O Casă cu Suflet trebuie construită de un Creator Adevărat! SAU Cum mi-am îndeplinit visul de a avea o ”casă pe pământ”!

– O, dar ce avem noi aici?
– Cum adică?
– Casa asta este casa… aia, de care tot povesteai?
– Da.
– Aia din visurile tale?
– Da.
– N-are cum sa fie aia!
– De ce?
– Pentru că nu poți visa chiar atât de frumos. Nu tu.
– Dar, eu ce-am?

– Aveai o idee, niște imagini si fotografii luate de pe net. Vorbeai de altceva, de ceva clasic, nu de… minunea asta. Cum de te-ai culcat și ai visat frumos? Că părea un coșmar înainte. Adică, era o casă și atât. Nimic spectaculos.

– Ha ha… Hai că ești funny, frate. Adevărul este că… hai, mai bine să-ți povestesc cum am ajuns aici, să am casa la care nici nu visasem, pentru că nu credeam că va fi posibil aici, acum in 2017, in România, să imbin stilul clasic cu ceva mai aparte, mai altfel, rezultând ceva stunning, dar util și perfect adaptat nevoilor noastre.
– Sunt numai ochi si urechi, bloggere! Uimește-mă!

Știi când m-am apucat de blogging, nu? În 2012. Da, mai scriam pe ici, pe colo dar nu aveam ”casa” mea. Râvneam și eu la o ”casă” ca a altora, ca a celor cărora le călcam pragul, așa virtual. Deci, dacă ar fi sa fac o paralelă între casa mea virtuală (blogul) și cea pe care o vezi acum, cea pe terasa căreia stai tu, acum, și savurăm o bere bună impreună, sunt multe asemănări și, din fericire, câteva deosebiri esentiale. O să vezi imediat despre ce vorbesc. E vorba de muncă, documentare, idei bune, proiecte case și oamenii potriviți.

Când mi-am facut primul blog, eram la început cu totul. Nu știam cu ce se mănâncă platforma pe care urma sa îmi construiesc ”casa virtuală”. Am început pe platforma Blogger cu un blog ce se numea Efectul Defectului. A fost atat de anost ca imagine, încat nu am avut niciodata puterea de a scrie atît de mult și cu la fel de multă pasiune cum o fac astazi.

Daca, ar fi fost să-mi o casă reală, in plan fizic, după ”chipul si asemanarea” primului blog din istoria mea de blogger… Ar fi ieșit o casuță anostă, construită fară fundație, cu ferestre numai pe o parte, cu-n balcon care ar fi ieșit direct din bai și cu o debara mai mare decât bucataria complet utilată dar făra fersestre. WOW! Practic, ceva ”atrăgător” la prima vedere și zărită de la vreo… 200 de metri. Total nefunctional. Dezastru complet. Așa, ca să ințelegi mai bine, pe atunci stăteam cu socrii. 🙂 Deci, se înțelege pe deplin și imaginea blogului meu de-atunci.

– Prietene, ca o paranteză: tu știi ce-i ăla un Certificat de Urbanism? Că m-a urmărit ceva timp denumirea…
– Nu, am o vagă idee, dar…
– Stai să vezi! Voiam să văd dacă mai ești cu mine!
– Sunt numai ochi și urechi, man!

Să continui povestea… Deci, după ce am observat cât de neproductiv sunt in prima mea ”casă virtuala” dintr-ale bloggingului, m-am decis să-mi schimb total viziunea, să mă documentez și eu dacă tot imi doresc altceva.

Culmea șansei este că atunci când m-am apucat sa-mi fac alt blog, pe altă platformă (WordPress) abandonându-l pe cel vechi (bine, nici nu apucase sa se învechească. săracul), am aplicat și pentru creditul Prima Casă. Uuu… voiam să joc dur. Pe vreo 30 de ani! Inițial îmi doream câteva chestii basic, de la noul blog: să fie construit pe o nouă platformă, sa fie usor/rapid de accesatm (hosting bun), ușor de parcurs și de citit, admirat de cât mai multi, în special datorita conținutului creat de mine și care să se muleze perfect pe imaginea lui. Plus, trecut pe domeniu propriu cu .ro sau .com.

N-o sa-ți vină să crezi, dar chiar s-a întâmplat ceva și-n plan fizic! In luna în care mi-a fost aprobat creditul pentru Prima Casă, mi-am lansat la apă blogul ”Mandachisme.com”, casa mea virtuala din 2013 încoace. Tot din 2013, am stat și-n casa mea cea nouă, care a devenit extensia in plan fizic a blogului meu. 🙂 Adică, locuiam într-o zonă nouă, cu construcții noi , un cartier de blocuri in care 80% dintre locuitori erau numai tineri de până in 35 de ani, ca și targetul blogului. Practic, m-am mutat… ”la blog”, dacă mi se permite, gluma 🙂

Stateam intr-un  ”blog” de numai 4 etaje, la care se ajungea ușor și rapid din București (locuința era/este în Bragadiru – cartier Fortuna, la 15 minute de centru cu autoturismul sau cu RATB-ul cu autobuz ce are capat de linie aici).

”Blogul” meu este deservit de lift (deci, ușor de accesat, ca și blogul), situat intr-un cartier admirat de foarte mulți pentru că a fost construit bine și ”cu cap”, nu haotic, un cartier în care nu am avut nicio problemă în cei 4 ani cât am stat până să ne mutăm la căsuța noastră.

Unde mai pui că am și-un balcon generos cu vedere la apus, iar la picioarele mele se așterne un câmp-pajiște pe care mai sunt câteva construcții, dar la distanță mare, cât să fie foarte aerisit și ideal pentru a zăbovi cu laptopul in brațe, pe un șezlong, savurând o bere sau privind la cei câțiva iepuri de câmp și fazani care-si au căsuța lângă bloc. 🙂

Ce nu știai, e faptul că din totdeauna ne-am dorit o casă. o casă pe pământ cum s-ar spune. Exact așa cum îmi doresc ca noua mea față și imagine a blogului să se schimbe in 2017. De ce? Pentru că am ajuns în 4 ani, de când scriu, la un nivel destul de bun, destul de profi și voi avea nevoie de o ”schimbare la față”pentru viitoarele relații pe care le voi avea cu potențialii clienți.

Cam așa cum ne-am dorit și casa. Frumoasă și facută după ceea ce am tot visat in anii aceștia. Ei bine, pentru a avea un astfel de blog, cu imagine profi, va trebui sa apelez la specialiști. Nu mai merge cu jumătăți de măsură. Până acum mi-am ales singur: tema, fontul, culorile, paginile etc. în schimb la o casa reală nu m-aș fi implicat decât la nivel de… idee creionată vag într-o schiță mentală, sau cam așa ceva. 🙂

Deci, ceea ce vezi tu acum, terasa pe care ești, este ceea ce ne-am dorit DAR văzut, proiectat, desenat și construit cu ajutorul unui proiectant și al unei echipe serioase de constructori profesioniști.

Da, eu nu știu sa proiectez site-uri sau bloguri! Nu aș ști să-mi fac un blog așa cum mi-aș dori, deci va trebui să apelez la oamenii care știu să facă asta. ”Dau banu’, iau Framu’!” cum zicea Jean Constantin in filmul cu Brigada Diverse.

In consecință, mi-am lasat pentru prima dată, deoparte ”casa mea virtuala” aka  Mandachisme și m-am apucat să mă documentez despre o casă adevarată. Aveam un buget ce credeam că ne va ajunge pentru ce ne doream. Aveam să aflăm că ne inșelam. Dar, stai să vezi toată aventura!

Calculam cam câți metri patrați utili să aibă disponibili viitoarea casă, pentru familia mea. Cum să fie orientatată pe teren, atât față de punctele cardinale, cât și față de construcțiile vecinilor și, cel mai important, cum e cu nebuniile alea numite: Certificat de Urbanism, PUD-ul, cu PUZ-ul, cu tot felul de măsurători cadastrale și de eficiență energetică, precum și nesuferitele Aviz de tot felul..

Ho, MANDACHE! Nu e bine! E greșit! Stop! Ceva nu era bine!

Știam ce ne doream, dar era prea mult pentru mine. Nu eram făcut pentru așa ceva, pentru că aveam banii pentru casă și ne doream casa. Punct! Nu aveam atâția nervi și timp irosiți pentru a învăța cum se face asta, pentru că probabil mi-ar fi luat… ani. Așa că ne-am propus (ca și in cazul viitorului blogului meu) să apelăm la specialiști. Atât. Nu uita: Dau banu’, iau Framu’, da? 🙂

Așa că m-am întalnit cu un proiectant de la AIA (vezi aia-proiect.ro) care mi-a spus că se va ocupa de tot ce înseamna avize, certificat de urbanism, autorizație de construcție și proiectare completă de la A la Z (adică proiect de arhitectură, structură și instalații, detalii tehnice și cantități de materiale) etc. No way! Pe bune?

Eu n-aș fi avut niciodata atâta răbdare să umblu dupa atâtea, în plus se ducea dracului orice plăcere de a vedea cum ți se construiește casa dacă alergi tot timpul în zece părți. Nu am fost niciodată genul care să facă niște lucruri complicate dacă nu aș ști cum se fac, pentru ca ar ieși, probabil, un bullshit. iar in cazul de față vorbeam de casa in care urmează să ne trăim cea mai mare parte din viață. Ne doream o casă utilă, perfect partajată și care să fie al naibii de frumoasă (așa cum o vedeam noi). 🙂

Așa că, ne-am întâlnit de câteva ori pentru a vedea niște proiecte de case de tip parter + mansardă. Așa ne-o doream. Bineînțeles că viziunea noastră era una, iar viziunea unui proiectant era alta, pentru că noi nu vedeam detaliile tehnice și costurile aferente. Împreună însă, am pus cap la cap, am modelat, am desenat și am redesenat planul viitorului nostru cuib în care urma să ne creștem fetița și, cel mai probabil, în care vom avea parte de atât de multe bucurii.

Numai că ajunsesem intr-un mic impas: nu ne ajungeau banii! Un MIC impas, nu? 🙂 Tot profesioniștii de la AIA au fost cei care ne-au sărit in ajutor, pentru că atunci cand găsești oamenii potriviți, totul merge strună (exact cum e și-n cazul hostingului blogului meu, când am avut probleme, s-au rezolvat ”ca prin minune” cu ajutorul oamenilor profi din spate).

Deci, cum cei de la AIA, fac și evaluare imobiliară, ne-am gândit să apelam la o soluție rapidă de a avea banii necesari pentru a vedea casa visurilor nostre: să vindem un teren pe care-l țineam pentru astfel de situații. Nu aveam nimic construit pe el și era intr-o zonă în plină dezvoltare. Îl lăsasem deoparte, ca să mai crească prețul zonei, sperând la un preț ok la un moment dat. Momentul acela sosise. 🙂

AIA – Biroul de Proiectare si Servicii, ne-au evaluat corect terenul (cu evaluator acreditat ANEVAR – Asociatia Națională a Evaluatorilor Autorizați din România) și am reușit să-l vindem in timp record pentru a ne finanța noua noastră căsuță.

Casa noastră de vis. Casa familei mele. Casa care mi-a surâs în vis și care mi-a întors zâmbetul când a fost gata. Casa pe a cărei terasă savurăm împreună această bere, mângâiați de razele soarelui de după-amiază.

– Bă, Mandache, dar mult mai vorbești! Ce poveste dată naibii, și ce paralelă cu blogul. Fin… nu așa. Îmi place. Dar, cu apartamentul luat prin Prima Casă ce ai mai făcut?
– A, cu el a fost și mai simplu. Am făcut tot cu cei de la AIA un mic proiect de reamenajare și renovare pentru a-l închiria la un preț cât mai bun astfel încât să pot plăti rata la bancă direct din chiria colectată. Ei, cum îți sună?
– Super job, Mandache! Hai, mai repede cu noua interfață a blogului, că dacă ai reușit cu o asemenea casă de-abia aștept să văd ce ”Masterpiece” iese și din casa ta virtuală. Bravo! Mă bucur pentru voi! Unde, ziceai că-i găsesc pe băieții ăștia de la AIA?
– Promit o bere și atunci, la lansarea interfeței noi, acum hai să-ți arăt cum dai de ei…

Așa am încheiat o discuție cu un vechi și bun prieten din copilărie, ce venise în vizită pe la mine, în noua mea casă construită cu/din suflet, care-mi zâmbește zilnic atât mie cât și familiei mele, prietenilor, vecinilor, soarelui…

🙂

 

 Articol scris de-acasă pentru Spring SuperBlog 2017