Despre începuturile mele ca OM
Miere.
Da, miere.
De mic am crescut cu miere.
Bunicul a avut stupi, nu mulți, dar nici puțini. Culmea e că nu era bunicul din poveste altora, cel de la țară care avea stupină, nu, era vorba de bunicul meu de la București care avea vreo 30 de stupi ținuți într-o grădină dintr-o zonă cu case la marginea Bucureștiului. Stupi cu care mai pleca în zone în care se cultivau plante din astea melifere, prin Ilfov sau Călărași.
Da, primii 15 ani din viață am cam dat ture pe lângă albine, deși eram alergic la înțepături, dar nu îmi era frică. Acum, probabil că mă întrebi ce rol are mierea în povestea mea cu mucenicii Băneasa? Păi are, pentru că atât mierea cât și mucenicii făcuți de bunica în copilărie sunt ingredientele perfecte ale unei povești care este atât de reală încât dacă dau Zoom Out, pot vedea chiar în acest moment întreaga acțiune ca un veritabil regizor al unui film de familie.
Pentru ca mereu îmi voi aduce aminte cu plăcere despre copliărie
Îmi amintesc că era o dimineață frumoasă de 9 martie, zăpada stătea să se topească, picaturi de apă se scuturau de pe casă, iar familia mea și cu bunica ne-am adunat în bucătărie pentru a face una dintre cele mai delicioase și tradiționale mâncăruri românești: mucenicii muntenești cu zeamă.
Bunica ne-a împărțit în echipe și ne-a pus să ne împărțim sarcinile. Eu și sora mea ne-am ocupat de pregătirea miezului de nucă, în timp ce verii mei s-au ocupat de pregătirea mesei și a locului unde urma să ne petrecem bună parte din zi.
Bunica a început să ne povestească despre vechile tradiții și cum se făceau mucenicii, cu zeamă dulce, cu miere în loc de zahăr, cu nucă și scorțișoară, coajă rasă de lămâie. Am luat rețetele și am început să pregătim ingredientele. Făina, ouăle și apa erau principalele ingrediente pentru aluat, iar apoi am adăugat nucile și scorțișoara. Am frământat aluatul până a devenit moale, elastic. Apoi, am întins o foaie si am început să formăm mucenicii cu ajutorul unui instrument care tăia niște opturi tare interesante. Apoi, pe masură ce terminam foaia, bunica îi vâra oleacă la cuptor, să se usuce un pic si să se rumenească, apoi, direct la fiert într-un vas cu apă fierbinte și sare.
În timp ce așteptam ca mucenicii să fiarbă, noi, copiii, ne-am schimbat și ne-am pregătit pentru jocuri și activități în aer liber. Am petrecut ore întregi în curtea noastră, jucându-ne prin zapada ce era pe ducă. Am aruncat cu bulgări unii în alții și am făcut, mai mult ca sigur, ultimul om de zăpadă.
Când am revenit în casă, ușor rumeni în obraji și un pic cam uzi pe haine, bunica noastră tocmai pregătea zeama dulce cu nucă și scorțișoară. Era aroma minunată care ne-a inundat toată casa și ne-a făcut să înghițim în sec, cum se zice. Am servit mucenicii ușor fierbinți cu zeamă dulce și am presărat bucăți de miez de nucă pe deasupra.
Cu toții în jurul mesei ne-am amintit de anii trecuți, de jocurile noastre și de momentele fericite petrecute împreună. A fost o zi plină de bucurie, tradiții și mâncare delicioasă. Am fost recunoscători pentru momentele petrecute împreună și pentru bunica noastră minunată care a păstrat tradițiile vie în familia noastră. Fără televizor, fără stat pe vreun telefon. Erau anii ’80.
Rețeta mea de ucenici este simplă, dar gustoasă, important este cu cine deguști delicatesa
Revenind, acum, poți mult mai ușor să pregătești mucenici muntenești cu ajutorul mucenicilor Băneasa, urmând o rețetă extrem de ușoară, dar care va face deliciul oricărui pofticios de ”opturi” strămoșești.
În funcție de ce cantitate de mucenici ai nevoie, sau de câte porții dorești, folosește punguțele cu mucenici Băneasa, a câte 200 de grame fiecare și pune-le la fiert într-un vas potrivit. Asta e varianta mai rapidă, dar dacă e să-ți dau un pont bun de tot, poti pune mucenicii Băneasa, mai întâi intr-o tavă la cuptor cât să-i rumenești un pic și să aibă gust de copt. Ca cei de odinioară.
Iar pentru ca zeama aia bună să iasă cu adevărat fantastic, adaugă miere în loc de zahăr. Pune nucă și scorțișoară măcinată și amestecă bine. Oleacă de coajă rasă de la o lămâie, portocală și un pic de esență de rom si vanilie.
Redu focul și lasă zeama să fiarbă în continuare timp de vreo câteva minute, amestecând din când în când și verificând dacă mucenicii sunt fierți. Lasă zeama cu toate ingredientele să se răcească sub capac, ca să se infuzeze bine. Servește mucenicii fierbinți cu zeamă dulce și mai presară niște nucă măcinată mai mare, pe deasupra. Fiecare după gust, poate să mai adauge cîte ceva, desigur.
Poftă bună, zic, că eu mă duc să-mi mai pun un castron!
Articol scris pentru Pastele Băneasa și Spring SuperBlog 2023
Foto: arhiva personala, Canva
1 thought on “Mucenicii Băneasa – simți mirosul amintirilor de ieri?”