Vă voi povesti o povestire din vremuri demult apuse, pe când pe șoselele patriei
încă-și mai rulau cauciucurile de Danubiana niște mașinuțe ce erau ținta multor glume.
Posibil ca unii dintre voi doar ați mai auzit, că de văzut nu prea s-au mai văzut pe străzi. Si nici nu prea ar mai avea cum să fie văzute având in vedere ca au dispărut subit chiar si Daciile 1310 sau Oltciturile.
Na, acum daca-ți iese de două sau trei ori valoarea când o dai la REMAT, parcă nu-ți mai vine s-o ții in bătătură până ți-o mănâncă furnicile.
Nu vorbesc aici de vestitele Lăzi (Lada), Skoda, Wartburg sau chiar WV ”Broscuță”, ci de …
Trabbi. Vestitul Trabant.
O masină creată în 1957 prin Germănica, de niște oameni cărora probabil le rămăseseră resturi de după încheierea celui de-al II-lea Razboi Mondial și au vrut să le dea un sens.
Și le-au dat!
Au trimis resturile la fier vechi, pentru că mașina ce urma s-o facă numai din metal nu prea era.
Cum ei nu erau Tony Stark, astfel încât să le iasă ceva mișto din prima, s-a întâmplat exact opusul. Adică tot ce ar fi exact opusul lui Iron Man!
Ia, faceți un exercițiu de imaginație. 😉
Carcasă dintr-un fel de plexiglass (Duraplast) dar care semăna cu cartonul sau ”pefeleul” din cauza unor insertii textile. Cică era criza de metal pe atunci. Cred si eu, după cat folosiseră in razboaie.
(Duraplast – un material compozit obtinut dintr-o rasina fenolica intarita cu fibre textile)
Nu vreau sa fac istoria Trabantului sau un review de cum era el construit. Nu, ceea ce vreau sa spun este că în anul 2000 când de-abia imi luasem mândrețea de carnet de șofer, bunică-miu – fost mare fan al motocicletelor in doi timpi și trei mișcări, având la activ vreo două bucăti Java cu/fără ataș –
își trasese o mândrețe de, bineînțeles, Trabant.
Tot doi timpi, doi cilindri, vreo 600 centimetri cubi si nu mai mult de o herghelie năravașă de vreo 25 de cai frumoși și gălagioși.
Conform statisticilor cică nu ar fi consumat mai mult de 3,5 litri la suta de kilometri. Probabil dacă ai fi mers cu incredibila viteză de croazieră de maxim 60 km/h, dacă o tornadă ar fi bătut din spate sau ai fi mers in trena vreunui alt autovehicul, căci alfel nu-mi pot explica acel consum.
Sincer, eu îi cam dădeam talpă – dacă mi se îngăduie acest termen având în vedere ca vorbesc de mașina in cauza – și deși-l vedeam pe bunică-miu oarecum crispat că o să consume cam mult, îi cam surâdea mustața văzând cum las într-un nor de praf Daciile 1310 de pe la stopuri.
Avea zvâc drăcovenia germană, mai ales ca aveai levierul cutiei de viteze lângă volan si schimbai cu rapiditate. În primii 50-100 de metri nu stătea nimeni să se pună cu mine. Cel mai probabil dat fiind faptul ca așa-zisul ”nor de praf” de care ziceam mai sus, era de fapt un nor de fum.
Na, ce vrei acum? In benzina pe care o puneai cand alimentai, trebuia sa pui si… ulei. Trabantul neavând baie de ulei ca la mașinile tradiționale. Dacă puneai un pic cam mult se lăsa deci cu frumoase rotocoale alb-albăstrui ce faceau să crape de invidie marile combinate poluante.
Era o mașina urâtă. Da, chiar era! Un gri mat. Nimic special. Stock.
Urâțenia-i fiind accentuată de vestitul portbagaj facut din fier, de un vecin priceput cu aparatul de sudură, în spatele blocului.
La vremea respectivă treaba cu tuningul nu prea se pupa cu Trabantul decât pentru fanii înfocați. Dar nu-i prea vedeai.
Că mai vedeai câte un Trabbi cu ceva blană pe volan sau scaune, zaruri mari la oglinda retrovizoare sau abțibild cu TURBO, nu se chema că-i tunat, nu?
Sincer? Parcă acum mi-aș dori unul pentru un tuning decent și pentru a mai simți fiorul ”ăla”,
Acum ca tot veni vorba, bunică-miu, ca să porneasca rapid drăcovenia, îi inventase un furtunaș cu capac, ce pornea din habitaclu și intra in motor. Mai exact in carburator. Înainte de a pune contact, îi băga o ”injecție” (cu seringa) de benzină. Pot spune că patentase Trabantul pe injecție, Trabantul având ca și motocicletele vremii , benzina prin cădere gravitațională, de sus în jos. 🙂
Nu era o mașina pretențioasă, era ieftină (iți puteai pemite două-trei), consuma puțin (mă seca la benzinarie că trebuia să ridici capota ca să alimentezi, acolo era rezervorul), aveai șanse 50/50 sa scapi dintr-un accident, era mică dar încăpatoare, era un ”coupe” cu doua uși, portbagajul destul de mare cu un capac/ușă foarte ușor, bordul foarte anost și trist (aveai un singur ceas cu viteza + kilometraj), faruri ca niște candele (trebuia sa ai ochi buni noaptea sau să mergi după un ”iepure”)
Partea frumoasă cu adevarat, plină de feeling era când te întâlneai cu un alt trabantist. Mereu îți dădeai flashuri sau ridicai mâna în semn de salut, cu unul din sens opus şi te salutai cu un zâmbet tâmp pe față. Nu-ți dădea flashuri cum că ar fi radar, că oricum nu conta la trabantiști. Eram o familie. Pe cale de dispariție. Mă bucur ca am mai prins o bucățică din viața Trabantului pe plaiurile noastre.
Trabantul ne unea în cuget şi-n simțiri cu toate glumele ce existau şi încerau să denigreze ”opera” germană.
La final câteva glumițe legate de el. Răutăți din partea celor ce nu aveau tupeu sa-și ia un Trabant deși priveau cu admirație la cei ce dețineau unul.
🙂
Scurte dar… bune
Care este cea mai lungă maşină din lume ?
Trabantul – trei metri maşina, zece metri fumul.
Ce se întâmpla atunci când un proprietar de Trabant face plinul la maşinp?
Se dublează valoarea maşinii.
De ce are Trabantul un mare magnet montat la tamponul din spate?
Ca să se poată recupera piesele ce cad în timpul mersului.
De ce stă Trabantul la semafor, deşi acesta s-a făcut verde?
S-a lipit într-o gumă de mestecat.
De câţi muncitori ai nevoie să construiesti un Trabant?
Doi: unul decupează, celalalt lipeşte!
De ce nu are Trabantul centuri de siguranţă?
Pentru că ar putea fi confundat cu usurinţă cu un rucsac.
Când atinge un Trabant viteza maximă?
Când este remorcat!
Când americanul bogat primeşte Trabantul pe care l-a comandat, exclamă plin de recunoştinţă:
“Nemţii ăştia – întotdeauna perfecţionişti! Înainte să-mi livreze maşina, mi-au trimis o machetă din plastic!”
Un trabantist la benzinărie, către benzinar:
“Aş vrea două ştergătoare de parbriz pentru trabantul meu.”
La care benzinarul: “Ok, mi se pare un schimb corect!”
Un trabantist la Service, către mecanic:
“Aş vrea să-i faceţi câteva modificări, să-i puneţi praguri, spoiler, jenţi cromate etc. Cât mă costă?”
Meşterul: “Patru euro douăzeci.”
Trabantistul: “Râdeţi de mine!”
Meşterul: “Care din noi a început?”
Care este asemănarea între Trabant şi un bordel?
În amândoua îţi e ruşine să intri, din amândouă îţi e ruşine să ieşi, dar îţi place înăuntru!
Care este diferenţa dintre Trabant şi un avion de vânătoare cu reacţie?
Avionul, mai întâi îl vezi, după aia îl auzi. Trabantul, mai întâi îl auzi.
De ce au Trabanturile nivelul zgomotului în interior atât de redus?
Pentru că înăuntru trebuie să stai ghemuit, cu genunchii în dreptul urechilor.
Cum găseşti piesele care-ţi cad din Trabant pe drum?
Urmărind un alt Trabant.
A apărut un model nou de Trabant, cu patru pedale:
Una pentru ambreiaj, una pentru frână, una pentru acceleraţie şi una pentru umflat airbag-ul.
Ce înseamnă un Trabant pe vârful unui deal?
O minune.
Dar două Trabanturi pe vârful unui deal?
SF.
Dar trei Trabanturi pe vârful unui deal?
Un loc ciudat pentru amplasarea unei uzine Trabant.
Dar o mie de Trabanturi pe vârful unui deal?
Prăbusirea unui Tupolev.
Ce diferenţă e între un Trabant şi un câine însoţitor?
Niciuna. Pentru amândoi, trebuie să fii orb ca să-i cumperi.
Care este asemănarea dintre un Trabant şi un prezervativ?
Ambele blochează circulaţia.
De ce le place bărbaţilor să conduca Trabantul pe ploaie?
Pentru că se mulează pe piele.
(glume culese de pe turatii.ro)