Cum să creezi amintiri de neuitat cu ajutorul a 4 + 2 roți?!

Varianta VIDEO a articolului AICI (la final selecție de clipuri personale cu ieșirile în natură):

Cu energie lovim, cu energie lovim… și biciclim. Da, biciclim! Dupa atăta stat prin trafic în drum spre job, dar și spre casă, mai parcă-ți vine să o iei razna. RAZNA la modul… să lași naibii mașina în coada aia care nu se mai mișcă, să iei cheia, să o încui și sa te tot duci.

Unde? Acolo unde ne place cel mai mult: spre natură. Să călătorim în natură, să gustăm și să respirăm natură, fie că-ți iei bicla între picioare sau o cari pe un cârlig de remorcare cu autovehiculul până la punctul de start al aventurii tale.

Și dacă tot vorbeam de biciclit, intrebarea logică este: unde biciclim? Pai oriunde se poate. Bine, daca ma intrebi pe mine care stau oleacă în afara Bucurestiului, e simplu că-mi iau pedalele la spinare și mă-ndrept rapid spre orice destinație mai puțin bătută de picior de roată de mașina, dacă imi este permis. Pentru că urăsc aglomerația, traficul greu și mult, dar ador să merg pe macadam și drumuri neasfaltate, să descopăr locuri simple, dar frumoase. Vorbesc de locurile alea care-ți rămân în inimă și-n cap permanent, care-ți revin în minte, care ți se reproiectează total aleator.

Da, locuind in Bragadiru, nume de legendă cu bere-n sânge, îmi este mult mai ușor să ies la o plimbăreala de vreo 40-50 de kilometri bătuți în șa, cum s-a întâmplat și la ultima ieșire de la sfărșitul lunii august 2021, A.D.

Nu că vreau să mă laud sau ceva, dar fără falsă modestie, de-alungul anilor, cam din 2013 de când m-am reapucat serios așa de călărit șeile bicicletelor pe drumurile patriei, am tot adunat la roată niște mii bune de kilometri. Da, puțin cu puțin, antrenament când s-a putut și garnisit cu plăcerea de a pedala.

Da, mii de kilometri, poate că ar suna de speriat pentru unul care merge doar pe aleile din parc, și chiar așa ar fi sunat și pentru mine în 2013. Pe atunci nu aș fi putut băga mai mult de 5-10 km, și îmi aduc aminte și acum cum îmi bubuia inima în piept când urcam pasarela peste centura Bucureștiului. De la efort, desigur, ca nu era nicio fătucă focoasă prin preajmă care sa-mi ia mințile.

E mișto să stai în Ilfov. 🙂 Să mă explic.

Pe bune, chiar e mișto pentru că mai scurtezi o ieșire din asta cu vreo 10 km, dar și cu niște sacoșe mari de rafie pline cu noxe pe care le-ai fi tras în plămâni. Adică dacă ai fi locuit sau dacă locuiești în București și ai fi vrut să ieși în afara Capitalei cu bicicleta, gândește-te că prima parte a traseului e pe haiducie, așa.

Și dacă tot o dau cu Bucureștiul în sus și-n jos, câteodată mă mai apucă nostalgia și mă las dus invers, spre centrul Capitalei, să dau și eu tură pe Calea Victoriei până spre Arcul de Triumf și Herăstrău, doar-doar să simt și eu miros de geantă Louis Vuitton și trening Under Armour, că Adidas e prea mainstream.

Lasând, însă, Capitala în spate, când te cam saturi de bătut sate precum Dărăști Vlașca, Bolintin Vale, Iepurești, Stâlpu, Cornetu sau Adunații Copăceni, ce faci?

Ce fac eu? Păi, mă duc la Giurgiu, să miros Dunărea, să salut bulgarii din Ruse, cum lesne se poate vedea și-n în imagini.

Dar dupa Giurgiu? Că nu te duci la Giurgiu așa des… Păi, după Giurgiu, poți băga lejer o Comana, așa de control, că e mai aproape cu vreo 20 km decât vestitul oraș de la Dunăre.

La Comana e altă mâncare de pește, cum ar veni, că pe lângă un crap prăjit se lasă cu pădure masiv, delta Neajlovului și MITITEI cu muștar stopiți cu bere. Asta dacă prinzi loc la restaurant. Dacă nu, roagă-te sa fie vreun eveniment cu bere și mici din belșug, cum am mai prins pe-acolo.

Știi cum intră, nene, micul și berea după o tură forță de 40 de km dus cu vânt din față călărind un MTB non-electric? BLANAO, cum ar zice orice trecător de pe Calea Victoriei mai sus amintită. Apoi e musai să destrami curcubeul de pe cerul gurii cu, pardon, râgâieli specifice cât să ai cuplu pe măsură când dai o tură de pădure. Hai două, ca să adapi calul din tine la fântâna cu izvor Vlad Țepeș.

Ok, acum că ți-am făcut traseele de week-end din partea asta de Capitală, cum ar fi să ți le fac și pe cele de la munte? Te bagi? Te ține? Te mânâncă-n pedală și te cocoți sus la Cotă, pe Platoul Bucegiului sau să dai o raită pe creasta Baiului? Sau poate vrei Posăvaru, huh?

Avem trasee? Aveeem… Chiar multe, bine întreținute și marcate corespunzător. Ok, dacă treci de nebunia lui Salam de la Comarnic și ești precaut, e musai să pleci în week-end cât mai de dimi, cum ar spune o altă trecătoare oarecare de pe Victoriei, adică la ora 9, poți fi deja pe o coborâre plină de adrenalină. Dar, adrenalina aia mare vine și de la ursoiaca aia cu pui, că na… România 2021.

Asta cu ursul pe munte, in ultimul timp e cam puțin probabil să se întâmple, că de ce ar sta ei pe munte să bage mure și păpădie, când la șosea vin aceiasi trecători oarecare de pe Victoriei și le dau shaworme cu de toate și aripioare de la KFC? Și mai și apar în story-uri, sefie-uri și alte tiktoace. Cum ar veni se lasă cu celebritate moca în știrile de la orele 19.00, în care ursuleților drăguți li se spune nonșanlant: SĂLBĂTICIUNI (și derivatele).

Și după toată această introducere luuungă este cazul să ajung la ce e mai important, adică de ce ne-am adunat aici?

Zic doar atât: Timp economisit, Eficiență și Confort.

Plecând de la premisa că mai toți avem autovehicul sau măcar un prieten cu auto cu care biciclim, pentru plăcere maximă este musai să avem un suport biciclete de care să ne folosim când plecăm în ture.

Fie că este unul dintre cele care se prind pe cârligu în spatele autovehiculului sau haion, fie pe bare transversale pe plafon, pentru a ajunge să arzi niște etape și să te bucuri mai mult de ieșirea în natură, să nu-ți consumi energia aia bună, în niște primi kilometri anoști.

Iei frumos suportul, îl montezi rapid pe cârligul de remorcare al mașinii, asta dacă ai un asemena cârlig, iar dacă nu ai, îl poți achiziționa de la Auto Gedal, de exemplu. Daca ai support de biciclete cum am eu, cu prindere pe haion, te descurci tu sa-l pozitionezi correct, ca nu iti ia mai mult de 5 minute, plus alte 5 minute sa pozitionezi până la 3 biciclete care vor fi imediat Ready to Go, odată ajunși la destinatie.

Da, ideal e să poziționezi biclele în afara autovehiculului, tocmai ca spațiul de la interior să-l poți folosi pentru pasageri și bagaje. Altfel intră o pizza pe relax la drum, fără să stai cu vreun ghidon în coaste și-un pinion sau pipă-n în gură. Și nici nu e recomandat, poate fi periculos.

Așa arunci un ochi in retrovizoare din 10 in 10 kilometri și observi că biclele stau la taclale, frumos, acolo în spate, vorbind între ele că suporturile astea cu fixare in spatele mașinii sunt mișto și că nu opun rezistență la înaintarea mașinii precum cele de pe plafon, deci, nu crește consumul de combustibil, sunt la îndemână la pozitionarea lor pe suport (poate să o facă o singură persoană, fără ajutor) și nu ies prea mult în afara lățimii unei mașini normale.

Mai mult, nu le poți pierde accidental într-o parcare de mall, de exemplu, când uiți că ai bicicletele deasupra și dai cu ele bine de tot de barierele alea ce îți comunică prin semne, nu prea eficient de regulă, că înălțimea maximă permisă în parcare este de X metri. Cu numai 10 centrimetri mai puțin decât ai tu în sus, și… BOOM! Bicle îndoite, suporți, plafon etc. Nici nu vreau să mă gândesc la consecințe.

De povestit din turele cu bicla sau cu auto, ar fi multe. Și bune, și rele, cu amintiri frumoase pe care le-am și prins o parte din ele pe cameră, fie că am avut smartphone sau DSLR la mine. Atat s-a putut.

Povestind despre biclă (se poate vedea și în clipul video de mai sus): a fost și cu câini ciobănești, mulți câini ciobănești prin Munții Baiului, a fost cu soare, ploaie, grindină, iar soare, în condițiile în care nici apă nu aveam la noi și doar câte un baton de ciocolată, a fost cu pierderea traseului și încercarea a coborî rapid spre DN1, drum horror printr-o pădure decimate de viituri și defrișări, a fost cu pupat de asfalt la vederea DN-ului, cu traseu dus-intors spre Cabana Diham și multe altele.

Totul e să ieși, să planifici și pur și simplu să ieși să faci trasee noi sau care-ți plac. Urcă-ți biclele pe mașină și ieși, du-te și pregătește-te să fii uimit. Vor fi amintiri cu adevărat frumoase și de povestit.

Selecție de clipuri din ieșirile #cubicla :

surse foto: arhiva personala, Canva

Articol scris cu pasiune pentru Auto Gedal si SuperBlog 2021.