Mai în glumă, mai în serios… Povești de Șantier

Ca un intro, mai jos e un colaj de clipuri, având ca subiect… șantierul, desigur. Eu m-am distrat făcând vocile (dublaj), distrează te și tu cu-n Play, ca să-ți faci încălzirea pentru ceea ce urmează. 🙂

 

– Nineleee!

Pauză. Ia-l pe Ninel de unde nu-i. Doar nu o fi căzut naibii în WC-ul improvizat din grădină. Dau să mă uit pe fereastră, dar na, e prăfuit din cauză că se șlefuiesc pereții în casă. Mai încerc o dată, de data asta mai cu forță:

– NINEEELEEE!

Tot pauză. Vine Căpriță. Tot e ceva. E băiatul bun la toate de pe șantier. De fapt, el e ”fata”, mai în glumă, mai în serios. Pe ”ea” îl cheamă Florin. El e ăla care nu știe să pună cărămidă peste cărămidă, dar poate căra o casă-n spate. Bucată cu bucată. El e salahorul.

Mai mult decât treaba cu căratul și munca brută, el este cel care face de mâncare pentru ”băjeți”, spală vasele și face curățenie. Mă bate un gând să-l țin prin curte după ce voi termina de construit casa, nu se pricepe la nimic, dar face exact ce-i spui. 🙂

Un roboțel care funcționează, în general, pe bază de bere și țigări. Atât. A, și o vorbă bună, o glumă sunt bine primite de ”ea”, de Florin, adică. Le duce, nu se supără.

Înainte de Căpriță, am mai avut un Căpriț, unul Marian. Tinerel și cu părul decolorat înspre galben. Nu a rezistat, prea-l luau toți la… treburi multe și grele. Chiar râdeam cu el pentru că era veșnic nemulțumit de colegii lui. Bine, colegii lui erau, de fapt, ”ăștia” și multe cuvinte care începeau cu literele arhicunoscute P și F, nu intru în detalii. 🙂

Na, așa e pe șantier, sunt tot felul de oameni din multe colțuri de țară. Sunt cei care au rămas după ce au plecat ăi mai buni prin țări străine. Și noi trebuie să face case cu ei. E greu, trebuie să te mulezi pe ei, să cobori la un nivel la care să te faci înțeles.

Să le spui că ești blogger și scrii despre una și despre alta, e un pic mai SF pentru ei și se uită chiorâș la tine. Nu te cred la început. Le zici că cineva trebuie să scrie și pe ”internetul ăla din care citiți voi”, alea nu se scriu singure, zic. Nu, că ar ajunge ei pe blog să mă citească, dar le-am promis o surpriză.

Vine și Ninel.

– Ce faci, băi Ninele?! întreb eu așa de complezență mai mult, uitându-mă la punga de plastic transparent din care se ițesc vreo două beri la trei litri.
– Ce să fac, șefu’, uite am terminat programul și ne-am luat și noi câte un ceai din ăsta.
– Păi, băi Ninele, aveți grijă cu ceaiul ăla, să nu vi se urce naibii la cap și să v-apucați să mulgeți naibii… căprița.
– Nu, că asta e proastă rău, nu dă lapte. 🙂

Râsete. I-am cucerit. Din nou. E musai să faci o glumă cu ei, sunt, totuși, oamenii care-mi construiesc casa în care voi sta împreună cu fetele mele, familia mea.  Glumele ”de șantier” sunt la ordinea zilei și oricât de profi ar fi muncitorii, tot se scapă glume mai porcoase. Numai cine nu a fost pe șantier, nu știe cum merge treaba.

Acum, în timp ce unii dintre ei lucrează la finisajele de interior, alții sunt veniți să pună polistirenul, termoizolația pe casă. Am optat pentru construcție din BCA ce va fi placat Polistiren (EPS). Polistiren de 10 centimetri grosime, la etaj și de 15 centimetri la parter. Va fi o casă cu etaj și pod. Fără mansardă. Peste etaj am placă turnată. Vreau să dea bine de tot când voi scoate un certificat energetic. Voi chema auditor energetic, specializat pe termografie clădiri și altele. Chiar sunt curios cum voi ieși din punct de vedere al eficienței energetice, când va fi casa gata.

Cei de-afară, cei cu polistirenul, nu stau în șantier. Ei vin la muncă și pleacă seara. Ninel și compania, dorm chiar în casă. Nici măcar eu nu am dormit în ea.

La un moment dat, vine unul speriat, cu o față transfigurată la noi:

– Nu mai e! Nu mai e! Ieri era, iar azi nu mai e!
– Ce nu mai e? zic și eu, un pic impacientat, uitându-mă la Ninel.
– Polistirenul! Scârța! Nu mai e! Nu ne mai ajunge să placăm azi!
– Păi, nu era destul? Eu am cumpărat cât mi s-a spus! zic eu, cu o oarecare siguranță în glas.
– S-o fi furat aseară, că ieri era… continuă ”băiatul de la polistiren”, al cărui nume în scapă, dar dacă i-aș zice Dorel, nu cred că s-ar supăra. Sau Geani, sau Bobiță, că sunt la mare căutare printre ei.
– Ninele nu mai mustăci acolo, ce ai? Știi ceva? arunc și eu o vorbă spre Ninel, care stătea sprijinit într-un cot, de perete, în timp ce savura o ”țigare”.
– Nu știu nimic, ce să știu? Poate Căpriță să știe, adăugă el, apăsând pe ”numele”… căpriței.

Căpriță se opri din spălat vasele și se uită la Ninel. Ninel la mine. Eu la băiatul îngrijorat. Căpriță mută privirea la mine, eu la Ninel, Ninel la băiat și tot așa până se urni din loc spre dormitorul în care dorm ei.

– Ia uite, mutule, acolo! Pe ce, naibii, pat dormim noi, ă? zise Ninel ridicând o pătură de la unul dintre cele patru paturi improvizate în cameră. Sunt opt muncitori ce dorm permanent în șantier și ca să le fie cald, au saltele gonflabile sub care au baxuri întregi de polistiren. Atât.
– Aaa… făcu, mutul, acum că i-am dat și un nume și revenindu-i culoarea la față.

Izbucnirăm toți în râs, acum că deslușisem misterul cu polistirenul pierdut. Na, fără el, nu puteam să termin termoizolația casei.

Asta a fost doar o mică întâmplare ”de șantier”, multe altele fiind ori amuzante ori destul de serioase. Și apropo de seriozitate, pentru că un certificat energetic este necesar la orice tranzacție imobiliară ce cuprinde construcții (case, spitale, spații comerciale, apartmente etc.), cei de la Enermed Impex SRL sunt experți în domeniul acesta al certificării energetice, cu eperiență multă în spate, oferind și servicii de audit energetic, termoviziune sau termografie pentru clădiri.

Recomand!

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2018