Povești.
Este nevoie de povești în cuplu.
Așa cum este nevoie de un vin de poveste pentru a începe a povesti.
O sticlă de vin și două pahare.
Atât.
Restul vine de la sine.
In fiecare loc în care ești, poți crea o poveste, ceva de care să-ți aduci aminte peste timp. Să deguști sau să bei. să iei o gură din vinul preferat și să te transpui în povestea creată în urmă ceva timp. Nu, nu ești singur sau singură. Adu-ți aminte… cum a fost?
Scuzați această introducere, ușor siropoasă, sau să-i zic… cu urme de arome de licori bahice?!
Nu știu cum e la alții, dar eu știu cum e la mine. Eu nu pot trăi fără o sticlă de vin în preajma mea. Și nu e așa cum crezi, cum că beau un vinuț singur, că beau un vin și atât, că beau din diverse motive…
Nu, boss, cum ar zice francezu’, nu este bine să bei fără măsură, așa cum nu este îngăduit de la Bunuțu’ să nu ai la îndemână o sticlă de vin, fie alb, roșu sau roze. Iar dacă sticla sau sticlele de vin sunt de la Beciul Domnesc in varianta Sigillum Moldaviae, apăi să-mi fie cu iertare, că te trec la Letopiseț că ești de-al nostru, din neam, cum s-ar zice.
Nu știu cum să explic asta, dar eu am tot timpul două pahare de vin în portbagajul mașinii.
Da, da, TOT TIMPUL! Adica dacă mă vezi vreodată in trafic și mă oprești să schimbăm două vorbe, să fii sigur că am paharele la mine si, cu putin noroc, chiar o să scoatem și aerul din ele, dacă e musai.
Umblu cu paharele curate, cum s-ar zice, dar stai chill de abia așteaptă să fie mângâiate de licoarea zeilor. Ar fi culmea să nu am cu ce să le umplu la nevoie, nu? De-aia am un compartiment special, știi tu, că mașinile din generația nouă nu mai au roata de rezervă, dar au un compartiment, unul în care poți depozita diverse, ei bine eu am paharele de vin și câteva sticle de vin Sigillum Moldaviae, de regulă roșu demisec, Feteasca Neagră, și se mai bagă în seama câte un rose.
Acum poate că te întrebi de ce le țin în portbagaj, nu? Nu, nu vorbesc de o urgență pe autostradă și dacă tot s-ar fi întâmplat ceva, pac, să desfac o sticlă de vin și trag de timp până vine platforma… Ori dacă mă oprește vreun echipaj, nu dau nume, să vrea și n-aș da niciun vin, chiar dacă mi-ar da amendă pentru nu știu ce, chiar să am vinul ca As în mânecă… NIMIC!
”Bănenebă”, auzi? Nu-i decât pentru uz personal, capsici?
Dar cum ziceam, nu aș bea o sticlă de vin singur pentru nu așa simt. Pentru mine, vinul este poveste, de stat în doi, în cuplu, nu cu prietenii, amicii, tovarășii sau cum vrei să le zici. Cu ei beau altele sau dacă e pe vin ne încincem la șpriț, dar eu sunt mai degrabă fanul vinului băut sec, fără apă minerală and stuff.
Da, pentru mine și iubita mea prefer vinul roșu. Un demisec, o Fetească Negră de la Sigillum Moldaviae, pentru că merge cel mai bine când suntem plecați pe drumuri iar la final, acolo unde suntem cazați, să scoatem un dop, să turnăm în pahare și să povestim până la… final. Unul prelung, dacă se poate. Și întotdeauna se poate! (wink)
Pentru noi, vinul este dragoste. Pe bune. Am ajuns la nivelul la care ne place atât de mult să fim pe undeva plecați, numai și pentru momentele alea când stăm unul lângă celalalt, cu câte un pahar în mână, si stăm și vorbim, cu muzică pe fundal, mai răruț poate mai intră și un film între noi, dar de obicei nu prea ne putem concentra la film, așa că preferăm să… vorbim, you know.
Adunăm amintiri, cum să nu adunăm, de aceea mai imortalizăm momentele. Oriunde!
Chiar și când ne mai dăm ”intalnire” pe la vreu restaurant sau pe la munte, la vreo cabană, pensiune sau hotel, pe poteci sau în vărf de munte, fie pe la mare pe plajă, molcom, tolăniți, la asfințit, cu muzică din Vamă, ori la vreun picnic în jurul capitalei sau pe undeva pe la țară, ah… Hai mai repede cu vara, că vinuț avem, căldura să vină!
Despre asta este este povestea mea, poveștile mele, eu alte nu știu, nu vreau să știu, pentru că aceste mi se potrivesc cel mai bine, ni se potrivesc cel mai bine. Este vorba despre a trăi intens fiecare moment frumos, să creezi momente frumoase, câteodată din nimic, dar odată ce torni vinul potrivit de la Sigillum Moldaviae, totul se poate transforma într-o experiență de care să-ți aduci aminte mereu.
Eu nu știu să povestesc depre vin, depsre sortimente, că au note de nu-știu-ce fructe, de flori de câmp ori de coacăze purpurii copate la asfințit etc. Un vin bun e cel care-mi place, cel care poate să aduca un plus și să nu fie cu miros dubios, o culoare incertă, sau cu un gust care nu e ce trebuie.
De obicei il simți, il vezi, dar când ai experiențe bune cu Beciul Domnesc, nu ai cum să dai greș, mai ales că poți alege lejer dintre (in ordinea preferințelor noastre):
- Fetească Neagră, e primul pentru mine, pentru că e pe placul nostru, vestitul vinuț demisesc roșu
- Rose, pentru că întotdeauna intră în doi, între noi, mai ales când ai nevoie de el rece, fiind demisec, este ideal vara pentru seri calde
- Feteaacă Albă, demisecul pe care-l preferăm când nu avem rose, dar vrem un vin rece, care să încingă atmosfera, culmea! (wink)
- Pinot Noir – un roșu demidulce pentru anumite momente si sărbători
- Muscat Ottonel – un demisec pe care-l știu din moși-strămoși, și pe care, spre rușinea mea, il beam în tinerețe cu un strop de cola. Nașpa. Shame on me, dar… cu toții am trecut prin asta. De aia sunt ce sunt acum, desigur!
- Busuioacă de Bohotin, rose-ul demidulce care-mi aduce aminte, cumva de tinerețea când preferam vinurile dulci
- Tămâioasă Românească, ah, cum mai intra și ea tămâioasa odinioară…duuulceee!
- Fetească Regală și Sauvignon Blanc, un alb, demidulce care este preferat de mulți, mai ales de cei care nu prea le au cu demisecul.
Dsigur (așa cum zic și ei) vinurile produse de Beciul Domnesc Compania sunt create cu mândrie în podgoriile renumite ale Moldovei – Cotesti, Huși, Odobești și Panciu. Fiecare picătură poartă în ea garanția calității și a tradiției viticole moldovenești, fiind alegerea perfectă pentru orice ocazie. Fiecare sortiment Sigillum Moldaviae este o expresie a calității și diversității vinurilor moldovenești.
Hai, gata, că e musai să mă duc să refac stocul de vin din portbagaj că se lasă cu ieșire week-endul-asta, iar dacă găsesc vinuțul potrivit de la Beciul Domensc, tare mi-e că se lasă cu week-end prelungit, cu sejur din ăla bun de povestit.
La un pahar de vin roșu.
P.S. – vezi că dacă ajungi pe la Odobești, cum treci de Vărteșcoiu, pardon de expresie, pe la cei de la Beciul Domnesc, să te duci să vizitezi și monumentul lor care are peste 500 de ani și coincide cu ultimii ani de domnie ai lui Ștefan cel Mare. Poți vizita, degusta, cu tur ghidat și alea-alea.
Articol scris pentru Beciul Domnesc si Spring Super Blog 2024
Fotografii personale si din portofoliul Beciul Domnesc, Canva (header)
Moaaa… cat de frumos!!! Ce povesti frumoase! Fii sigur ca au ajuns direct in suflete!
Eu cred ca ai putea scrie in fiecare saptamana cate o poveste cu vin, chiar ar fi misto!