Este o dimineață destul de rece, de octombrie. Este soare, dar frig. Mă dau jos din maşină, inspir aer curat, privesc în jur, admirând natura la lucru. Frunze îngălbenite acoperă drumul pe care venisem. Toamnă foarte frumoasă, la nici 30 de kilometri de Capitală.
Mă îndrept spre o casă de oameni gospodari. Toată comuna este aşa. Iți dai seama imediat, de cum intri în localitate. Mă apropii de casă și bat la poartă. Degeaba, poarta e departe de casă. Strig, îi ştiu pe oameni de mult timp, dar mi-e teamă de dulău, el e ciudat, altfel aş fi intrat. Noroc cu el că dă alarma, face o gălăgie de trezeşte toți vecinii pe o rază de cinci sute de metri.
Vine şi gazda mea, cumva dinspre grădină. Ne salutăm şi ne strângem mâna ca şi când nu ne-am văzut de ani de zile. Eu trec săptămânal pe aici. Pe la ei şi pe la alți oameni din sat, cum zic eu. Nu e sat, dar a fost. Satul românesc rămâne sat, chiar dacă trece prin schimbări. Hop! Apare în prag și… ea, fata lui. Imi face cu mâna şi-mi zâmbeşte. Fiori mă trec, e frumoasă rău şi este exact ca un strugure tomnatic, cules pentru vin. Dulce şi cu personalitate.
Se pare că sunt pregătite, deja, legumele din grădină, culese chiar atunci de gazdă. Ştia că vin. Roşiile şi ceapa verde merg eu să le culeg, îmi place să fiu acolo, printre plante, sa miros pământul, să le ating, să le culeg eu cu mâna mea, să fie şi ea cu mine. Ina este numele ei.
Acum nu că m-aş lăuda, dar e bine de ştiut încă de la început că sunt bucătar, nu lover boy. Aşa mă ştiu şi oamenii de pe aici. Ca bucătar care mai apare şi la televizor. Ei nu ştiu ce e aia Chef sau ce câte stele Michelin am eu sau restaurantul în care mă desfășor. Michelin pentru unii dintre ei înseamnă aproximativ… cauciucuri auto. 🙂
Obişnuiesc să-imi procur singur toate ingredientele unui Meniu Special. Am câțiva oameni de încredere care îmi aduc acele lucrur la care nu pot ajunge în timp util, dar atunci când îmi sunt la îndemână, foarte aproape de mine, îmi rup o oră-două să ajung în locuri minunate, să mă încarc cu energie benefică, pozitivă, pe care sunt sigur că o transmit mai departe prin ceea ce fac eu în bucătărie. Acum, dacă mai dau şi cu ochii de Ina… se înțelege, nu?
Cam aşa mi-am construit succesul. Făcând lucrurile cât mai natural, cu ingrediente oferite cu drag de natură, cu un drum cât mai scurt între grâdină şi bucâtarie, fără chimicale adăugate, fără stress, cu un gust desăvârşit de natura-mamă, nu de mine, eu sunt cel care alege şi mixează, exact ca marii DJ din muzică.
Aleg cu grijă piesele, mixându-le în aşa fel încât rezultatul să fie senzațional, să transmită stări, simțăminte, energie şi amintiri de neuitat. Aşa şi cu mâncarea pe care o prepar. Roşia e roşie, ceapa este ceapă, ardeiul gras, ghimbirul etc. toate pot deveni ingrediente ale unui gust incredibil, dacă adaugi suflet şi transmiți asta bucatelor tale, nu să le opreşti cu tine ìn bucátárie sau să le distrugi în procesul preparârii. DAR mai am un secret, stay tuned! cum ar zice Jamie Oliver. 🙂
Mai mult decât atât, deci, daca tot m-ați prins aici, destăinuindu-mă, declar SUS şi TARE că-mi prepar propriul ULEI de gătit. Da, ați auzit bine! Ştim cu toții ce ulei pentru gătit găsim pe piață, un adevărat Chef ca mine, nu poate găti cu orice ulei, oricât de puțin aş folosi. Așa că am ales cea mai eficientă presă de ulei la rece
Am încercat şi variante scumpe de ulei, înainte de presă, cu rezultate bune, nu zic că nu ar fi o opțiune, însă când am descoperit că pot să îmi produc uleilul din ingredientele mele, cum îmi doresc şi căt am nevoie, mi-am dat seama că asta este calea cea mai potrivită. Pot face ulei din arahaide, cânepă, semințe de floarea soarelui, nuci de macadamia etc. E WOW! Iar gustul…
Partea şi mai interesantă este că dacă nu prea îți este la îndemână să ajungi un Chef desăvârşit, îți recomad să ai întotdeauna produse proaspete şi să arunci un ochi pe promoții YODA, ca să ai și tu o astfel de presă senzațională.
Mâncarea sănătoasă, plină de vitamine şi nutrienți neinvadați chimic sau modificați în vreun fel, preparată cu ajutorul unui ulei proaspăt, fără aditivi şi conservanți ori alți adjuvanți pentru a creşte un termen de valabilitate, sunt premisele unui viitor gastronomic ideal. Și Ina, desigur. 🙂
Gata, am vorbit destul, e timpul să “vorbesc” şi în farfurie. Dar, stai! Era sa uit! Trebuie să trec şi pe la Nea Tache. Are, nenea ăsta o brânză bunăăă… Eu i-aş da o stea Michelin de la mine, numai să mă învețe să fac şi eu brânză la fel de bună ca el, văcuțele şi oile lui. Nu are multe, ca alții, cu cirezi întregi, nu, dar are atâta pasiune în munca asta a lui, cu animalele, încât se simte pe limbă. Și de la el am învățat să transmit, cum şi el transmite. Și Ina. 🙂
Diseară trebuie să pregătesc masa pentru o cină importantă. Mai mult decât importantă, este o cină frumoasă, cu suflet, cu doi oameni dragi mie şi multor altora. Doi actori români, adevărați monştrii sacri: domnul Viorel Rebengiuc şi doamna Luminița Gheorghiu. Va fi o cină, o masă altfel. I-am spus ca temă, “Moromeții” având în vedere că cei doi au fost protagoniştii celebrului film.
Nu voi încerca să impresionez prin meniu exotic sau fusion. Nu, voi pregăti o masă bazată, oarecum, pe ingredientele mesei noastre strămoşeşti de la sat. Nu vor lipsi brânzeturile, ceapa verde, proaspătă sau mămăliga. Nu voi pregăti o masă “ca la mama acasă” ci o masă românească pusă în “scenă” de un regizor foarte bun, adică eu, desigur. 🙂 Va fi ALTCEVA, dar vom păstra Esența.
Vă las. Am treabă!
Și cu Ina! 😀
Articol cu gust depsre Yoda și SuperBlog 2017