Eu din adolescență vs. Eu de-acum (Concluzii)

Au trecut niște ani de la adolescență… Cam prea mulți, observ. Mai bine nu observam, 🙂
In fine, provocat să răspund la o întrebare despre cum mă îmbrăcam în adolescență și cum a evoluat stilul meu până acum, la aproape 40 de ani, răspunsul e simplu: a evoluat strict cât s-au schimbat și hainele, ca trend, ca materiale și culori. Cred.

Să mă explic. În adolescență îmi plăceau foarte mult hanoracele, numai că din cele cu fermoar nu prea aveai ce să alegi. Acum, însă, port cu preponderență hanorac cu fermoar, pentru că mi se par mai practice cu un tricou pe dedesubt. Concluzia? Nu am îmbătrânit chiar atât de urât, ci doar am mai făcut burtă. Iar burta merge cu hanoracul ăla mai larg. 🙂

In adolescență purtam șapcă, o ardeam mai hip-hopper, cu cozorocul la spate, acum după vreo 15 ani în care soția mi-a tot spus că nu-mi stă bine cu șapcă, nu mai port. Port o pălărie din asta mai casual, când și când, că și de asta mi s-a luat. Și ei, adică soției. Concluzia? Stai hip-hopper, dar neînsurat, da?

Da, mi-aduc aminte că aveam cămăși din alea cu pătrățele, roșu cu negru, alb cu negru, negru cu roșu… le știi, din alea de se poartă și acum, că moda revine, nu? Când lumea se mai plicitisește și nu știe ce să mai scoată, se ia un trend mai vechi și ori îi dau drumul la fel, pe piață, ori mai aduc modificări. Cam cum e și cu muzica remixată, exact la fel! Concluzia? Am purtat cămăși din alea, dar acum… poartă fii-mea care are 13 ani. Și mai poartă tricouri cu FRIENDS. Eu mă uitam la Friends, dar tricouri nu erau. Nici măcar cu Dallas. Ai prins-o?

Dacă tot vorbesc de imprimeuri, eu aveam din cele cu The Prodigy, îmi plăceau mult, eram mare fan. La fel am rămas și acum, numai că nu am mai apucat să-mi iau un tricou cu trupa. Am, în schimb, cu Șuie Paparude. Sunt legat sufletește de trupa asta, de prin 1996 și încp merg la concerte. Concluzie? Tricourile cu imprimeuri, de prin 1995, erau tare proaste. Le spălam de mână ca sa nu le distrug.

Incălțămite sport? Adevărați adidași de bărbați, tată! Mie imi plăceau unii, tip gheată, care aveau o limbă MARE, impresionantă, care stătea cumva ”leșinată” sau bățoasă, depinde cum îți plăcea să te legi la șireturi. Acum o ard tot ”tip adidas”, chiar de la Adidas. Nu ghete sport-casual, nici ghete de bărbați, din cele de toamnă, dar încă tânjesc după unii așa mai înalți, ca-n tinerețe. Vreo concluzie aici? Nu prea.

Gata, am trecut din cap până la picioare, cam tot ce era de spus. Nu sunt genul ”la costum”, nici cel cu palton sau pantaloni la dungă, nici gleznuță fină și golașă. 

Articol scris pentru SuperBlog 2019