”- Imaginează-ți dragoni!
De ce să mi-i imaginez? Sunt cu mine tot timpul. Uite, îi vezi? Sunt acolo sus de tot în albastrul cerului! Fac tot felul de desene pentru mine. Uite un nor în formă de castel! Iar de la balconul acela, cel mai sus, îmi face cu mâna Thor. Da, SuperEroul Marvel!
Hmm… poate că tu nu-i vezi pentru că tu nu ești SuperErou. Nu încă, dar promit să fac tot posibilul să devii și tu unul. Eu sunt un SuperErou mai special, așa-mi spune mama. De fapt, ea mi-a dat puterea asta de SuperErou, știi?
Pământul este rotund și se învârte în jurul axei lui. Cu puterea minții reușesc să mențin o rotație constantă a lui ca să nu se întâmple niciun dezastru. Iar dacă vreodată obosesc îi am pe ceilalți SuperEroi cu mine. Suntem mulți și răspândiți peste tot în lume pentru a acționa rapid la nevoie.
De ce stau în mașină? O aștept pe mama care s-a dus până la market ca să cumpere ceva. Știai că SuperEroii au nevoie de mâncare? Chiar dacă noi suntem puternici și avem tot felul de puteri nemaivăzute, tot trebuie să mâncăm. 🙂
Ciorba de perișoare are puteri supranaturale și mă ajută de fiecare dată când am nevoie de o putere mai specială. Cum a fost atunci când eram la fereastra casei și am ajutat o pisicuță să coboare din copac. Îi era frică, dar cu puterea mea am reușit să o aduc jos. Am liniștit-o și i-am arătat calea.
Aș vrea, câteodată, să o pot ajuta așa și pe mama, când ajungem la magazine pentru cumpărături. Mai mereu alegem cea mai lungă și anevoioasă cale de a ajunge de la mașină la intrarea magazinului.
Ți-am spus că eu levitez? Stau așa pe șezut și levitez. Am un fotoliu special pentru asta, pentru că nu-mi pot arăta puterea levitației în lume. Cică lumea nu este pregătită pentru asta. Nu încă.
Da, am picioare, dar le păstrez pentru atunci când voi favea nevoie de ele cu adevărat. Până atunci pot levita și merge printre străini cu ajutorul fotoliului rulant. Câteodată-mi pun rolele, merg pe bicicletă sau pe skate, dar numai ajutat de mama sau tata pentru că nu vreau să dau de bănuit.
Un supererou trebuie să rămână sub acoperire. Eu levitez. Eu merg cu puterea minții, iar părinții și prietenii îmi sunt ajutoare de nădejde. Numai ei cunosc secretul. 😉
Desigur, am putea parca în locurle special amenajate pentru alți SuperEroi ca mine. Știi locurile? Da, acelea care sunt câteva în fața magazinelor. Sunt special semnalizate pentru noi, SuperEroii. Au un desen special, dar nu pot scrie că sunt locuri pentru SuperEroi, că altfel s-ar înghesui toți oamenii să ne vadă.
Câteodată tresar când văd mașini parcate pe locurile special făcute și semnalizate pentru noi. Mă gândesc că este unul care nu știe să se ferească de priviri indiscrete. Mama mă liniștește de fiecare dată și-mi spune că locurile noastre sunt luate de oameni normali. Că ei nu sunt SuperEroi, din contră.
Nu înțeleg cum poți fi ”din contră” SuperErou. Un AntiSuperErou? E posibil? Mama zice că că dacă ar avea Toiagul Magic, i-ar face și pe ei SuperEroi pentru câteva zile, să vadă cum este să fii ca mine, să leviteze și ei cu fotoliul rulant printre mașini parcate aiurea.
Dar nu a găsit, încă, Toiagul. Probabil că-l caută. Oamenii normali ar trebui să știe că este foarte greu să fii un SuperErou. Nu cred că le-ar conveni, chiar și pentru o săptămână, să stea ascunși de privirile indiscrete și să nu-și folosească picioarele.
Poate că e mai bine dacă folosesc ei locurile noastre, până la urmă. Dar, mă gândesc, dacă locurile destinate nouă ar trebui să rămână neocupate pentru atunci când va fi nevoie de noi, când va fi ceva urgent, noi să putem veni rapid chiar acolo, iar oamenii vor înțelege că vor mai avea o șansă cu noi lângă? Da, ce bine ar fi!
Uite, dragonii mei încă desenează pe cer. Mama trebuie să vină, chiar dacă are mâinile încărcate de cumpărături, eu sunt cu ea. Ți-am zis că puterea minții mele este, practic, dincolo de orice imaginație?”
Campaniile de conștientizare privind persoanele cu dizabilități sunt mai tot timpul rulate pe toate canalele media sau în teren. Cu toate acestea tot mai multe persoane ”antisupereroi” sfidează avertismentele, atenționările, privirile pline de dispreț și mustrările celorlalți, parcând pe locurile destinate SuperEroilor de orice vârstă.
Campaniile de acest gen nu ar trebui să dispară niciodată sau doar atunci când cele trei sau cinci locuri rezervate vor rămâne întotdeauna ocupate de cei ce au nevoie de ele.
Române, ți-e greu să mergi mai mult cu douăzeci sau cincizeci de metri pe jos? Ai un căruț de cumpărături PE ROȚI care te ajută să nu cari ÎN MÂINI produsele cumpărate!
Lasă-ți autoturismul în locul care ți-e destinat.! Tu ai o mie de locuri, ei au numai trei sau patru. Cât de greu treci tu, pe jos, printre mașini parcate aiurea, pe alei și trotuare? Imaginează-ți cum este să treacă un astfel de supererou printre ele, doar ca să nu se desconspire.
Ei îți vor binele, vor să te ajute, iar tu nu dai nici măcar douzeci de pași în plus pentru asta. Cât de jos poți să te duci? Privește puțin în sus, mai vezi ieșirea adâncului în care ai intrat?
Povestioara de mai sus este un prieten bun de-al meu, David, un SuperErou de numai 8 anișori. Un viitor luminos al Planetei văd prin ochii lui și, deși poartă ochelari de vedere, el vede la sute de kilometri! 🙂
Aseară am fost în parc cu toții și ne-am distrat ca niște SuperEroi adevărați, deși noi, ceilalți, nu suntem SuperEroi, suntem oameni normali ce nu levitează. Doar visează. La o lume mai bună.
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2018, la proba sponsorizată de brokerul de credite – AVBS Credit: www.avbs.ro, compania de intermedieri credite bancare numărul 1 în România, după cifra de afaceri, în topul companiilor cu capital 100% românesc, în domeniul brokerajului bancar.
Visează… Obține cu AVBS!
foto: pixabay.com
1 thought on “Imaginează-ți dragoni!”