Să povestim la un ceai – Despre cât de mult contează un start bun în viață

Varianta VIDEO a articolului


Bâz. Bâz-bâz. Bâz. Nu, nu e jocul ăla, Bâza, că în momentul ăsta sunt doar eu cu laptopul. Ei, cum ar fi să-i trag una peste tastatură, de să-i sară și procesorul și RAMii?

Deci, de unde vine toată bâzâiala asta? Din copilăria mea, firește. De ce? Ce? Cum?
Explicația este extrem de simplă și de efect: bunicul care avea stupină. Da, din aia cu stupi și albine. Și trântori, inevitabil.

Da, de când m-am născut și până pe la vreo 20-21 de ani, viața mea s-a învârtit în jurul trântorilor… pardon, albinelor. 🙂

Ok, nu făceam chiar toate treburile care era musai să se facă de regulă mai tot anul, dar când era nevoie de mine mă băgam cât ai zice: felie de pâine unsă cu unt și miere. 

Știam și știu tot ce se poate știe despre creșterea albinelor, dar nu a fost hobby-ul meu. In plus eram și sunt destul de alergic la înțepăturile lor. 

Îmi place să cred că am avut un start bun în primii 20 de ani de viață. Pe bune, cum să pot gândi altfel oare când de mic am încercat toate tipurile de miere care putea fi culeasă din preajma Capitalei, vestitul SAI (Sector Agricol Ilfov, pe atunci) sau chiar județul Călărași, cam pe unde mai scoteam albinuțele ”la păscut”, mai ceva vitele pe pășune.

Mai mult, aveam parte de cam toate produsele apicole, fie că vorbim de:

  • căpăcele/ căpăceală  (pelicula cu care albina sigilează fiecare celulă de pe fagure pentru a o conserva/ depozita pentru iarnă) vestite pentru proprietățile sale curative (cu propolis conținut). 
  • polen, sub tot felul de combinații (cu miere, cu zahar, crud, cu cătină, cu lămâie, cu iaurt etc.)
  • fagure cu miere consumat ca atare ca desert (fara a înghiți și ceara, desigur)
  • lăptișor de matcă
  • propolis (în combinații)
  • venin de albine
Mândru de mic (la 3 ani, 1983)

A fost o perioadă tare interesantă, mai ales că nimeni nu mă obliga să mânânc ceva ce nu-mi plăcea, dar cum să nu-ți placă când totul era aromat și dulce? Well, să nu crezi că băgam cantități industriale la burtică. Nup. Mereu am fost cumpătat cu produsele albinelor bunicului, pentru că simțeai când era de ajuns.

Practic, câteva lingurițe cu miere pe zi, când și când, erau de mare angajament pentru mine, un energizant natural binevenit mai ales în perioada când făceam multă mișcare. Aveam parte de un BOOST de le dădeam praf, celor care se luau la întrecere cu mine, drept urmare după o perioadă în care am băgat fotbal la echipa din Bragadiru, a venit și rândul atletismului prin liceu.

Na, plecam din block-start, de mamă – mamă, ca înțepat de albină, dacă mi se permite… făceam suta de metri mai ceva ca Usain Bold, dar nu avea cine să mă vadă pe atunci. Aia e mi-am ratat cariera.

Insă trebuie menționat și faptul că pe lângă de miere, ani buni, în diminețile când plecam la școală, mi-au fost alături și alți aliați ai sănătății și, de ce nu, ai nutriției naturale, și anume CEAIURILE.

La bunici era regulă, nu începea nicio zi fără ceai din plante culese de ei ori ceai la pliculețe de la producători români de renume, cum ar fi Fares, de exemplu. Vorbesc de vestitul ceai îndulcit cu miere, firește.

Ho, nu sări, că nu puneam mierea în ceaiul fierbinte, știu că devenea toxic și că-și pierdea proprietățile, așa că răceam ceaiul înainte, îl vânturam din cană în cană, că mă grăbeam să ajung la școală!

Ah, ce dor mi-e de diminețile când mirosea a pâine prăjită, a ceai de mentă sau tei, unt și miere de salcâm, șunculiță afumată tăiată fin… Băi, nene, mi-e poftă! 

O clipă, că mă duc să-mi pun o felie din asta meșteșugită, că-mi plouă-n gură, de zici că-i potopul din timpul lui Noe, iar eu nu am arca la mine.

Gata. Genial gustul ăsta, în combinație cu ceaiul de la Fares!

A, că tot am pomenit de Fares și am ajuns în punctul ăsta, nu o să-ți vină să crezi ce tip de ceai am eu în cana primită cadou de la fetele mele. Să pregătesc cum trebuie momentul, până atunci poate lași un comentariu în punctul ăsta, sa vedem dacă ai ghicit. (wink)

Deci, ce tip de ceai de la Fares am eu în cană? Pariez că nu o să ghicești!

Tot aminteam că-n primii 20 de ani au fost cei mai pe natural, așa, ani în care nu imi amintesc să fi zăcut vreodată de vreo boală nașpa. Chestii normale… spre deloc, aș zice. Bine, și acum la cei 40+ ani ai mei, nu pot să zic că am avut vreodată probleme de sănătate nasoale.

De pe vremea când aveam energie d-aia bună și mă țineau genunchii (la 16 ani, 1996)

Nici răcelile nu prea se țin de mine, rezist destul de bine, numai că ambrozia pare a fi kriptonita mea, călcâiul lui Ahile, cum ar veni. O fi ea naturală 100%, dar bine nu mi-e cu ea în preajmă.

Bănuiesc că pe vremea când băgam polen, nu era ambrozie, că dacă ar fi fost… probabil că nici alergic nu aș fi fost pe atunci, prefer să gândesc așa, mai ales că am descoperit alergia la ambrozie acum vreo 7 ani.

Deci, ce beau? Ceai de la Fares, da, dar este un ceai pentru… (tobe) TENSIUNE! Da, este un C36, Ceai pentru Tensiune.

Da, am tensiunea măricică, mereu am avut-o, numai că acum e un pic și mai mare. Și tensiunea, dar și eu. Dar le rezolvăm noi, cumva. Și pe tensiune, dar și volumul meu. Ha!

Oricum în perioada asta rece când un ceai cald ajută în orice situație, iar micile răceli și tusea devin inevitabile, aș recomanda de la Fares, Gama Plantusin, că este de mare ajutor mai ales când știm cu toții cât de păcătoase sunt episoadele de tuse, când nici nu te poți odihni.

Practic, aceasta gamă care are peste 25 de ani de existență, ajută în toate tipurile de tuse. Pornind de la rețeta tradițională, îmbunătățită cu uleiuri esențiale pentru o acțiune mai puternică.

Gama Plantusin include printre altele și:

  • Plantusin forte, sirop
  • Plantusin pentru gât, comprimate de supt
  • ceai la pungă
  • Plantusin antibronșic, ceai la plic
  • Plantusin calmant
  • Plantusin pentru copii, sirop cu fructoză
  • Plantusin Ușurează Expectorația, capsule moi

Și dacă tot vorbesc de un produs natural, țin să menționez că de ceva timp încoace, și vorbesc de vreo 15 ani, practic de când a apărut fii-mea pe lume, ne-am propus să o creștem cât mai sănătos cu putință, având o alimentație cât mai corectă, naturală, fără excese. 

Iar odată cu exercițiul și efortul ăsta, ne-am cam educat și pe noi, încercând să eliminăm cât mai multe din elementele nocive din alimentație. Bine, nu ne-am dus chiar în extrem, ci doar ne-am propus să avem mese echilibrate, cu scurte episoade, când și când, de fast-food sau mâncat total random.

Sunt tare mândru mi-am format niște automatisme și, deși nu pare, #glumă, mănânc destul de sănătos și puțin în comparație cu marea majoritate a celor cu care interacționez. Și asta chiar nu e glumă. 🙂

Articol scris cu entuziasm pentru fares și SuperBlog 2021
foto credit: arhiva perosnala, Canva

One Reply to “Să povestim la un ceai – Despre cât de mult contează un start bun în viață”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.