Mi-am făcut casă de la ZERO și nu a fost deloc ușor

Când l-am întrebat pe Iliuță dacă va fi gata la timp casa noastră din Bragadiru (Ilfov), nu credeam în vorbele lui. El zicea că va fi gata la timp, eu mă încăpățânam să zic că nu, știind cât de cât cum se desfășoară toată nebunia cu construcția unei case de la zero. Iliuță, a se înțelege, era un fel de șef de șantier. Șantier care era la noi în curte. 

Buget? Aveam. Oameni care s-o construiască? Bănuiam că o să avem. Energie pentru bătălia cu hârțogăria? Era musai să avem, altfel nu reușeam. Materiale, prețuri, furnizori? Aici era o problemă importantă.

Neavând experiență în construcții, habar n-aveam ce materiale de construcții sunt necesare pentru a avea casa visată. Nici cu proiectul în mână și cu lista de materiale nu cred că m-aș fi descurcat fără a apela la cineva cu experiență.

Aveam de ales între a face casa in regie proprie sau cu o firmă, un constructor. Am ales varianta cu firma tocmai pentru că ne lipsea experiența. Am bătut palma pentru o casă la cheie care se încadra în bugetul nostru. Buget care includea și proiectarea, utilitățile, anexele, amenajarea curții cu pavaj, stâlpi de gard etc.

Casa la cheie urma să aibă piatră decorativă din Bragadiru, pe anumite zone, tencuială decorativă în culoarea pe care ne-am dorit-o și neapărat 2 balcoane plus o terasă pe care să ieșim și să luam masa în zilele calde. 

Ok, cam astea erau planurile? Cum s-au desfășurat de fapt? Intr-un an casa ar fi trebuit să fie gata, cel mult un an. In realitate a durat peste doi ani ca să o aducem în starea de a fi gata așa cum ne-am dorit-o. Dincolo de unele utilitați care deși erau la poartă, au dirat peste un an pentru a le avea, pentru că așa merg lucrurile: încet și foarte stupid, ilogic și cu niște timpi de așteptare incredibili. Și, asta ca să fiu elegant, ok?

Cu firma de construcții a mers totul ”ca uns”, chiar neașteptat de bine. Ne-am încadrat în timpii de execuție, aveam și oameni la lucru mai tot timpul și chiar știau ce fac. Materialele le achiziționau ei conform parteneriatelor pe care le aveau sau unde găseau o ofertă bună. Nu m-a intersat, deși acum aș știi cu cine să vorbesc și să negociez (wink). 

Da, deci toate bune și frumoase in primele 5 luni, până am ajus cu casa la roșu. La finisaje, odată cu venirea Primăverii, oamenii s-au răspândit pe la alte lucrări, iar cei care au rămas nu erau pricepuți la aceste finisaje. Sună cunoscut? Ring a bell? 

Bineînțeles că s-au făcut alte parteneriate pentru a termina lucrările, alți nervi, alți timpi de așteptare, alte idei de amenajare a casei, alte culori la interior, alte ajustări etc.

A fost o aventură tare interesantă pe care n-aș mai repeta-o prea curând, dar din care am învățat destul de multe lucruri despre cum planurile de acasă nu se vor potrivi aproape niciodată cu cele din târg.

Finalul? Îmi savurez cafeaua pe terasă în timp ce-mi fac planuri pentru amenajarea curții. 🙂

Mai jos este un video incă din faza de inceput când mă luam (oarecum) la întrecere cu Dorian Popa care începuse lucrarea la casa lui aflata cumva in apropiere, intr-o localitate apropiata, John! 🙂

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020