Gadget is my middle name. Stai, cum? Da, Gadget, așa cum auzi. De mic mi s-ar fi spus așa, cel mai probabil, dar cum prin anii ’80 nu o ardeam cu englezisme, decât maxim un Modern Talking… În comunism nu puteai avea porecle decât din astea cuminți, gen: Roboțel, Telefon, Fisă, Antenă, Baterie, Diodă, Video, Mihaela, Patrocle sau Tranzistor. 🙂
Na, aveau cumva legătură cu ”trendul” de atunci. Nu am auzit, în schimb, niciun Diamant, Pick-up, Gloria (vezi vestitul radio portabil) sau Magnetofon, practic toată Tehnologia la tine acasă. Totuși, mie mi s-a zis Bibanu. WHAT? Așa fără nicio treabă cu nimic. Au fost niște ani de ”bibăneală”… Hashtag SeaBass, da?
Așa a început. Sau hashtag MyDubai
În fine, dincolo de ”gadgeturile” pe care le avea toată lumea în casă și nu foloseau la cine știe ce, eu am avut iPod-ul copilăriei mele, un RIC 03. Da, era un radio receptor mic, alb, cu o cască (galenă, tip), un buton cu două frecvențe, buton on /off, încă unul pentru două trepte de volum, la acord fin frecvență avea un soi de levier micuț, iar ca prindere avea o clemă de prins la pantalon. Belea! Am plâns de fericire când mi l-au luat ai mei. Hashtag opulență, ce să mai.
Primul gadget adevărat la care îl puteam auzi prin 1987 pe Ilie Dobre Live la Fotbal Minut cu Minut. Nu mai zicc de Marina Scupra, Corina Chiriac, Angela Similea… vise taică, să adormi în ureche cu așa ceva…
Și ca să-mi întăresc imaginea de Inspector Gadget… ce am avut eu în 1990?
Aud? Nu, nu televizor color, ci HC!
Ce e ăla?
Dumnezeul calculatoarelor lui Apple, dacă vrei. Bine, exagerez, era o tastatură cu ceva memorie pe care ÎNCĂRCAI JOCURI CU CASETE AUDIO de la un CASETOFON! Beat This, Bill Gates! Ce Laptop și Accesorii Laptop? HC și accesorii HC, tată! 😀
HC era acronim de la Home Computer și era făcut la București de ICE Felix București. Ei? Cum e asta? Iar eu mă jucam după Revoluție un Bruce Lee – video game, când alții o ardeau pe Nu te supăra, frate, Piticot sau Dacii și Romanii. Hashtag sărakilor! 😀
Casetofon cu căști? Bifat. O chinezărie care chiar mergea cu 4 baterii AA și care țineau o casetă față-verso, asta dacă nu îți prindea banda. Ascultam mai mult în casă, desigur, că dacă dădeam afară la alții eu ce mai ascultam? Mergea bine de tot Snap! după 1990, Apoi Dr. Alban, Snow and stuff.
Tehnologie 5.1? EU AM INVENTAT-O!
Eu și alți vreo doi din bloc. De la scara noastră, că și la scara cealaltă mai erau vreo doi. Se ia una bucată casetofon, dacă avea și CD player prin 1996 erai tatăl lor. Eram. Așa, se ia casetofonul și se duce la un băiat deștept să îi mai scoată două mufe pe jack pentru alte două difuzoare pentru că cele două, de carton nu prea bagă ce trebuie.
Așa că mai improvizezi două difuzoare din te miri ce (tv vechi, pick-up, Gloria etc.) și le legi la cas. Dar al cincilea? Păi, vedeai tu unul care avea mai mult bass și îl mai legai și pe ăla cumva, dacă nu te duceai în 6.1 și deja vorbeam de 5G în 2000, nu în 2019.
Bun, pot pune pe listă și prima mea dragoste? Un Pegas din ăla pliabil? Pot pune și un MTB de prin 1996, cînd nu avea mai nimeni așa ceva? Ok, le las aici.
Să mai aduc aminte de vestitul Tetris cu 9999999 de jocuri ăntr-unul?
Sau de GAMEBOY, boy? Și ăla monocrom, dar și cel color! Ei? Amintiri, nu?
Anul 1997 vne tare cu… (să sune trompetele)
UN POST de RADIO pirat! (Ba-Dum-Tss!). Beat This încă o dată!
XTREM FM era ”pă zonă” și dădeam petreceri în FM cu un emițător radio de putere mică, dar capabil cât să acopere un orașel de provincie la calitate bună. Așa că DJ KICK și ALEX (un prieten) au învățat să-și facă antenă dipol deschis, parcă, să o monteze undeva cât mai sus, să aibă la îndemână deck dublu, creioane pentru derulat manual, CD player, microfon și MIXER! Boom!
Bomboana de pe tort? Un telefon mobil MOTOROLA d520 cu care luam dedicații prin SMS și în direct, care avea antenă extensibilă, da? Hashtag VorbimLaSecundă, mai știi?
Consola de jocuri a înlocuit HC-ul pentru că existau un fel de dischete cu jocuri gata instalate și se găseau la tarabe sau la buticuri. Câte joy-stick-uri nu am stricat… Aveam chiar și super scaun de gaming… pe jos în fața canapelei de ne amorțeau fundurile de atâta adrenalină.
Joy-stickurile erau cu fir și aveai tendința să trage de ele în funcție de acțiune, așa și-au găsit sfârșitul doi pești de sticlă, trei mileuri pe care le am și acum, mufe smulse de de tot felul, capete cucuiate de la împiedicat de fire, un televizor prins în ultimul moment, 21 de pahare cu suc de la TEC, 3 pahare de apă și două Tanita – gustul copilăriei. 😀
Nebunia cu gadgeturile și tehnologia nu s-a terminat niciodată. Mereu au fost lucruri noi care au apărut, am făcut upgrade și ne-am reinventat după fiecare generație de telefoane smart sau mai puțin smart (le-am pierdut numărul) cu sau fără accesorii smartphone, de camere foto digitale (am avut vreo 6 modele de camere foto, un DSLR și un mirrorless), scaune gaming and stuff.
Mutat de curând în casă nouă, din aia cu terasă și curte, de abia aștept să-mi tehnologizez casa, să-mi fac un cuib de nebunii din astea, un studio în care să mai trag câte un video pentru diverși pe YouTube, lumini, LED-uri, boxe legate la un pick-up de generație nouă, cuptor, plită și hotă legate la aplicație de smart, plus multe altele. Hashtag NuSuntBuhnici
Deci, cum am devenit un pasionat de tehnologie? Așa m-am născut, probabil.
Ține minte și caută: SPACER
photo credit: pixabay
Articol scris cu niște căști bluetooth pe cap și un S10+ ce le dădea muzică 90’s pentru inspirație în SuperBlog 2019
1 thought on “”Cum am devenit un pasionat de tehnologie? Așa m-am născut, probabil.””