Dimineață. Din aia în care e musai să mergi la job că altfel nu ai din ce plăti facturile. Da, un pic tristă, dar veselă că ai de lucru. Încui ușa de la apartament și cobor grăbit scările blocului. Stau la etajul 1 așa că nu mă agit cu liftul, chiar nu.
Ajung la parter și mă lovesc, mai mult vizual, de tablele cutiilor poștale, care acum sunt ”frumos ornate” cu numărul X din săptămâna Y al revistei/ broșurii/ catalogului/ ziarului – cum vrei tu să-i spui – al unui market cunoscut șii care se află la o distanță de câțiva kilometri față de mine. Sau eu de el.
”Încă o revistuță din asta, bună de răsfoit la semafor și de curățat cartofi și pomelo pe ea!” gândesc, ca de obicei. Pana mea, nu zic, e bine să mai știi de oferte, dar când trăim deja în era digitală, mai avem nevoie oare de imprimări pe hârtie? Băi, băiatule, tu ai auzit de Promotons? Păi, ce facem?
Și nici nu apuc să mă dezmeticesc din peisajul tomnatic ce căzuse peste cutiile poștale (na, era ediția de toamnă cu frunze și alea-alea) că ochii îmi fug la vecinica drăguțica de pe palierul meu, care și ea era pe sistem fuguța-fuguța pe scări. Ne salutăm fugitiv, mai mult ea, eu insist oleacă și ne înțelegem din priviri: nebunia cu ofertele tipărite merge prea departe.
I-am deschis politicos ușa de la intrarea în bloc, putea și ea să o deschidă, dacă vrem să o ardem politically correct, dar am zis că dă bine la imaginea mea dacă o deschid eu și o las pe ea să treacă.
Cum aveam drum comun, aveam să aflu din următorii pași făcuți împreună, spre un magazin din apropiere, am continuat și verbal ”discuția” vizuală de mai înainte, așa că mut victorios:
– Auzi, ție îți place pomelo? 😀
Nu, nu cred că am început chiar așa, dar probabil că era legat de cataloage de oferte, de faptul că nu ar mai trebui printate când avem tot felul de aplicații și internet la îndemână, că e păcat de copaci, de hârtia reciclată care ar trebui să fie mai bine folosită, d-astea…
Cafeaua băută împreună cu vecinica drăguțica, de la aparat, parcă ne-a ațâțat și mai tare discuția. Bine, nu știam cum o cheamă, așa că era vecinica de la 11. Apartamentul 11. O vedeam des dimineața, că dacă ai cam aceeași oră, te cam știi cu majoritatea. Ca atunci când mergi cu mijloacele de transport în comun și vezi fețe cunoscute, deși nu cunoști pe nimeni, doar oameni care merg în direcția ta la orele alea.
Noroc că eu plec cu mașina personală, haha, și am astfel ocazia de a o invita pe vecinica la un trip, să-mi fie copilot până unde dorește ea să coboare. Da, așa a sunat invitația mea, care putea să fie bine de tot chiar o cerere în căsătorie. Poate dacă aș fi fost pilot de curse. Sau taximetrist. 😀
În fine, faza e că simpla discuție despre un Catalog de oferte Lidl, să zicem, m-a dus și ne-a dus într-o zonă destul de sensibilă. Poate pentru mine, că noi bărbații ne aprindem așa când nu prea e cazul. Cert este ca avem chimie, ce să mai, că de mult timp pândesc un moment să intru în vorbă cu ea.
Treaba cu liftul nu mă ajută, stau la etajul 1, cum ziceam, altfel, dacă stai la cel puțin etajul 5, poți să intri la povești d-alea grele, ai cu ce să începi, așa fuguța pe scări… înțelegi unde bat?
Ok, întorcându-ne la partea cu cataloagele astea tipărite, putem să o lăsăm mai moale cu ele? Nu mai bine ne uităm noi, frumos, pe Promotons?
Direct de pe smartphone, răsfoim o mulțime de cataloage actualizate de la tot felul de retaileri (Kaufland, Auchan, Carrefour, Lidl, Jysk, Bricodepot etc.) dăm și zoom, mai facem o captură de ecran, mai trimitem și la prieteni, la familie, dacă vedem ceva interesant.
Sunt grupate pe categorii de interes: casă și grădină, copii, modă, farmacii, sport, auto etc. tocmai ca să poți alege mai ușor, să nu te zăpăcești, să te duci exact unde ai nevoie. Și dacă îți spun că ai filtre chiar și pe produse? Vrei capuccino, click/ tap și te duce la catalogul de oferte potrivit. Vrei scutece sau storcător? Le ai. Pur și simplu. Lejer.
A, și ca să nu te încurci în cataloage, sunt semnalizate cele care nu mai sunt de actualitate, iar la secțiunea Blog chiar ai cu ce să mai omori timpul. Pe bune!
Hai, că trebuie să mă duc s-o iau pe vecinica de la job. Ups!