Am iesit cu un prieten de curand, intr-un parc. Care prieten are un baietel, care io am o fetita si na, fiecare avea cate o jucarie cu el sa se joace pe-afara cat timp stateam. Baietelul avea o masinuta radiocomandata, cu telecomanda, dar nu pe fir cum erau odata. Fii-mea a ales un Zoingo Boingo ce-l tot purtam dupa noi prin portbagajul masinii. Normal ca cei doi s-au tot zbenguit si s-au jucat pana… s-au certat! Cum se intampla de obicei sa apara si divergente. Am ales sa le incrucisam jucariile si sa-i dam fii-mii masinuta si Zoingo baietelului prietenului, doar-doar ne-or lasa sa ne savuram si noi berile reci in liniste (fara alcool, not!). Si s-a facut liniste! Cel putin pentru o perioada destul de buna in care noi cu berile alaturi ne mai trimiteam ocheade cu mamicile singure din parc. Sau cel putin credeam ca-s singure. Sau ca sunt mamici. Na, defect “profesional” de cand suntem tati.
La un moment dat a venit un copilas micut care tinea de mana o papusa. Papusa parea a fi ma-sa. Dar in mintea noastra de barbati, putea fi si bona sau matusa sau sora sau… orice altceva. Ne tot dadeam coate, care si cum sa o intrebe sa vedem ce ii este copilului, ca si grad de rudenie sau… angajata?! Prea era misto, prea aveam prea multe variante in cap si prea nu ne dadea pace, pana n-am pus pariu pe niste ceva bere. Asa mai multa, sa merite efortul. 🙂
Eu ziceam ca-i ma-sa, prietenu’ zicea ca-i bona.
Dar cum sa facem? Sa mergem asa sa intrebam “nu va suparati sunteti mama copilasului sau bona?”. Nu prea dadea bine, puteam usor sa parem penibili si sa ne luam ceva suturi morale.
Ne-am dat noi cu copiii mai aproape, poate prindem ceva din zbor, ii impingeam sa se joace in preajma lor. Nimic, frate! Mamica/bona tot vorbea la telefon iar copilasul nicigand de “MAMA!” sau “Tata!” macar, daca nu “Bona!”…
Am zis s-o facem intr-un stil asa old scool, ca daca tot iese naspa macar sa ne distram. Sa intrebam prinr-un biletel. Biletele, frate! Am luat masina cu radiocomanda si am pus pe ea o hartie pe care am scris asa “Nu va suparati, sunteti mama sau sora copilasului?”
Nu am vrut sa scriem bona, ca sa nu para aiurea, plus ca sora dadea bine ca o faceam tanara si… alea-alea. Oricum aflam cine sau ce e.
Buun, timp in care ai nostri o dadeau cu Zoingo, noi incercam s-o… Boingo cu masinuta, si s-o ducem la mamacita, la piciorul ei, dar sa treaca cu bine de feciorul ei, sa n-o prinda.
Cum prietenu’ era expert in drifturi de dormitor radiocomandate, l-am lasat pe el. De doua ori ne-am oprit la fix cat sa nu calce pe masina biciclistii. Distanta era destul mare, vreo 20 metri. Am reusit dintr-a cincea incercare, dupa ce am ocolit o babuta cu nepot la purtator, am lasat in spate si doi copii enervanti, am ridicat un stol de porumbei si facand slalom printre gume mestecate si alti scuipati, sa nu ajungem cu masina “vai s’amar”.
Am lovit cu sete, deci, piciorul targetat, in uralele noastre tacute, hulpave. Asteptam incordati rezultatul.
Asa-presupusa mamica, s-a uitat la masinuta, a ridicat-o atenta si s-a uitat in jur zambind. Bun, punct ochit! Nu parea deranjata. Noi i-am cautat privirea si i-am facut semn ca noi suntem aia cu masina. Am vazut cum se ridica si vine spre noi. Pierduti in mersul ei de felina de pe Animal Planet, uitasem si de copiii ce se jucau mai departe de noi.
Ea s-a apropiat si noi… zambeam tamp, si am dat din cap a salut.
Ea: – Cati ani aveti? Nu sunteti cam batrani sa va jucati cu masinutele in parc? A, sau sunteti… impreuna?!
Noi: – ………
Pauza! Blocati, incercand sa aratam la copii ca noi suntem si noi parinti si…
N-a iesit nimic pe gura noastra. A iesit doar pe a ei:
– Ati facut pariu nu? Cat valoreaza raspunsul meu?
Era aiurea s-o dam pe bere, asa ca incurcati fiind si jenati, far cuvant scos, am inceput sa strigam in cor: BIANCAAAA!… SEEERGIUUU! … BIAAAAANCAAA! … SEER…
Copiii au venit repede si ne-au scos din belea si am petrecut restul timpului impreuna cu EA si amuzandu-ne ca niste parinti cerebrali ce suntem 😀
Raspunsul? Hai sa punem ceva pariuri, si va spun cum era. Lasati comm. 😉
PS: apasand pe linkurile din articol si vizualizand produsele de acolo aveti sanse sa primiti raspunsul mai rapid 😛
Normal ca cei doi s-au tot zbenguit si s-au jucat pana… s-au certat! Cum se intampla de obicei sa apara si divergente. Am ales sa le incrucisam jucariile si sa-i dam fii-mii masinuta si Zoingo baietelului prietenului, doar-doar ne-or lasa sa ne savuram si noi berile reci in liniste (fara alcool, not!). Si s-a facut liniste! Cel putin pentru o perioada destul de buna in care noi cu berile alaturi ne mai trimiteam ocheade cu mamicile singure din parc. Sau cel putin credeam ca-s singure. Sau ca sunt mamici. Na, defect “profesional” de cand suntem tati.
Am reusit dintr-a cincea incercare, dupa ce am ocolit o babuta cu nepot la purtator, am lasat in spate si doi copii enervanti, am ridicat un stol de porumbei si facand slalom printre gume mestecate si alti scuipati, sa nu ajungem cu masina “vai s’amar”.