In ultimii 15 ani ani am mers mult cu bicicleta. Imi place sa mă dau cu o biclă MTB prin jurul Bucureștiului, pe o rază de aproximativ 100 de kilometri. Când zic mult, mă refer la faptul că am făcut mii de kilometri, peste 10 000 de kilometri, adunat. Ok, m-am mai dat și prin alte zone, pe la munte, dar majoritatea kilometrilor petrecuți în șa au fost pe aici, pentru că aici locuiesc, desigur.
Când ești cu bicla, nu știu dacă tu, cititorule, te plimbi sau nu, dacă știi cum este, dar află că atunci când te deplasezi în scop recreativ, oleacă mai sportiv, mergi cu o medie de cel puțin 20 de kilometri pe oră. Ok, depinde de teren, de inclinația lui sau de direcția vântului pentru a avea o viteză mai mare sau mai mică.
Ce vreau să spun și unde vreau să ajung? O sa vorbesc despre reConstruim acasă, dar te mai țin un pic în suspans, am nevoie de o premisă mai puternică să înțelegi mai bine.
Pentru că cel mai bine simți lumea, când te plimbi printre oameni
Deci, Plimbărindu-mă, dacă mi se permite, în jurul Bucureștiului, așa cum ziceam, am devenit un fin observator. Extrem de fin observator. La viteză mică poți observa lucruri extrem de bine comparativ cu viteza unui autovehicul, de exemplu.

Mai mult decât atât, poți opri oricând dorești, rapid, fără probleme, cu totul altfel decât acele momente în care ești al volan sau dacă ești cu altcineva în mașină si ești dependent de cel care conduce și nu poți opri atunci când îți dorești, sau nu cu aceeași frecvență ca atunci când pedalezi.
Stai o clipă, că imediat o să înțelegi unde bat. Ce ziceam? Ah, da, mergând pe drumuri cât mai lăturalnice, cât mai ferite de trafic intens, am ajuns în muuulte comune și sate din Ilfov, Giurgiu, Dâmbovița, chiar Teleroman și am experimentat puțin câte puțin din viața oamenilor din acele locuri.
Din goana mașinii, nu poți simți, nu ai cum, repet, dar din șaua bicicletei este cu totul alceva. Ești acolo, numai să nu vrei, să fii cu alte tale, cu gândurile tale, să nu vezi. Eu văd, am văzut, am constatat, mi-am construit în cap scenarii despre zone, despre oameni, despre povești.
Să-ți spun ceva, tu știi cât este de mișto să te oprești și să bei un suc la un mic bar sau magazin dintr-un sat? Cu cei de pe acolo? Ok, poți fi și ținta glumelor dacă ești îmbrăcat prea fistchiu, prea mulat, cu costumație de biciclist din ăla profi, dar afli chestii, râzi cu oamenii, te minunezi sau oftezi cu ei.
Povești. Povești molcome, povești cu și despre oameni
Bănenebă, afli povești, afli lucruri pe care nu aveai cum să le știi, ce fac ei, cum trăiesc! Pe bune! De cele mai multe ori este al naibii de suprizător să afli că unele lucruri sunt total ”mindfuck”, că la numai câțiva kilometri de Capitală se trăiește fie la limita subzistenței, fie pe lux și opulență, totul într-un mix atât de șocant încât nu ai cum să-ți imaginezi așa ceva până nu vezi cu ochii tăi.
Am văzut sate pustii. Foarte pustii. Sate în care numai câteva case mai erau locuite, așa cum am văzut și comunități noi cu case noi, frumoase, unele parcă prea demne de SF, pentru locul în care erau construite, ca niște oaze ”in the, fuckin’, middle of nowhere”. Na, fiecare construiește cum vrea, unde vrea, mai mare mai mic, mai singur, mai adunat, îngrămădit, urât, din nimic sau fără nicio logică. Așa suntem noi, oamenii. Dubioși.
Mă întristau locurile pustii, deși erau tare ofertante pentru camera foto, cu case căzute, cu povești ce s-au pierdut prin timp și natura își revendica locul când oamenii nu mai sunt acolo.
Așa am aflat că oamenii pleacă, se duc, unii se întorc, dar mult prea puțin, tinerii se duc la oraș, iar ce bătrâni rămân prin bătăturile caselor până poveștile lor se sting odată cu ei. Cam cum vezi pe la știri sau emisiuni cu satele de la țară, de la munte, din zonele alea pitorești de deal, munte, deltă etc.
Multe terenuri de vânzare, multe case vechi, bătrânești, de vânzare cu tot cu teren. Majoritatea la un preț extrem de mic, accesibile. Iți poți cumpăra oricând o casă veche, cu ceva teren, fără a fi îngrămădită de vreo altă casă, să fii geam în geam cu vecinul, cum s-ar zice.

Și asta la câtiva kilometri de Capitală, 15-20 km sau poate mai mult dacă e să cauți ceva și mai ieftin sau într-o zonă mai ofertantă din punct de vedere peisagistic sau mai departe de poluare.
Mda, cam aici văd eu o ”pâine de mâncat”, cum s-ar zice. Pur și simplu te invit să investești într-o astfel de căsuță de la țară. Sunt extrem de multe case pe care le poți păstra, le poți reconstrui sau dacă nu se poate, poți păstra părți din ele, materiale, ceva care să amintească de anii de glorie ai vechii căsuțe.
Știu că nu toată lumea de la oraș are rude sau vreo casă a bunicilor de la țară. Așa că de ce să nu adopți o astfel de proprietate destul de ieftină? Este aproape de București, de la 30 de minute la maxim o oră/ Mai mult poți alege orice ieșire din Capitală și să cauți o căsuță în acea direcție pentru a-ți fi mai ușor în viața de zi cu zi.
Nu zic să pleci din București, să te muți. Nu, nu acum, dar investețe pentru mai târziu, reConstruiește o căsuță pentru a-ți reConstrui viața de mai târziu cât te vei fi plictisit de agitația asa dintre betoane.
Just do it! Fa-o, nu ai cum să regreți nicio clipă!
Acum câțiva ani Puya din La Familia și-a luat, tot așa, o proprietate cu căsuță veche, tot pe lângă București. A inceput să o reConstruiască, să meargă cu prietenii la un grătar, să se apuce de grădinărit și să îndemne și pe alții să facă acelși lucru, să NE luăm ȚARA înapoi. Acel stil de viață de la ȚARĂ. Aici îl pot aminti și pe Bean de la Subcarpați. La fel, are și el o astfel de căsuță refăcută. Dana Rogoz și-a luat la Viscri, na, acolo e mai pe princiar, așa. Și mulți, mulți alții care se întorc la origini, ca să zic așa. Deci, de ce nu și noi?

Cum ar fi să facem și să refacem niște comunități? După 40+ ani te apucă un dor, oricum, de a avea un locșor tihnit, cu oleacă de grădinărit, cu o floare, o pisică, un cățel, triluri de păsărele, miros de pământ, miros de ploaie sincer, de răscolit amintiri, de…
O să mă opresc aici, momentan. Cum o fac și cu bicla, mă opresc rapid și stau în locul ăla atât cât îmi trebuie să simt locul respectiv. Sigur voi reconstrui și eu o casă pe undeva. Poate pe cea a buncilor de la țară, chiar dacă e la vreo 350 de kilometri de mine sau poate una din zona Ilfovului sau mai departe, cine știe? Așa cum face un bun prieten de al meu, care rconstruiește DOUĂ case în Teleorman, un sătuc la vreo 30 de kilometri de Alexandria, unde nu locuiește nimeni, dar se va retrage la un moment dat din București.
Pentru că acum sunt mai ”la îndemână” ca niciodata…
ACUM ai și un ajutor de nădejde: Depozit Virtual. Poate ai mai auzit de ei, că am mai scris de Vindem-Ieftin.ro, au fost și pe la tv pe la Imperiul Leilor cu ideea lor genială de a oferi un preț bun și corect pentru materialele de cosntrucții de care ai nevoie pentru a construi, reConstrui sau pentru a renova.
Ba, chiar, au și o campanie destul de mișto, în strânsă legătură cu ce am povestit pe aici. Campania se numește ”reConstruim acasă” și cei de la Vindem-Ieftin.ro prin intermediul Depozitelor Virtuale, au adunat producători români de materiale de construcții pentru a facilita accesul la materiale de construcții la un preț corect și care vin sigur în timp util și la calitatea contractată direct din fabrică.

Mai mult, ai o persoană dedicată, un suport pentru ceea ce ai nevoie, pe tot parcursul proiectului tău, mai ales că tu ai nevoie de energie, cu focus pe proiectul tău, nu pe stat și alergat prin magazine, pe la dealeri, sau stat pe online pentru a căuta prețuri sau sfaturi. Timp pierdut pe care nu ai cum să-l câștigi decât cu ajutorul celor de la Depozitul Virtual.Pe bune!
Ia gândește-te puțin cum e s-o iei de la zero, mai ales când nu știi cu ce ”se mănâncă” o astfel de activitate și vrei să înveți din mers. Poate că nu merge chiar așa. Mai gândește-te. Arzi multe etape care nu ar trebui să fie în grija ta.
Atât. Pentru mai multe detalii intră pe link-urile de mai sus sau cauta mai multe pe net dacă ai nevoie de și mai multe informații.
Găsește-ți locul! reCucerește și reConstruiește țara ta.
Spor!

Articol scris pentru Vindem-Ieftin.ro si Spring Superblog 2024
1 thought on “Cum ar fi să ai și tu loc’șorul tău de la țară?”