Ora 7 dimineața. Covrigul are gust bun când e mâncat în fugă spre job. Chiar și când stai pentru cinci minute la coadă, minute care ți se par că trec ca anii când îți dai seama că întârzii. Iar. ”Să fie doi cu mac, vă rog, unul cu susan și trei covridogi! Merci!”
Ajungi la job și colegii te așteaptă să dai cu Share la meridele pe care ți le-ai luat în grabă. Așa da, acum cafeaua are și mai mare savoare când e savurată alături de colegi și colege. Mai schimbați o vorbă, vă energizați pentru o nouă zi, râdeți de glume aruncate la fiecare sorbitură de cafea, urmează proiecte importante de realizat împreună, astăzi.
Mai flirtezi cu o colegă, mai flirtezi cu un coleg… Na, d-astea nevinovate, să te țină în priză, nu că ați ajunge vreodată iubiți, Doamne-Ferește! Sau, cine mai știe? 🙂
Din vorbă-n vorbă și din ocheadă-n ocheadă în decolteul colegei – scuze, dar am pus-o eu să se îmbrace provocator azi? – începem să rărim gașca, fiecare îndreptându-se către locul său, în ritm de samba. Sau ce-o fi în capul unora. la mine, în dimineața asta, sună a Liviu Vasilică. Oare de la ce o fi? De la macul de pe covrigi? Și de ce îmi apare pe smartphone într-una:
CURSURI DE LIMBI STRAINE PENTRU FIRME ???
Hop, apare Sanda! O cheamă Alexandra, noi îi zicem Sanda. Ea e fata noastră, e colega pe care ne putem baza când nu mai avem soluții pentru clienții noștri. Se ocupă de traduceri. Ea și cu alte fete, dar ea e… ploaia răcoroasă în zi toridă de vară, e crema de la prăjituri, e caramelul de pe înghețata aia de la Mec, e… drăguță, ușor peltică, de ți-e mai mare dragul să o auzi când vorbește.
Ii ofer cu drag un covridog. Un ce? se uită irată la mine. Un covridog! E covrigul ăla, nici covrig, nici hot-dog, e fix… something, încerc eu să-i traduc din covrigoleză în romgleză. Ea, însă, mă refuză peltico-politicos. Nu ai cum să te superi. Ah, are fata asta un așa fel de a vorbi încât… nu știu, ți-e drag s-o auzi.
Să stai, să sorbi din cafea și să te cufunzi în vorbele ei. Uiți de muncă, uiți de șefi, uiți de dead-line-uri, uiți de tine, uiți plita pe mâna încinsă a cafetierei. CE? Uiți încinsa mână pe cafetiera plitei? WTF? Ah, Sanda, nici nu mi-am dat seama că stăteam cu mâna pe plita încinsă a…. blah-blah-blah, you know!
Cum spuneam, revenind, chiar și în momentele când Sanda te mustră că nu-știu-ce sau nu-ștu-cum, îți vine s-o sorbi din priviri. Partea cea mai mișto este că am nevoie ”ca de aer”, astăzi, de ea. Nu ca să-mi iau porția de Sanda, ci că trebuie neapărat să mă traducă, dacă pot spune așa. Da, nu suntem împreună, dar ne cam traduce pe toți. 🙂
Am niște clienți cărora trebuie să le dau proiectul în franceză, asta după ce am tras de ei să fie de acord ca un contract să fie în franceză. Ei voiau neapărat să fie în engleză. Bine, nu era rău nici în engleză, doar nu este engleza limba noastră, a tuturor? Sanda știe și engleză, și franceză, mai bine ca oricare altul, e fată deșteptă ce să mai, numai că tuturor ne place să o auzim vorbind în franceză. Mai ales mie. 🙂 Puteam să apelez și la agenția de traduceri Swiss Solutions, dar mi-am zis ca mai întâi să încerc la noi.
S-o auzi tu cum pronunță ea cuvintele alea în fraceză când ne ajută, of, mamă… Vă recomand o Sandă să aveți pe lângă casă, niciodată nu știi cand ai nevoie de o traducere la un film, la o carte bună pe care ai găsit-o în orice altă limbă, numai în română nu. S-o auzi și-n rusă cum fredonează, limbile străine sunt ca o muzică pentru mine.
Acum fie vorba între noi, la mine la job sunt numai traducatoare, culmea, niciun traducător. Cinci fete cucuiete la care se face coadă de obicei, chiar şi pentru nimic. Pentru contracte mici, simple, pe care oricine le poate interpreta, fiecare băiat “îşi face drum” către o colegă de la traduceri specializate . E, aşa trece şi ziua mai repede, no comment. 😉
Desigur că e o coadă ceva mai mare la Sanda, mai ales când e vorba de franțuzisme. Toți se declară mici romantici care işi doresc să ajungă la Paris sau se dau cunoscători într-ale Parisului. De pe Google, desigur, dar ce nu face omu’ pentru câteva momente cu Sanda?
Nu, eu nu. Eu sunt cu rusa. Mă pricep atât de bine la rusă, ca unul care a terminat limbi străine (eu am terminat profil Real) și având în vedere că am vreo 6 ani făcuți în generală şi în liceu. ”Samaliot mișto zburaet!” era o glumă veche, aia cu elicopterul care zboară frumos, gen.
Chiar mă întrebam într-o zi, cu Sanda, ce naiba se întâmplă cu cei care termină o facultate cu specializare pe una, două sau trei limbi străine, pentru că cererea e din ce în ce mai mare pe traduceri ce necesită super-mega-experiență şi cunoştințe de specialitat iar calitatea traducătorilor e din ce in ce mai slabă comparativ cu cererea, pentru că se învață aceleaşi lucruri.
Ne găndeam, într-o pauză de covridog – da, ne cam place ciudățenia aia, care ne ține de foame până spre prânz – ce să facem să mai aducem nişte traducători noi, dar problema e nouă ne trebuie unii cu experiență pe anumite domenii.
Nu ştiu dacă acel covridog a fost de vină, alinierea planetelor, astenia de toamnă, alergia la ambrozie sau şarmul Sandei, cert este că am avut o sclipire de geniu, ce o făcu pe Sanda să se îndrăgostească nebuneşte de mine…
Scuze, nu aşa era continuarea, halucinez – cum ar zice poetu’. Nu ştiu care, unul dintre ei.
Ideea era ca să aducem noi traducători, pentru că se anunțau nişte contracte babane din toate colțurile lumii, şi astfel să facem cu cei noi, câteva cursuri de perfecționare a limbii, cu pregătire intensă pe un domeniu sau mai multe.
Și, nici una. nici două, de niciunde porni bucata aia muzicală din filmul ”Parfum de femeie” (probabil că suna telefonul unei colege). Sanda se uită la mine. Eu mă uit la Sanda. Izbucnim în râs. Cum colega nu răspunde la telefon, piesa rula în continuare. Și dntr-o dată îmi arunc paharul de cafea la coș, smulg o gladiolă dintr-o vază, și o înșfac cu forță pe Sanda, trăgând-o spre mine.
O port într-un tango sublim, cu gladiola în dinți, ea râzând și chicotind, astfel încât am reușit să întoarcem atât de multe scaune în departament încât nu or să se întoarcă niciodată atât de multe în emisiunea aia de pe tv.
Parcă a durat o veșnicie tangoul nostru. Chiar și după ce colega a răspuns la telefon iar melodia s-a oprit,, noia am continuat să dansăm. Era începutul unei frumoase povești de dragoste cât și a unui proiect ce avea să devină unul grandios pentru business-ul în care eram împreună, cel cu limbile străine și cursuri de specialitate pentru traducători și firme.
Sfârșit?
Articol scris cu gând de însurătoare, pentru SuperBlog 2017 și Swiss Solutions – Agenție de traduceri
1 thought on “#AcelMoment de la Job când totul se transformă într-o POVESTE INCREDIBILĂ”