Nici acum nu-mi pot explica felul în care s-a întâmplat. Aveam în minte imaginea ei compusă din frânturi de memorie, firimituri de emoție amestecate cu goluri în stomac, un puzzle pe care nu reușeam să-l termin oricât aș fi încercat…
Îmi aminteam ochii ei, imi era clar că erau verzi, nu aveam dubii in privința asta, chiar dacă lumina era discretă la business party-ul de săptămâna trecută. Nu, nu îi puteam uita, n-aveam cum, pentru că mă prinseseră in capcana lor. Atât de atras am fost de culoarea lor încât îmi este imposibil să-mi aduc aminte chipul ei. Îmi era ciuda, eram nervos și șocat în același timp.
Apoi mai erau perlele. Purta niște perle, parcă, atât cât mă pricep eu la bijuterii… Măcar de și-ar fi pierdut o astfel de perlă, că aveam un fir de unde să încep căutarea, că, na, toate perlele-s la fel, nu? Sau…
O luasem razna, ce să mai… Mergeam cu mașina prin traficul infernal din București, iar când mă opream la câte un stop, o căutam printre oamenii care treceau grăbiți prin fața mașinii, pe lângă mine, intr-un zbucium zadarnic… Eram disperat s-o reîntâlnesc din nou. Cum să se întâmple asta când nu mai ai nicio legatură cu persoana respectivă? Nicio informație atât de bună încât să mă ducă măcar cu un pas către EA.
Ai cunoscut vreodată sentimentul ăla care-ți spune că cea sau cel care-ți vorbește, care te privește și te mângâie, parcă, intr-un dans al simțurilor, este ACEA EA sau ACEL EL?
Pentru mine era EA, jumătatea lipsă pe care o cauți de ceva timp și pe care o simti că te caută și ea, iar printr-un joc ciudat al vieții, Destinul pare că-și râde de tine. Dar, poate că toată povestea asta este facută să fie așa. Tot amalgamul acesta de incertitudini și feeling ce-ți restartează inima la fiecare pas, la fiecare tresărire pe care o ai când ți se pare că ai revăzut-o, ar putea fi Nebunia ce crează Frumusetea Vieții. Adică Dragostea, da. Ea e, vinovata!
Mă închipui un Sherlock Holmes original intr-o lume modernă, pun pe hârtie toate indiciile pe care le am despre ea: petrecere firmă, rochie neagră perfect mulata, ochi verzi, poșeta de culoarea fildesului, parcă, asortată cu perlele, păr negru extrem de frumos aranjat și de o lungime de care nu eram sigur, ochii verzi, buzele… Greu, foarte greu. Mai ales că nu sunt chiar Sherlock.
Nimeni nu știe nimic de ea, de unde a aparut, cu cine a venit, unde lucrează sau cum o cheamă. Nici măcar atat nu știu, numele. Și, am vorbit ceva timp cu ea, culmea! Probabil că mi-a spus, dar sufăr și eu de “sindromul celor care nu țin minte numele când faci cunostință cu cineva”, în plus eram topit, cufundat în ochii ei, în felul ei de a fi, în… totul.
Pana mea, eu chiar nu credeam în dragoste la prima vedere, deci, cum naiba să mi se întâmple tocmai mie? Ah, de-aș mai avea un indiciu cât de mic… Unul care să… Nu, că aș putea să o țin așa ani de zile, ma țicnesc, ce naiba?! Uite ce claxonează și ăsta din spate: Ho, că de-abia s-a facut verde! Sau, s-a facut verde mai demult?
Dar, când viața iți da lămâi, o pui de o limonadă, nu? Eram într-una din zile intr-un mall bucureștean, savurând o limonadă 🙂 și plimbandu-mă pe galerie fără o țintă precisă, mai intram în câte un magazin, mai căscam ochii pe la câte un gadget. Mă trezesc spunându-mi, in fața unui magazin la care mă opriesem: Băi, cât de tare e brațara asta! (barbatească, desigur). Cum sunt pasionat de brățări de tot felul, intru. Îmi dau seama că sunt într-un magazin destul de aerisit și bine iluminat. A, este un magazin de bijuterii și accesorii, ceasuri… Hmm, arată destul de mișto!
Deodată… FLASHBACK! Îmi veanu niște imagini cu mici biluțe albe… PERLE! Da, perle! Cercei ca niște perle, un colier asortat și inel tot cu niște perle. Da, asta e! Imi rotesc ochii prin magazin și-mi dau seama că de-aia aveam flashbackul, eram într-un magazin de bijuterii iar în dreapta mea erau, cumva frumos aranjate, niște bijuterii cu perle. Citesc și brandul Majorica. Majorica? Ce nume este ăsta și cum se citește? îmi pun rapid niște intrebări, oarecum puerile.
– Cum aș putea să vă ajut? Doriti o brățară pentru dumneavostră sau… doriți să faceti cadou o bijuterie marca Majorica? aud o voce zglobie în spatele meu.
– Ăăă… vizibil stânjenit și luat prin surprindere, ce magazin este?
– Splend’or, magazin de bijuterii si acces…
– Da, îmi dau seama acum, powered by B&B Collection, nu? întrerup eu făcând pe cunoscătorul.
– Da, așa este. Avem 45 de magazine în toată țara, prezente in majoritatea mall-urilor și găsiți ceasuri și bijuterii de la branduri internaționale foarte cunoscute.
– Da, am văzut și niște brățări bărbătești foarte frumoase…
– Da, la noi la Splend’or găsiți asemenea accesorii, ceasuri bărbătești și ceasuri damă cu prețuri decente! De exemplu, la bijuterii prețurile încep de la numai 20 de lei!
– Majorica, ați spus, mai devreme? Chiar sunt perle?
– Sunt perle confectionate manual cu cea mai bună imagine identic naturală, la fel de atrăgătoare și delicate cași perlele de cultură. Aceste perle de Mallorca sunt perfect rotunde și au aceeași culoare ca perlele naturale.
– Hmm, interesant… zic, luând o mină interesată.
– Chiar este! Fabricarea acestor perle datează încă din secolul al XIX-lea, pe când erau confecționate de femeile din Mallorca. Mai târziu, dupa ce a fost înființată o companie ce producea aceste perle, s-au numite Majorica Pearls.
– Păi, și cum naiba le fac să arate așa identic cu cele naturale? Că mie mi se par naturale!
– Inițial sunt fabricate niște sfere din sticlă opacă, cu o dimensiune și greutate la fel ca ale celor naturale, se dau cu adeziv si se aplică o substanță extrasă din solzi de pește, iar pentru a avea străucire și sidef se dau cu ulei. Aceste perle le vom găsi in dimensiuni de 8 și 12mm, peste care se aplică și un lac protector.
– Da, destul de interesant, nu știam. Eu credeam că-s perle naturale, sincer, și cu-n preț atât de atrăgător…
– Dacă doriți, mai multe despre aceste perle vă poate spune colega mea. RUXI! strigă colega mea cunoscătoare de perle, către spatele magazinului, in care o ușa era deschisă spre ceva ce părea un depozit.
Și, apare Ruxi! Dacă vă spun că Ruxi era chiar jumătatea pe care o căutam, mă credeți? Am rămas perplex, mut, mi-am dat Shut Down și tot încercam să mă restartez să spun ceva. Parcă eram virusat, și chiar eram. Știți povestea cu dragostea, cu jumătatea, cu fiorul, cu fluturi în stomac…
Da, chiar avea niște cercei cu perle. Mi-a spus că este o ofertă atât de bogată de bijuterii Majorica, încât poți crea o ținută la care să le asortezi, fie că este dimineață, fie că ești la shopping, fie că ești la o cină romantică sau la job.
O ascultam pe Ruxi, fascinat. Îmi povestea cum în seara aceea asortase Cercei Majorica Fine, cu un colier Majorica Fine, o brățară Majorica Fine și, bineînteles, un inel Majorica Fine Silver. Ruxi, pentru mine, era la superlativ, iar Majorica Fine o definea. Era defect profesional felul în care îmi povestea, dar eu nu făceam decât să stau și să o ascult, să-i sorb cuvintele și să trăiesc momentul.
Povestea a continuat frumos, alături de perla mea rară, Ruxi. Povestea nici nu s-a terminat. Continuăm să continuăm, dacă pot spune așa. Ne iubim și ne bucurăm de fiecare clipă că am reușit să ne găsim unul pe celălalt. Se pare că micile perluțe nasc pasiuni, din orice unghi le-ai privi. Pe bune! Vă provoc să încercați! 🙂
P.S.: bijuteriile Majorica le găsiti lejer în magazinele Splend’or din toată țara cât și în online pe www.bb-shop.ro
Articol scris cu drag pentru Spring Superblog2017