai mult sange decat in oricare alt film de-al lui Tarantino? Ăsta-i filmul! Sange si capete smulse. Iar “personaja” Daisy Domergue si-o ia in mare fel! Din toate pozițiile si de la toti!
Da, e un “gangbang” marca Tarantino. O sa iti dai seama ce spun… Ajunge in final sa arate mai scary decât Carrie. (scuzati rima neintenționată).
4. Tarantino cred ca e singurul care si-a permis sa-i zboare căpățâna lui Channing Tatum (da, joacă si el). Ma rog, “joacă” e un fel de a spune.
Acum, admiratoarele probabil vor plange in pumni cand ii vor vedea creierii imprastiati pe soră-sa, dar merg pe ideea ca nu vor vedea filmul sau se vor duce dupa nachos in momentul ăla.
5. Samuel L. Jackson, dupa cum bine stim, e fratili lu’ Tarantino din alta mamă. D-aia Quentin isi permite sa meargă pe nepotisme d-astea si sa-i mai dea o pâine de mancat încă intr-un film. Si bine face!
Jackson e preferatul meu chiar si dupa ce da o mw*ie unui lumber in zapada si dupa ce-i zboara Tatum *oaiele pe tavan. E misto personajul creat si jucat de Jackson. Si desi ai crede ca-i “cheia”, nu e. Sau… 😉
6. Acțiunea pe capitole este misto gândită. La fel si revenirea la poveste din alt unghi (ca tot se poarta acum prin carti, povesti d-astea). Kurt Russell e interesant dar nu ma convinge. Ieșirea lui din scena, destul de rapida, ma ajuta sa ma concentrez pe alte personaje mai “colorate”.
Tip! Ușa căbănuței e un laitmotiv misto si funny, scrisoarea de Lincoln, si la fel si WC-ul din depărtarea cabanei, care desi e adus in imagine ca si când ar urma ceva important, in realitate nu-i nimic. Poate numai criticii sa-i gaseasca nu-stiu-ce “alegorie moarte-nuntă”.
7. Seriful da senzatia ca se face ca le stie pe toate si chiar se face ca le stie pe toate, iar până la final nu-i baiat rau. Desi provine din “parinti campioni”. Mai exact din ta-su, ca de mă-sa nu se stie si nici nu conteaza. Cam ca toate femeile din westernuri, mai putin asta (Daisy) din film, Dr. Quinn, Sharon Stone in filmul ala etc. Da, hmm, sunt cateva. 😉
Oricum, seriful închipuit ramane inchipuit si are si el rolul sau destul de important spre final. Mai important decat al lui Michael Madsen, ratacit pe acolo.
8. Despre celelalte personaje nu mai vorbesc, ca nu vreau sa mai dau spoilere. Va las sa vedeti filmul si sa-mi ziceti daca am sau nu dreptate in unele motive de mai sus. Toate personajele au ceva misto. Ma rog, mai putin Channing. 😀
Este un film de nota 8.1 pe IMDB care nu pare a avea prea mari incasari, dar na, nu oricine il iubeste pe Tarantino. Pe mine m-a câștigat din nou dupa ce m-a cam dezamagit cu Django. Acesta este de-al optulea film al lui Tarantino.
PS: da, stiu nu au fost 10 motive. Au fost mai multe! 😉
#mandachisme