De la MAI POT ȘI COZONAC! la POT NUMAI COZONAC! (rețeta aia bună)

Nu știu la alții cum este, dar la mine în prag de sărbători dacă nu miroase măcar o singură zi a cozonac în casă, simt că nici nu sunt în mijlocul acțiunii, al magiei, al poveștii. Poate că aș fi în stare să-mi cumpăr, dacă ar exista, chiar și brăduleți cu aromă de cozonac pe care să-i împrăștii prin toată casa. Mi-aș pune și în mașină.

Ok, aș lua o felie de cozonac și s-o pun pe bordul mașinii să-mi împrăștie în nări mirosul sărbătorii, dar cine ar sta să o miroasă, huh? Să am eu o felie de cozonac sub nas și să mă uit la ea? Really, adică, pe bune? (cum ar zice orice bunică ce frămână de zor cozonaci îmbietori).

Acum având în vedere că mai sunt doar câteva zile până ce intrăm în decembrie, iar odată cu venirea acestei luni, vine și ziua mea de naștere, pe 6 decembrie mai exact, este clar ce mi-aș dori: UN TORT F{CUT DIN COZONAC. Adică un cozonac cu lumânări, ce să mai… dar unul care să fie cald, să simt cum se topește în gură.

Ah, ce mi-ai făcut BĂNEASA? M-ai provocat să povestesc despre una dintre cele mai mari bucurii ale mele și ale papilelor gustative de pretutindeni: COZONACUL. Pentru ca o rețetă să fie una de succes, trebuie să-ți iasă ceea ce faci acolo.

Și în primul rând, ca să nu dai greș, ai nevoie de o făină pentru cozonac de bună calitate. Pentru rețeta ce ne duce an de an la cozonacii ăia buni de tot, o să începem cu o făină 000 Băneasa, desigur.

Cât admirăm noi tăvile de cozonac, ne punem degetul la tâmplă și ne gândim că doi cozonaci îi mâncăm încă din stadiul de: ”cald, abia scos din cuptor, ia repede că se răcește, nu mânca repede că ți se face rău etc” așa că ”instinctul meu de fată nu mă-nșeală!” și decid să facem 4. Ce patru? COZONACI, bre!

Așa că să-i dăm drumul la treabă, aliniem pisele de puzzle:

• Pachetele de făină (2 pachete, adicâ două kilograme)
(în funcție de câți cozonaci vrei să faci, desigur), puse frumos pe blatul bucătăriei, acolo unde se vor săvârși bucatele tradiționale, trebuie să trec în revistă și

• Drojdia (vreo 100 de grame)

pentru că fără ea, sărăcuța, nu se poate să iasă cozonacul ăla frumos și bine crescut. Cam ca mine așa. Ah, modestia! Drojdiuța asta care a fost atat de traumatizată-n pandemie când dispăruse cu desăvârșire de peste tot, de zici că pseudo-oculta mondială, a tras niște sfori, tocmai ca să dispară drojdia, îți dai seama unde s-a ajuns?! (glumesc, desigur, semnalizez ca să nu o ia nimeni pre în serios)

Acum, un cozonac din ăla bun de de lingi pe deștele tale, și pe toate care le găsești în jur, nu are cum să iasă așa dacă nu se adaugă în compozitie sa și niște 

• Lapte (1 litru)
atât cât să fie invidioasă orice văcuță că a participat, dar nu a gustat.

Vin tare pe banda de viteză…
• zahărul (700 de grame) și untul (200 de grame)
pentru că astea mereu vin împreună, nu știu de ce. Gen, dacă ai fi zaharul și mergi la o petrecere, nu poți veni așa fără nimic, așa că iei niște unt la tine. Le fel se poate spune și depsre unt, numai că nu aduce tot unt, că nu se cade, așa că vine cu zahar.

Fără nicio legătură cu cei 12 apostoli, e musai să băgăm la frământat și
• 12 ouă
din alea de găină, și dacă se poate cu gălbenuș portocliu, ca să avem culaore frumoasă la cozo. Da, deci, 12 ouă. aparent care se vor matoli când va da buzna peste ele vreo 40 de ml din vestita băutură cubaneză, adică

• rom

Pentru că hora nu este horă dacă nu se prind în ea mai mulți flăcăi și fecioare, e musai să amintim că vor lua parte la petrecere și
• nuci măcinate mărunt/ după preferință (vreo 450 de grame)
• cacao (cam vreo 100 de mg, ca să nu ne facem de… el)
• niște coajă rasă de la două lămâi, care după tătărșenia asta vor pleca să facă nudism la  Mai
• oleacă de sare, pentru că e musai
• esență de vanilie (vreo două lingurițe, așa)
• ceva ulei pentru a unge blatul și niște unt pentru uns tăvile, ce să mai…

Acum dacă am ajuns până aici, se cade să vă zic și cum se face, nu că n-ați ști, sau nu este destul de intuitiv, dar e mai bine să zic, decât să nu. Nu-i așa?

Ca să nu vă țin din altele, aveți grijă de drojdia aia sa o sfărâmați într-un castron, apoi adăugați 4 lingurițe de zahăr, 10 linguri cu lapte cald, dar nu prea, două linguri cu făină și toată nebunia asta se omogenizează cu ce aveți la îndemână. Apoi se lasă să se activeze drojdia, vreo 20 de minute, că nu e bine să te pui cu drojdia neactivată, inversul femeii, if you know what i mean.

Apoi găsiți castronul potrivit de mare ca să puneți făina și drojdia activată, cu gura mare. Se pune coaja de lămăi și romul, 11 gălbenușuri din alea bune, o țâră de sare, toate peste făină, da? Ține aproape, că-ți zic să pui și vanilila peste lapte, zahărul, ca să ai ce să amesteci un tel sau ce vrei tu. Când zahărul s-a topit, dizolvat, spune-i cum vrei, tot maglavaisul se toarnă peste făina de mai sus.

Se amestecă până devine ceva omogen, cam ca dubioșenia aia de o făceau toți copiii și care nu folosea la nimic, adică slime. Ăsta e momentul în care se adaugă untul topit și ține-te să frămânți energic, dacă te ține. Dacă nu, tot trebuie să o faci, aia e, nu știi în ce te-ai băgat, dar e bun cozonacul Băneasa, nu?

Gata, odihnă vreo oră. Nu tu! Compoziția!
Acum e musai să mixați ca orice DJ de la Untold, numai că nu muzică, ci albușurile, cu sare, rămase de la gălbenușuri, vă mai aduceți aminte? Spumă, să iasă, da?

Bun, se adaugă zahărul pudră și se mixează ca pe Main Stage, până se face ca de bezea așa, numai bună de aruncat în public, cam cu face DJ-ul Steve Aok la concerte, dacă nu știți ce zic, căutați pe You Tube ”Steve Aoki Cake Me”.

E timpul să facem compoziția asta de bezea, de cacao. De rușine. Adică punem cacao în ea și o tot frecăm la melodie până ce se omogenizează. Alegeți voi melodia și adaugați și nuca. Amestecați și mixați în continuare.

Patinoar? Cine a zis să facem patinoar? Pe blat. Ungem cu ulei așa cum ungem și tăvile cu unt. E timpul să luam aluatul ăla odihnit și să-l împărțim în opt. Opt părți egale, desigur, care vor deveni câte o foaie dreptunghiulară, după pricepere.

Facem părți egale și din crema aia pe care am făcut-o de cacao cu nucă. Tot opt, da? Se va întinde pe fiecare foaie, dar pe rând, că nu aveți loc pentru opt foi, na. Se rulează fiecare foaie ca un rulou, oleacă mai mare decât tava de cozo, mai faceți încă un rulou dintr-o altă foaie și apoi se împletesc, răsucesc, se lasă să se iubească și le așezați tacticos în tava unsă cu unt. Odihnă, nene, vreo 30 de minute. Nu, nu pentru voi, pentru cozonacul iubăreț. Să crească și să se facă mișto de tot. Voi continuați cu restul de cozo.

Se amestecă un ou bătut, cu niște zahăr și se ung cozonacii ca să capete culoarea aia de bronz de Mamaia. E bine să aveți un cuptor electric, ca să setați bine temperatura la 160 de grade și să se lase cozonacii la făcut. Pe rând, desigur. EU nu am avut cuptor electric și mă scuzați că i-am scos cam prea rumeni, cum s-ar zice.

Apoi îi scoateți, că doar nu-i lăsați acolo, și-i mâncați cum vă pricepeți mai bine.
Despre asta este vorba până la urmă! EnJoy!

Articol scris cu pofta pentru Băneasa și SuperBlog 2022

Foto credit: Băneasa, zu tv, foto personale