Discursul unui ‘nesănatos’ DESPRE MÂNCATUL SĂNĂTOS

Boșilor, bună seara! Da, este seară, m-au chemat aici mai devreme sa vă vorbesc despre… despre ce m-au chemat, și uite că ceilalți s-au întins peste timpul meu… Nu-i nimic, bro, plecăm de-aici spre casă, cu ultimul tramvai, nu-i bai. Cred că nici Control n-o sa mai fie la orele alea, când voi termina eu de vorbit.  🙂

Ok, acum ne-am încălzit corespunzător… tu, cel în sacou albastru, tu ești deja încălzit, lasă ceaiul ala! A, nu e ceai? E bere? Ooo… A, e ceai. Ok, scuze, n-am… 🙂

Despre ce trebuia sa vorbesc? Îmi poate sufla careva? Semințe de chia? Despre alimentația sănătoasă la copii? Cum să ne hrănim sănătos? Goji? Curmale? Uuu… heavy!

Bine, boșilor care sunteți voi boși… am auzit că așa e trendul acum ca să va captez atenția, când eram mic, păduri cutreieram, cu fructe de pădure mă hrăneam și din gospodărie eu mâncam. Bune versuri nu? Geniale, chiar.

La mine s-a întâmplat întâmplarea sa copilăresc aievea, aiurea, pe niște meleaguri destul de neaoșe, undeva printre moldoveni, n-are importanță unde, prin Bacău… nu contează, chiar nu contează nume de localități… Schitu-Frumoasa 🙂 zona aia cu dealuri, între dealuri, pajiști și păduri dese. Se defrișa și pe atunci, nu ca acum, dar și înainte…

Startul meu a fost cât se poate de bio, dacă mi se permite exprimarea. Erau anii ‘80, la București (de unde eram eu de fel) nu se mânca. Bine, se mânca, dar atât cât se găsea. Era pe baza de pâine și mult “bio” din ăsta… gen creveți expandați vietnamezi, conserve, aer, apă, tovarășu’, televizor puțin, așa de poftă și semințe prăjite de floarea soarelui. A, și mai băgam și gume de mestecat, cu surprize. Nu țineau de foame, dar nu ți se înfundau urechile.

Ați prins-o? 😉

Așa, sa revenim pe plaiuri moldovinești, că acolo mergeam în vacanțe și chiar de mai devreme. Treaba e simplă, cum ziceam, mâncam sănătos, cu alimentație, oarecum săraca ca diversitate dar cumpătată și de la natură. Fără fițe, fără nazuri, mâncai și gata, la joacă!

Ouă de la găini, mămăliguță, ghiveci de legume din grădină, mere diverse, prune din pomi sau uscate, dulcețuri cu puțina pâine care ajungea în sat (acolo nu se obișnuia sa se facă pâine acasă), nici cartofi prăjiți nu se făceau, cel mult fierți și cu mujdei de usturoi, sau tăiați felii și puși pe plita încinsă, mmm… Așa-i că aveți “apă-n gură”? Să mai zic de ciuperci? De gălbiori, bureți?  🙂

Cel mai mult îmi plăcea când mergeam cu bunica sau cu copiii de prin sat, pe dealuri să mâncam fragi și măcriș. Nu știți boșilor, ce e ăla măcriș? Nici eu, dar e un fel de trifoi acrișor. Nici nu știu dacă era comestibil, dar ăia mâncau ș mâncam și eu. Nu mult, așa până ne lua amețeala și uitam… Glumesc, desigur. Nu uitam, visam. 😀

Erau si aluni acolo, în zona aia, DAR și o plantație sălbatică de zmeură. Nu cred ca o pusese careva, dar era imensă și umpleam găletușe de 5 kilograme. Mamă, ce mai băgam în mine la zmeură. Mure, mai puțin că erau prea acre. Mai erau cireșele amare, erau bunicele, dar copil fiind, căutam dulceața, nu extreme din astea.

Ok, ce vreau eu să zic, e că am vreo niște ani, acum. Aș zice 38, dar nu m-ați crede. Deci am 25. 🙂 Ei bine, de treizeciși… două’șcinci de ani, nu pot spune ca am fost vreodată suferind de vreo boală nașpa, nici măcar de vreo răceală mai dură, o gripă, sau dureri de ce vreți voi. Imi place sa cred ca am avut un start al naibii de bun în viața asta, chiar dacă după vârsta de 8 ani am cam stat în permanență în zona asta a Bucureștiului.

Am mai avut un AS în mânecă aici: ceilalți bunici. Bunicul avea stupi de albine, era apicultor ca hobby și adunase vreo 25-30 de stupi pe care-i păstorea prin locuri din Ilfov. Astfel am avut produse din astea apicole, la discreție. Nu, ca nu mâncam exagerat, dar nu trecea o zi fără o linguriță de miere. Mai era polenul, căpăcelele, miere felurită în funcție de sezon, locație și cules etc.

Cert este că in puțina diversitate a anilor de-atunci, am cam ales produse sănatoase. Și nu am fost singurul cu rezultate din astea… sănătoase. Am o soră, care la fel, nu s-a plâns de probleme de sănatate vreodată, pentru ca era și ea cu mine de cele mai multe ori, mâncam împreuna același lucru. Bine, ea s-a tot plâns de bărbați, dar asta n-o poți regla din zmeură și alune. 😀

Aveți grijă de copiii voștri! Dați-le un start bun! Acum aveți de unde alege. Este diversitate, există prețuri bune și surse de încredere. Nu e nevoie să-i trimiteți la țară. Poate ca nu mai este la fel. NU există o rețetă perfectă, dar îți poți construi o rețetă bazata pe informații și produse. Acum chiar se poate.

Mai merge și un fast-food, o shaworma, din când în când, nu-i rău când nu se face exces, dar o alimentație completă e musai să fie compusă din lucruri simple, sănătoase.

Mulțumesc. Mic-Drop! 😉

Hai că rămân la autografe, apoi fugim către tramvai, spre refugii, bosilor! 😀

Articol scris pentru SuperBlog 2018