Băiet fiind, prepelițe vânam…
Nu știu alții cum sunt dar eu când îmi aduc aminte de începuturile jocurilor pe televizor, gen anii ’90, erau tare anoste. Majoritatea erau in alb, negru și nuanțe de gri. Ah, stai, asta era din cauza televizorului! 🙂 Apoi, după ce mi-am tras color în TV, mi-am dat seama că puțină culoare în aceste jocuri era ca un upgrade de la Nokia 3310 la iPhone, acum.
Jocurile se încărcau pe un fel de tastatură cu memorie, ceva de genul HC, CIP03, Sinclair Spectrum, într-o combinație cu un casetofon. Da, jocul era pe casetă audio și scotea niște sunete ciudate la încărcare, un fel de înjurături formate numai din 1 și 0, numai că mult mai elborat decât R2D2 din Star Wars. Na, erau ”înjurături” românești pe 8 biți, iar noi chiar le aveam cu sudalmele.
Anii au trecut, destul de mulți aș zice, dacă m-au prins anii 2000 și eu nu aveam încă un calculator, PC pentru fanii denumirii ăsteia. Eu eram genul cu sportul, cu mountain-bike-ul și cu fetele, nu din cel care pierde nopțile cu o tastatură și cu niște fete virtuale pe mIRC.
Oricum PC-ul în general era utilizat pentru amatorii de jocuri, internetul nu era chiar accesibil, erau începuturile. Îți mai aduci aminte de conexiunile Dial-Up? Lente și cu niște costuri pe măsură. Erau atât de lente, încât pentru a descărca o fotografie, îl lăsai liniștit și te duceai după țigări la butic. Sau pâine, dacă nu fumai.
Eu aveam prieteni care aveau PC. La ce sunt buni prietenii din tinerețe dacă nu la invitații de a te juca împreună pe calculator? Acum, na, in anul 2000 eu aveam vreo douăzeci de ani, dar copilul din mine încă răcnea să se mai joace. Celălalt copil, fratele, răcnea pe băncile facultății. Ah, facultatea!
Pe atunci se lansa jocul Prepelix. Da, ăla cu niște prepelițe zburătoare, pe care trebuia doar să pui săgețica de la mouse și dădeai SHOT cu-n click. NU, nu omorai prepelițe în realitate, ci numai timp.
Pe vremea aia timpul pe care acum îl petreci pe net sau pe rețele de socializare era o prepeliță zburătoare. Și mai era și clasamentul, voiai tot mai sus, dar cum puteai face asta de unul singur? Așa că prietenii se adunau și se jucau. Era și cu bere, și cu povești legate de fete, de colege de facultate sau de muncă, că, na, mai și munceam. Uneori, când nu umblam după prepelițe.
Ah, prepelița! Câte nu-mi vin în minte din perioada aia, din cauză că mă jucam până târziu în noapte! Imi amintesc de ziua când am întârziat la job, ziua când am întârziat la o întâlnire cu o fată, ziua în care am uitat de ziua mea, ziua în care am uitat de ziua mamei, ziua în care trebuia să-mi plătesc abonamentul la Connex (era și o promoție pe atunci cu Prepelix și Connex in rolul principal) și mi l-au inchis, ziua în care am întrziat la nunta mea etc.
Bine, asta cu nunta nu a fost, că s-a întâmplat mai târziu, când altcineva era prepeliță-n viața mea. De fapt, dacă mă gândesc mai bine, eu eram prepelița. Pe mine mă vâna, de fapt. In fine, Prepelix a fost jocul care pe-atunci, în anii 2000, a făcut lumea să se miște cumva, să-mi mai amintească și mie, cât și prietenilor că mai putem fi copii, să mai ieșim cu nasul din telefoanele de atunci când jocul cu ”Râma” (”Snake”) era la mare modă. Era maximul, ce să mai.
Apropo de Prepelix, dacă tot face subiectul articolului, și să nu uit, luându-mă cu istorisiri a la Florin Piersic, tocmai s-a relansat, de data asta ca JOC MOBIL! Așa, pe neașteptate…
PREPELIX PANO pe smartphone sau tabletă
Da, Prepelix Pano este disponibil pentru Android in Play Store, curând și pe AppStore. Se descarcă Gratis, poți face și un joc așa de demo, să vezi cum e, iar fanii adevărați, care nu sunt puțini și care au și copii acum prin ogrăzile lor, vor fi atât de entuziasamați încât, îl vor achziționa în modul FULL pentru o sumă modică. Păi, e pe nostalgie și d-astea.
Ia-o ca pe un Bonus, pentru că poate fi un JOC COPII, dacă ne referim la faptul că vârsta de la care se poate juca este de minim 5 anișori.
Grafica e a naibii de mișto, pe bune! Iar dacă adaugi și faptul că are și variantă pentru VR în 360 de grade, să te ții la vânat prepelițe virtuale! De fapt, am încercat și varianta cu CardBoard, Prepelix VR, și pot spune că este destul de imersivă, grafica este bună, un 3D excelent pentru un astfel de joc, în care-ți vine să lovești prepelițe-n stânga și-n drapta. Și sus, și jos.
Iar norii ăia ce par de lapte, îți vine să-i lingi de numa-numa. 🙂 Aș adăuga alte nivele cu nori de cacao, cu prepelițe la plajă, prepelițe în spațiu, prepelițe la Mega sau Lidl (ca să facem parteneriate de succes), prepelițe la Steaua (a fost un jucător de fotbal pe la ei, Andrei Prepeliță), prepelițe japoneze, prepelițe la microferme etc.
Este ca și cum ai fi eroul unui desen animat de altădată. Tu ești în miezul acțiunii, Point and Shoot! Chiar merge mai bine, are o acuratețe mai mare decât varianta Pano, dar, na, cine sunt eu să trag astfel de concluzii? Un prepelițar?
MandacheVR, pe un loc fruntaș în clasamentul general
Prepelițaria vs. Unicornia
Ups! Nici nu mi-am pus bine casca VR pe cap, că mă văd prins într-o nebunie de joc. Un vârtej pornit în capul meu îmi amețește simțurile, mă vrăjește, aruncându-mă ca pe Alice, dar nu în Țara Minunilor ci în Prepelițaria, Țara lui Prepelix.
O nebunie de tărâm magic în care niște unicorni roz cu pene și cioc, încearcă să pună mâna pe Prepelițaria care este stăpânită de… prepelițe, bineînțeles. Numai că, personajele negative nu sunt chiar unicornii roz care se ascund după pene și după cioc, după cum voi afla la final.
Eu trebuie să-i salvez, totuși, ”killărind” toate prepelițele, FĂRĂ a trage și în Unicornii cei Roz care îți pot scădea punctele pe care le aduni pe măsură ce trimiți prepelițele în altă lume, un alt nivel cum ar veni, nu? 🙂
Practic, trebuie să transform Prepelițaria în Unicornia, dar este teribil de greu de făcut asta în numai 90 de secunde. Pe de altă parte, pe măsură ce trimiți prepelițe în nivelul ”de dincolo”, se va ajunge în runda PrepeliBonus.
Acolo este un pic mai scary, deoarece prepelițele împușcate aici, sunt transformate în niște strigoi cu aripi, înfiorători, iar dacă ai destul sânge în vene poate că vei reuși să le mai împuști o dată cât să ai un PrepeliBonus de puncte care să facă din tine un veritabil loc UNU în top 100 și, cine știe, poate Prepelițaria va deveni Unicornia, până la urmă.
Sfârșit? No way!
Dacă te mai țin picioarele și trăgaciul, ajungi la încă un nivel, PrepeliSB (de la SuperBonus, nu SuperBlog), în care îți mai revii, pentru că te așteaptă niște unicorni drăgălași ce plutesc pe norișori pufoși. De data asta ei trebuie trimiși în ”lumea celor drepți și roz”. Poți, oare, să scapi din Ghearele Drăgălășeniei lor Absolute, ce te îmbie cu ochișori mari și calzi, ca să nu-i transformi în praf mov amestecat cu roz?
SURPRIZA! Odată ce ai început să tragi ca bezmeticul în unicornii cei atât de dulci și acrișori cu miros de lavandă, vei observa că în spatele lor, sub un SPUFF! absolut fantastic, se află tot niște… PREPELIȚE! Ceea ce te dă un pic peste cap, te năucește, dându-ți seama că de fapt Unicornia va fi pentru totdeauna Prepelițaria, Țara lui Prepelix și a Armatei lui de Prepelițe Unicornizate. La un alt nivel, bineînțeles. 🙂
Sfârșit? Chiar e sfâr…
Cine știe? Nu am ajuns încă la celălalt nivel, se zvonește cum că ar mai fi unul, dar sunt prins în Ghearele Drăgălășeniei Absolute a Unicornilor de Pretutindeni Care-s de Fapt Prepelițe.
Abreviat, G.D.A.U.P.C.F.P.
Încă se mai lucrează la denumirea asta. E-n Beta. 🙂
Va urma, deci.
Articol scris pentru Spring Superblog 2018
Hahahaha. Fain tare articolul. Eu nu pot juca decat in varianta demo pe PC, dar si-asa este destul de tare si imi aminteste de inceputurile jocurilor pe calculator. Succes!
Multumesc. Bafta si tie. A fost o perioadă tare misto si interesanta. Din multe puncte de vedere. 😉