Stau întins pe iarbă, soarele-mi mângâie cu căldură molcomă pleoapele închise, este o liniște acompaniată de zgomotul frunzelor ce se zbat sub adierea domoală a vântului. Dinspre sat mai răzbește câte un lătrat de câine, câte un topor care lovește o buturugă, un strigăt. Nu sunt departe, sunt într-o poieniță înconjurată de copaci înalți, colorați…
