Imi place să cred că am ajuns la vârsta asta de 42 de ani, in curand 43, in decembrie, modelat fiind de toate cârțile pe care le-am citit cu drag încă din copilărie. Da, am învățat să citesc destul de repede, nici nu știu prea bine cum s-a întâmplat, dar la 5 ani o ardeam pe rubricile din România Liberă sau Gazeta Sporturilor. Asa cred ca am învățat, cu ajutorul bunicilor și a părinților.
Mi-aduc aminte de prima cărticică, o carte pentru copii, una cu ilustratii extrem de sugestive, că a fost cea cu poezia Iarna Pe Uliță a lui Coșbuc. Căutând pe net acum, ca o curiozitate, văd că ea chiar a fost tipărită in 1984, deci aveam 4-5 ani – fiind nascut in decembrie 1979. Pfoa’, ce amintiri mă-ncearcă!
Nici nu mai conta că eu știam poezia pe de rost, dar îmi plăcea să urmăresc cu degetul textul, să simt textura hartiei, să văd expresiile copiilor și a babei din ilustrații. Dupa mai bine de 35 de ani de atunci, feeling-ul este extrem de puternic. Poate la fel ar fi și dacă aș citi basmele lui Isiprescu, poveștile lui Creangă sau chiar povestiri cu tâlc chinezești, scurte.
Citeam mult în perioada aia, când nu ieșeam afară la joacă, când vremea era urâtă, mă refugiam în citit, citeam chiar și Almanahul Copiilor sau cele tehnice, Cutezătorii și altfel asemenea.
SIgur m-ar trece niște senzații deosebite și dacă aș pune mâna pe o carte din seria Jules Verne, una din acelea cu coperți tari, si pe care era scrisa toata seria de volume pe coperta posterioară.
Au fost cărțile din școala generală, cărțile copilăriei care mi-au trasat linii și fantezii, acțiune și ficțiune, sicence-fiction, spirit de aventură și o pasiune de a găsi frumosul în orice lucru pe care-l intreprindeam.
Anii au mai trecut și simțeam nevoia de altceva, aveam alte curiozități, de a testa și am mă testa. Așa am ajuns la Dracula lui Bram Stoker, Dune a lui Frank Herbert, chiar și Biblia, împins de și mai multă curiozitate. Changi a lui James Clavell, Papillon al lui Henri Charriere sau seria nebună a lui Sven Hassel, mi-au hrănit spiritul aventurier și m-au modelat.
Mirosul cărții tipărite nu se poate înlocui cu nimic. Momentul în care citești și duci cartea spre tine, s-o miroși când și când, sunt experiențe senzoriale care ți se întipăresc adânc și rămân acolo, cel mai probabil pentru toată viața, mai ales dacă rezonezi extrem de mult cu ceea ce citești, cât de mult te-a prins și ți-a făcut imaginația să lucreze intens.
De asta îmi place Editura NICULESCU, atât pentru ceea ce am scris până acum despre cărțile tipărite, dar și pentru ce voi scrie în continuare despre viitor. Citește în contiunare să afli niște informații tare interesante.
Trăim vremurile în care o carte dă bine de tot în fotografiile de pe instagram sau facebook. Da, trăim vremurile în care luăm cu noi cartea doar pentru asta. O punem în bagaj sau în mașină și ne prefacem că citim pe un vârf de munte, pe o terasă a unei căbănuțe de lemn, de tip A-Frame (in două ape), la o terasă boemă sau în parc pe iarbă.
Se vede atât de nenatural, artificial, toată ”perfecțiunea” aia din clipuri si fotgrafii încât mi-e greu să cred că e un trend care nu va trece mai repede. Totul devine prea clișeic, și o să ne reîntoarcem la citit cu ochii și sufletul. Real.
Ok, generalizez, nu însemană că toți fac asta, că nu citesc, dar, eu îmi pun speranța și în faptul că aș putea să mă înșel și dincolo de ”sublimul” momentelor de pe rețelele sociale, lumea chiar citește.
Pe de altă parte, culmea, în plină eră digitală, nu prea merge să pui fotografii cu o cafea și o tabletă sau e-book reader, că nu prea e nimic boem aici, deși este mult mai ușor așa să iei cu tine o mulțime de cărți în concediu, să citești pe drum (tren, mașină, avion) sau în momentele de relaxare într-un hamac, pe plajă, pe un șezlong.
Cărțile digitale, fie că vrem sau nu, sunt viitorul. Nu, nu cred că or să se interzică cărțile tipărite, indiferent pe ce suport inovator vor fi prezente, că poate se va folosi prea multă hârtie și se va ajunge la tot felul de schimbări, cine știe?!
Alături de cărțile digitale care pot fi citite de pe orice suport electronic, vezi e-book reader, tabletă, laptop etc. putem spune că au luat un avânt însemnat audiobook-urile. De ce? Pentru că le poți asculta atunci când conduci, de exemplu. Sau când faci ceva ce nu necesită o atenție deosebită, cum ar fi să tunzi gazonul, mai ales dacă ai mult.
Eu am făcut asta și tare bine mi-a prins pentru că sunt momente în care nu vrei să asculți muzică sau vreun podcast, așa că alegi o variantă de carte de tip audiobook. Simplu, nu?
Ei, de felul meu sunt deschis la orice e nou, păstrez în mine spiritul boem, nu zic nu, dar sunt un om care se adaptează rapid la orice. Imi place să experimentez, să mă mișc cu trendurile care vin, exact cum pun un disc de vinil pe un pick-up și mă refugiez în el atunci când am chef, la fel ascult zilnic piese de muzică pe Spotify, de exemplu. Vechi și nou, un mix intotdeauna interesant pentru mine.
Nu sunt adeptul de a merge numai intr-o direcție, eu cred, cel puțin pentru mine, în mixul ăsta echilibrat, în care păstrăm ceva clasic, cum ar fi o carte tipărită, ținută în mână, închisă sau deschisă lângă tine, cu semn de carte, dar imi place și ceva nou, care îmi oferă flexibilitate și posibilitatea de a a avea cu mine o sută de cărți digitale dacă vreau, fie că le am descărcate, fie că le am într-un cloud pe undeva și accesate de oriunde.
Cred cu tărie că viitorul, atât cel apropiat, cât și cel îndepărtat va fi un mix grozav între vechi și nou, pe care oamenii îl vor alege în funcție de stare, de disponibilitate, de feeling, de poftă, de curiozitate, de a experimenta, de simți sau de a se bucura și hrăni.
Noi, oamenii vom citi în continuare, pentru că avem poftă, așa suntem construiți. Gândește-te la cât citești pe zi, tot felul de chestii care nu-s cărți, dar sunt cuvinte scrise. Iar când ajungem seara acasă, unii dintre noi se bagă la un film, alții citesc o carte, iar niște alții scriu (cum fac și eu aici, acum) pentru a fi citiți de alți oameni sau ecranizați, dacă scot o carte bună. Înțelegi unde bat?
Tot cercul ăsta, în care ne învârtim, indiferent de timpul în care trăim sau au trăi alții. Nimeni nu inventează nimic nou, ne repetăm sub alte forme, reinventați pe alocuri, sub alte forme fizice sau… virtuale.
Editura NICULESCU este una dintre cele mai apreciate edituri de pe la noi, adunând vreo 30 de ani de experiență pe piața de carte. Cel mai adesea i-am regăsit în materiale auxiliare pentru școală, limbi străine, dicționare, ghiduri de călătorie etc. Insă din 2018, politica lor editorială a luat o altă direcție, bună zic eu, pentru că a plecat urechea la ce se cere în piață. Astfel, regăsim acum carte de dezvoltare personală, carte pentru copii, familie, parenting, ficțiune și de luna asta avem thriller și romance. Mai mult, pentru că tot am vorbit de e-book si audiobook, se regăsesc la Editura NICULESCU o serie de cărți bestseller sub aceste forme digitale.
Deci, încotro ne îndreptăm? Tu care citești aceste rânduri, ce crezi? Lasă și tu un gând, câteva cuvinte, mai jos în secțiunea de comentarii, te rog.
P.S. – Apropo, dacă luna Noiembire este despre Black Friday, nu uita că și aici avem reduceri!
Woop-Woop!
Articol scris pentru Editura NICULESCU si SuperBlog 2022
foto credit: editura NICULESCU, canva
1 thought on “Viitorul cărții tipărite este deja aici – Mixul Perfect”