Cand am acceptat invitatia lui Călin Bobora și a lui Cosmin Bachnev, organizatorii #prinHD ediția de toamnă, nu credeam că va fi o așa nebunie de tură. Ok, fiecare ieșire din asta, tematică, are ceva special, dar prin Hunedoara nu mai fusesem atât de adânc, decât până la Castelul Corvinilor.
Băi boys and girls, marele meu OF este că nu se ajunge mai repede în colțișorul acela de Românie. Adică de la București, se fac vreo 5 ore dacă totul ar curge ca Oltul pe valea lui. Adică fără incidente și alte cozi aiurea în trafic.
Prinzi și niște bucăți de autostradă, deci, overall, e bine. Binișor. Ok. Acum daca tot treci prin Deva, ar avea rost, zic eu să zăbovești o țâră – cum zice francezul – și la Cetatea Devei, care stă al naibii de frumos cocoțată pe un deal. Mie mi-a adus aminte de așezarea Cetății Țărănești de la Râșnov.
Noi, patru bloggeri mari, calfe și zidari, fiind grăbiți să prindem recitalul lui Marius Matache de la cafeneaua Jos Pălăria din Deva, nu ne-am oprit. Marius Matache tot un fel de Marius Mandache, dar altfel, care la fel ca și mine, când conduce trebuie să ajungă la destinație no matter what, d-aia io zic că suntem niște Picarzi d-ăia hotărâți. 🙂
Cafeneaua dependentă de cultură și prețurile extrem de decente
”Jos Pălăria!” pentru Cafeneaua Dependentă de Cultură, Jos Pălăria din Deva. Aflată, cumva, la poalele delaului Cetății Deva, m-a impresionat, dincolo de plăcințelele cu varză cu care ne-au întâmpinat gazdele, cu atmosfera ușor boemă, care îmbia la stat la o cafea și povestit, ori citit o carte în calmul acela specific zonei.
Cum Marius Matache, aka Mache, ne-a cântat și încântat (ca să folosesc o vestită sintagmă) ca-n zilele lui bune, iar el are numai zile bune la cântat, am avut o experiență foarte frumoasă alături și de ceilalți colegi blogger craioveni, care deși ușor întârziați la recital, au recuperat cu aplauze și ovaționări, așa cum îi stă bine bloggerului craiovean.
Acum, vin cu un grea: știi unde găsești cea mai ieftină bere de băut la o terasă? Exact, la Jos Pălăria. 6 lei o bere Silva la 0.500. Și toate celelalte prețuri sunt la fel, doar că eu nu am mai băut o bere atât de ieftină undeva într-o ieșire, de mai bine de… mulți ani, prea mulți ani.
Mai multe despre cum a fost la cafenea și recital, vezi chiar în clipul pe care l-am făcut special cu ieșirea #prinHD (mai jos
Despre vizita la AVIS 3000 și Ținutul Pădurenilor
Seara am încheiat-o apoteotic, cazați fiind pe malul laculu Cinciș. Care mal? Aia e, că am ajuns pe întuneric și nu vedeam decât negru profund și un cer mai instelat ca niciodată, departe de poluare, #departedemizerii și dând niște palme zdravene papilelor gustative cu primii VIRȘLI mâncați în viața mea. Curcubeu pe cerul Bulbucaniului și al Teliucului Inferior, ce să mai… (cum îi zice zonei în care am fost cazați).
Ziua de Sâmbătă fu una extrem de intensă, mai ales că am început-o așa, cu un Cinciș scăldat în culori prea matinale:
După niște cafele corespunzătoare și ouă (de la Avis 3000) făcute în fel și chip de Daniel Botea: papară, încăierate, omlete, întoarse, lățite, prinse de tigaie, genial de gustoase etc. am plecat cu mic, cu mare, spre AVIS 3000, ferma avicolă integrata, care ne dă nouă carne și ouă, și care are un grad de auto-gospodărire, ca să zic așa, încât ți-e mai mare dragul să povestești despre un asemenea business, când descoperi că se poate. Aici am petrecut câteva ore bune, pentru că sunt mai multe locații, fiecare pe treaba lui, având același scop în final: să meargă treaba bine și oamenii să aibă produse de calitate pe masă.
Până revin cu articol dedicat AVIS 3000, las aici clipul video realizat din și din materialele filmate acolo.
După ce ne-am luat la revedere de la puicuțele de la ferma AVIS 3000, era musai să mergem și la o plimbare turistică, să vedem împrejurimile, să simțim locurile, oamenii, poveștile. DAR, nu înainte de a vizita și unul dintre magazinele proprii Avis 3000, numite PRO AB&HD, care dincolo de vânzarea produselor proprii, au atras producători locali care să-și vândă produsele în aceste magazine, fie că produc covrigei, pufuleți sau gemuri de tot felul, zacuscă sau miere. Nice!
Soarele încă mai era cu noi, așa că am încălecat pe o șa și am plecat cu toții să ne minunăm de locurile promise. Ce ne-a impresionat? Aruncă un ochi in clipul video de mai sus, pentru că dincolo de cuvinte imaginile spun și mai multe povești.
Ținutul Pădurenilor
Prima oprire am avut-o în Ținutul Pădurenilor (așa îî zice zonei, având în vedere că majoritatea celor de pe acolo aveau ca activitate lucrul la pădure, odinioară).Din Hunedoara, sunt peste 25 de kilometri de drum asfaltat, până la Poienița Voinii, un mic sătuc situat pe o culme, de unde se desfășoară o panoramă extrem de pitorească. Acolo am fost așteptați de vice-primar la Casa Memorială Drăgan Muntean (fost cântăreț de folclor care a disparut dintre noi în 2002), unde am primit o țuică bună și niște plăcinte cu brânză, dumnezeiești.
Am ascultat povești, am privit la lucruri de-ale locului, am luat amintiri în camerele foto/video și am fost mângăiați de liniștea și simplitatea locurilor. Locul ăla în care timpul nu curge, ci stă. Neapărat de mers acolo, choar dacă nu este o zonă turistică, și sunt doar câteva pensiuni în zonă (vezi, Panorama Ghelari).
Zone de încărcat cu energie, mai ceva ca pompele alea pentru mașinile electrice, și cui îi place… de mers cu bicicletele și pedalat prin natură pe culmi domoale. Recomand!
Am luat-o ușor, la picior și prin sat, intrând în vorbă și cu o bunică, oameni care stăteau pe la porți și… socializau 1.0, ca să zic așa 😀 De mult timp nu mai plecasem urechea la vorbe de oameni simpli, cu mult adevăr în ele, uneori prea dureros.
Satul românesc, se transformă, poate dispare ușor, tinerii pleacă în număr mare și foarte puțini se mai întorc sau rămân să dea mai departe poveștile lor, istoriile locurilor. Poate că ăsta este mersul normal al vieții în astfel de conjucturi economice, sociale… Noroc că mai rămân astfel de Case Memoriale care vor spune mai departe povești, generațiilor viitoare.
Am vizitat și vechiul furnal de la Govăjdia, loc care necesită restaurare și încă așteaptă o minune, deși are panouri cu informații.
”Furnalul de la Govăjdia, județul Hunedoara, se află în capătul vestic al satului Govăjdia, la 20 km de municipiul Hunedoara (10 km pe terasamentul căii ferate înguste). Construcția a început în anul 1806 și s-a finalizat în 1810. Furnalul este vestit pentru că aici s-au produs unele componente din fontă pentru turnul Eiffel din Paris, și fontă pentru oțelul produs pentru turnul Eiffel la uzinele din Reșița. Totuși, trebuie menționat că istoricul român Ion Bocioacă în cartea sa „Gheorghe Pănculescu, legendă și adevăr” contestă această afirmație (vezi bibliografia). Acest furnal la vremea lui a fost primul furnal cu flux continuu din Europa și al doilea pe plan mondial. Astăzi este deschis vizitatorilor. Clădirea a fost declarată în anul 2000 monument de arhitectură industrială. ”(Wikipedia)
O extraordinară panoramă asupra lacului Cinciș am descoperit-o în apropierea Motelului Cinciș, pe care am s-o las aici. Ideal loc de luat masa pe terasă, de tras fotografii și de contemplat natura.
In timp ce noi umblam brambura, la cazare trebăluia de zor să ne prepare delicatese, Alexandru Hora, reinventat la MasterChef (ediția a doua) și recunoscut azi de mulți ca Tinu sau Alex Ink Chef (vezi Instagram). Cum ingredientele le aveam de la AVIS 3000, el a venit cu magia și ne-a încântat cu o mămăligă așa cum nu am mai avut ocazia să mai mănânc vreodată, făurită la ceaun, alături de un fel de tocăniță cu pipoțele și inimioare de pui, plus un antreu delicios.
Bineînțeles că vinurile de Sâmburești aduse de Daniel Botea, au fost ceea ce trebuie ca seara să fie cu adevărat perfectă. In ordinea numerelor de pe tricou și a medaliilor, au luat calea papilelor gustative următoarele vinuri albe, roze sau merlot:
Sauvignon Blanc – Domeniile Samburesti
Chardonnay – Domeniile Samburesti
Roze – Domeniile Samburesti
Merlot – Domeniile Samburesti
Chardonnay Chateau Valvis
Toate vinurile au fost seci, inclusiv Chardonnay Chateau Valvis, vinul medaliat international de curand.
Mai mult, au fost prezente să ne potolească setea, apele carbogazoase și plate de la Aqua Carpatica, preferatele mele, culmea! 🙂
#PrinHD este un eveniment organizat de Călin Bobora și Cosmin Bachnev, evenimentul fiind sponsorizat de AVIS3000. Ne-au fost alături magazinele PRO HD & AB, Cafeneaua Jos Pălăria, Restaurantul Bistro ”Hai la Tinu” si cotidianul Glasul Hunedoarei.
