Mesajul meu, dintr-o sticluța lansată pe mare, pentru generațiile următoare (dacă nu scoate careva net-ul din priză)

Hai să-ți spun ceva, ce probabil nu știai: cele mai bune experiențe în vizionarea unui film sunt la CINEMA. Sau… știai? E clar, dacă experiențele erau rele nu-și aveau locul atâtea săli de cinema, nu?

Unul dintre SECRETELE mele, încă de când eram copil, era de a merge de cel puțin două ori la cinema LA ACELAȘI FILM. La un interval de o săptămână între ele. Mi-aduc aminte și acum cum am făcut ”trilogie” dintr-un film chinezesc, ”cu karate”, undeva prin 1986 – 1987. Deci aveam in jur de 7 ani și mergeam în București, ori la Cinema Lira, ori la Drumul Sării, care erau mai aproape de mine.

Pe vremea aia intrai într-o sală slab iluminată, nu era îmbulzeală decât la filme noi și spectaculoase (vorbesc aici de ceva gen filme românești de Sergiu Nicolaescu), sala mai mereu goală și în care nu aveai cum să mănânci floricele pentru că nu erau. Nici apă nu cred că găseai, decât la toaletă. Eu îmi strecuram câte o ciocolățică în buzunar că odată ce intram la film eram atât de absorbit încât atunci când ieșeam eram năuc. Aveam nevoie de energie. Parcă trecuse o săptămână de când intrasem în sală. 🙂

Ca să am parte încă o dată de bucurie și să înțeleg povestea, mai luam un bilet peste o săptămână, așa cum ziceam. Mergem fie singur, fie cu vreun prieten din cartier, depinde. Biletul era accesibil. Oricum pe vremea aia era o bucurie să vezi filme color, pentru că tv-urile difuzau numai alb-negru sau parțial color, cum mai scria în programul tv la unele filme sau emisiuni. Dar cine avea tv color acasă? Puțini.

Apropo de asta, ce tare ar fi fost să văd la cinema primele Ghostbusters. Nu știu dacă au rulat la noi în anii ‘80, dar cred că aș fi fost în șoc, cum am fost și la filmele cu extratereștrii care veneau pe Pământ.

Vezi că este o continuare la cinema chiar de mâine, 3 decembrie 2021, Ghostbusters: Afterlife – Vânătorii de Fantome: Moștenirea. Un film cu de toate, chiar dacă personajele principale sunt cu niște tineri, apare și cel mai sexy bărbat în viață în 2021, Paul Rudd. Deci e rost de mers chiar niște mămici cu copiii la film. (wink)

Ok, revenind la povestea mea, un pic mai târziu, după anii ‘90, aveam să experimentez filmele care se dădeau la un fost Cămin Cultural în Bragadiru, pe un televizor color alimentat de un video player. Era ”omor” pe filmele cu Stallone, Jackie Chan sau Bud Spencer. Acolo aveai voie să și consumi câte ceva, semn că începeau business-urile în România să prindă contur.

Aici se dădeau câte două filme săptămânal, iar dacă mai reveneau după ceva timp, sigur ”mai băgam o fisă” la cele pe care îmi doream să le revăd.

Apoi s-au deșteptat cu adevărat vechile cinematografe comuniste, începuseră să investească în aparatură pentru ca experiențele să fie tari de tot: sunet stereo, 5.1, dolby, ecrane mai mari, imagine digitală (mai târziu), sunet surround etc. Experiențele se schimbau, te făceau să vizionezi și mai mult.

Erau tot felul de evenimente care se țineau la cinematografe, lansări de filme sau emisiuni tv, produse, party-uri… alte vremuri. Eu continuam să merg și să văd de două ori filmele cu care rezonam bine de tot.

Cel mai bine mă simțeam când mergeam singur pentru că eram băgat cu totul in acțiune, fără să știu că e cineva cunoscut lângă mine. Râdeam, lăcrimam, eram doar eu cu mine. Imi permiteam să merg ziua, când era sala mai goală, pentru a avea un fel de ”exclusivitate”, dacă mi se permite.

Apoi am ajuns să merg mai des la film cu prietenii, după ce au apărut Movieplexurile prin mall-uri. Cu fete, cu băieți, nici nu mai conta, important era că ne mai vedeam înainte de film și mai petreceam timp împreună. Aveam o grămadă de filme la îndemână. Puteai face în sfârșit un binging lejer, energie să fi avut, că filme erau și sunt, pentru că experiența asta o poți avea și acum.

Bine, acum ai tot felul de săli: VIP, cu efecte speciale, gen 7DX, 4DX, sunet Dolby Atmos sau IMAX, care mi se pare cea mai bună variantă pentru un film cu multe efecte speciale și momente pe care dorești să le revezi.

Practic trăim cele mai tari momente din istoria cinema-ului, deși sunt condițiile dubioase pe care le trăim. Ai cea mai bună imagine și sunet care au fost vreodată, confort în sală cu AC și scaune ergonomice, mâncare și băuturi răcoritoare pe alese.

Mâine mă duc oricum să văd a două oară Ghostbusters: Afterlife. L-am văzut la vizionarea pentru presă și vreau să văd și reacția celor din sală, mâine când va fi premiera. Un film cu o poveste veche, film pentru întreaga familie, cu aventuri și un pic de SF, comedie, care a fost adus în actualitate cu totul, păstrând trendul filmelor moderne de acum.

trailer Ghostbusters Afterlife



Articol scris și regizat pentru IntercomFilm si SuperBlog 2021



One Reply to “Mesajul meu, dintr-o sticluța lansată pe mare, pentru generațiile următoare (dacă nu scoate careva net-ul din priză)”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.