#CuEnergieLovim mi se trage zilnic de la o cafea perfectă, cu iz de poveste sinceră

Cafea. Miros de cafea proaspăt măcinată. Cui nu-i place mirosul cafelei în orice combinație? Bine, nu neg că nu sunt și astfel de oameni. Oameni care ar trebui marginalizați, desigur. Glumesc. Sau… nu?!

Ah, îmi aduc aminte de parcă a fost ieri primul contact cu cafeaua, eram atât de mic ca vârstă încât mi-e tare greu să îmi dau seama câți ani aveam. Dar ce îmi aduc aminte cu siguranță este mirosul cafelei la ibric făcută de mama. Era prin anii ‘80, îți dai seama ce cafea era pe atunci? Și totuși…

Atât de tare m-a marcat mireasma cafelei, că mă tot urmărea și la bunica, și pe la alte rude. Na, acum pot dezvălui că aveam cafea boabe, cafea bună, cafea naturală care era un produs destul de rar, de proastă calitate în general, dar se mai găsea de cea bună dacă știai pe cine trebuie. 😉

Nechezolul, vestitul nechezol era o abominație de cafea, o combinație de năut și alți înlocuitori care erau în proporție de vreo 80%, iar cafea numai 20%. Iți dai seama ce gust putea avea? Greu de imaginat, nu?

Cafeaua m-a urmărit de-alungul vieții și mereu am fost cumpătat cu ea, pentru că maxim trei cafele pe zi îmi cam sunt de ajuns. Sunt zile în care beau numai o cafea, dar sunt și zile cu 4 sau 5. Depinde cât de LOW este energia mea și contează și dacă o savurez povestind cu cineva drag. De multe ori mă surprind doar mirosind cafea proaspăt prăjită. Dimineți aromate.

Până acum ceva ani era de ajuns o cană de cafea. Mai mult cantitate decât de calitate, însă de vreo 4 ani prefer, fie un espresso scurt, fie unul mediu. La fel, cantitatea de zahăr s-a tot diminuat, până a cam dispărut din cafelele băute. Bine, câteodată mai simt nevoia de un pic de zahăr, recunosc.

Adesea prefer să beau cafeaua simplă, fără lapte sau zahăr, cu un pahar de apă plată lângă, după fiecare gură de cafea iau și o gură de apă, simțind altfel savoarea, aroma cafelei.

Zilele de week-end sunt cele mai mișto pentru că pot bea cafeaua în tihnă pe terasa casei, energizându-mă pentru lucruri pe care e musai să le începi și să le termini prin curte. Mereu este ceva de făcut, iar în week-end ai cam vrea să te odihnești după zilele de muncă, însă dacă îmi prepar cafea energizantă – Etolia, de exemplu – s-a terminat cu odihna, că numai de stat nu-mi mai arde. 

Gardul de vopsit? Cum să nu?! Hai că nu este prea mult, în vreo două – trei ore e gata. Căști cu muzică dubstep în urechi și… cu energie lovim, vorba cântecului. Pensulă, vopsea și timp care se scurge rapid.

Ce? Gazonul de tuns? Păi, ce nu m-apuc eu de el? Stai să mai iau o gură de cafea Etolia și se rezolvă și gazonul. Păi, ce poate fi așa greu să pornesc în lung și-n lat cu mașina de tuns gazonul?

Păi, și dacă tot te apuci de gazon, tot te duci cu el la găinușele din spatele curții să mai ciugulească și ele? Vezi să le dai și niște boabe, să le pui apă, să cauți și niște ouă pe-acolo… d-astea, ca la curte.

Ești pe energie, așa? Fă din paleții ăia pe care tot îi ții prin curte, niște mobilier de grădină. Da, mai ia o gură de cafeaua aia bună, bagă o apă și dacă tot mai ai ceva vopsea de la gard, vopsește paleții, dar nu înainte de a le da o formă, de a-i aranja pentru a fi mai usor de montat.

Însă diminețile cele mai tari și mai importante rămân zilele din timpul săptămânii de lucru. Mă trezesc, mă dau jos din pat, merg ca un somnambul până espressor și apăs pe butoanele alea care-mi vor da șansa de a mă bucura de o cafea perfectă. Da, am investit într-un espressor ce râșnește cafeaua boabe pe loc, pentru o aromă desăvârșită.

De cele mai multe ori mă trezesc mirosind cafeaua înainte de a lua prima gură din ea. Da, amintiri cu iz de cafea din copilărie, perioada aia lipsită de griji și cu bucurie din orice.

Mă activez instant după prima gură de cafea Etolia. Ochii mi se deschid și încep să văd, mă simt ca Adam când a mușcat din mărul primordial. Numai că nu sunt gol, nu mai sunt ca-n tinerețe, pe zbucium, așa. Bine, nu am ajuns nici la pijamaua aia in dungi verticale, total lipsită de ceva wild and sexy. Sunt in the middle, cum s-ar zice.

Ce nu m-am activat destul?
Să mai iau o gură, zic. Bineînțeles că micuțele găinușe mă așteaptă cu mâncare și apă, pisicuțele la fel, Zara, cățelușa familiei vrea pe afară, soția vrea sa-i curăț și ei un pic mașina, să-i pun și niște lichid de prabriz, fii-mea vrea și ea un pahar de lapte cald, dar la ea în cameră, gunoiul trebuie scos la poartă pentru că e ziua în care se ridică.  A, se ridică și cel selectiv, deci, dacă mai e ceva de selectat, e momentul, Mandache!

Cam așa începe o zi ”normală” pentru mine, dar nu pornesc din prima, la ”sfert” cum se zice, fără o cafea bună. De-aia am grijă să comand de la Kfea.ro, primul și cel mai mare Coffee Shop online din România, cafea boabe Etolia, proaspăt prăjită și cu grijă ambalată la cutie, pentru a se păstra prospețimea până la utilizare.

Secretul lor e că această cafea se aduce verde în țară și se prăjește aici, tocmai pentru a te bucura rapid de prospețime, de nivel maxim de aromă. Nouă cel mai mult ne place cea espresso și Indonesia Java Blawan, arabice 100%, proaspăt prăjite.

Acesta este secretul energiei mele din fiecare zi, așa încep și așa și termin câteodata, mai ales că seara am timp să trag câte un video și pe canalul meu de YouTube. Da, acolo este cu energie bună, pentru că eu, noi, toți #CuEnergieLovim.

Articol scris la o cafea pentru Kfea.ro si Superblog 2021
Foto: arhiva personala

Idei pentru cele mai HYGGE locuri din căsuța ta – powered by FAVI.ro

VEZI varianta VIDEO, completa, a Articolului

Hei, la vremuri din astea în care suntem nevoiți să stăm mai mult în casă decât o făceam de obicei, e musai să facem din colțișoarele noastre de refugiu, unele confortabile. Sau cum ar zice ”englejii”: cozy, tea cozy, warm, homey, snug, friendly. Pe happiness, așa. 😉

Să nu uităm de mult mediatizatul din ultimul timp, care vine de la ”daneji” și norvegieni: hygge. Care înseamnă, conform Wiki (dacă minte el mint și eu): confortabil, plăcut, frumos, bun. Hygge are chiar mai multe conotații cum ar fi: protejat, intim, cămin confortabil, dulce, pitoresc, confort, mic, dar frumos, drăguț.

Chiar, la tine acasă cum e? Cum îi zici? Cum este coltișorul tău în care savurezi o cafea sau un ceai, poate citești o carte sau dai swipe right, right? If U Know What I Mean.
Răspunde, te rog, mai jos în zona hygge a comentariilor.

Eu zic ca este apoape imposibil sa nu avem un colțișor al nostru pe care-l trasăm virtual ca zonă de confort, prin care să nu treacă nimeni, să nu fim deranjați, cum vedem că face poliția cu benzile alea galbene: Police Line -Do Not Cross!

Apropo de asta, îmi aduc aminte acum de perioada în care am stat cu fetele mele in garsoniera. Băi nene, era bătaie pe colțișoarele astea cozy. Na, garsonieră, ce naiba să-i faci? Ajunsesem să ne punem plăcuțe cu REZERVAT din timp. Bine, glumesc, dar fiecare încerca, cumva, când ne strângeam toți în același timp pe-acasă, să fim noi cu noi înșine, fie și pentru câteva momente.

De când ne-am mutat la casă, ne-am tot amenajat ”colțișoare” din astea… hygge, cum ar fi de exemplu, biroul nostru (vezi și clipul video de mai sus)

Biroul nostru, dar mai degrabă al Alexiei (scoala online) – sursa foto: arhiva personala


Ok, noi cu noi suntem și la baie, ceea ce nu este deloc un lucru rău. Din contră, ar putea deveni și un loc confortabil și spectaculos cu accesoriile potrivite: 

  • prosoape delicate, pufoase, împachetate și așezate neglijent, așezate și asortate ca și culoare cu alte elemente din baie
  • lumanari parfumate, aprinse, pentru o atmosfera relaxanta 
  • iluminat discret (de preferat LED pentru că este extrem de versatil) fie prin aplice sau banda LED inteligent ascunse pentru o lumină difuză, care să pună în valoare piese de mobilier sau cada de exemplu.
  • o cadă cu un design romantic, sau liniar, minimalist, după preferințe
  • plante ornamentale, pentru un plus de natură și culoare
  • muzică de atmosferă, cada cu apă la temperatură potrivită, presărată cu tot felul de săruri parfumate, uuu… Ok, hai că mă duc să-mi pregătesc și eu baia, să mă relaxez și eu că nu mai pot. Poftă de hygge. Revin. 

Până atunci te poți inspira pentru baia ta, AICI: https://favi.ro/produse/categorie/bai-si-toalete

Idei pentru amenajarea băii – sursa foto: favi.ro

Ok, gata! Unde rămăsesem? A, spuneam că e tare frumos să avem colțul nostru, zona noastră de confort, cum zice ardeleanul. Insă cum și de unde ne inspirăm să-l facem așa cum ni-l dorim?

Na, nu toți știm ce vrem, cum ar da bine, și decât să dai banii pe niște accesorii sau corpuri de mobilier fără a ști cum ar arăta împreună, indicat ar fi să-ți găsești IDEEA, conceptul, cum ți-ar plăcea să arate colțișorul tău, fie că vorbim chiar și de un colțișor de cameră, de living, de terasă sau balcon, de bucătărie sau dormitor.

Recunosc, eu arunc câte un ochi prin online, pe la magazinele ce prezintă imagini cu astfel de amenajări interioare, în funcție de ce mă interesează, iar vestitul Pinterest chiar face minuni (tip: găsești si FAVI.ro cu ceva recomandări).

Cam asta ar fi rețeta de început, ca să zic așa, apoi după ce rezonez cu ideea și mă pun cu mine și cu fetele de acord, începe căutarea elementelor ce vor alcătui viitorul spațiu încărcat permanent cu energie, dar energie din aia bună de tot, nu așa… Nu glumim cu energia buna, da?

Desigur, poți lua la picior magazine să vezi, să simți lucruri, cum sunt așezate în spațiu, să simți textura, să vezi dimensiunile, culoarea etc. Dar, înainte de asta, poți lejer, de acasă cu o cafea lângă, să te lași dus în spațiul ăsta virtual, pe oferte magazinelor de profil.

Cel mai la îndemână este motorul de de căutare mobila
FAVI.ro ( https://favi.ro/ ), care nu este numai despre elemente de mobilier. Poți găsi lejer cu ajutorul FAVI.ro, în cele peste 250 de magazine prin care ”scotocește” strașnic, după bunul tău plac, criterii și filtre:

  • decorațiuni (tapete, ghivece de flori, ceasuri, flori decorative, oglinzi, rame foto etc.)
  • textile (perdele, draperii, textile bucătării, textile copii, jaluzele etc.)
  • iluminat (plafoniere, lampadare, becuri decorative, abajururi, iluminat pentru copii etc.)
  • reamenajări (pardoseli, robineți, șemineuri, sobe, căsuțe de grădină, garduri etc.)
  • grădină (mese, scaune, piscine, șezlonguri, grătare, picnic, bănci, canapele etc.)
  • dormitor, living, băi, birou, camera copiilor etc.

Da, practic, FAVI este un fel de agregator de oferte care te ajuta să cauți și să găsești cele mai bune oferte și promoții de la o mulțime de magazine online (care pot avea și variante offline). Pe scurt, comanzi din confortul casei tale lucruri care îți vor face casa și mai mișto decât este acum.

Întotdeauna se vor găsi noi și noi idei de amenajare și reamenajare, să dăm un suflu nou unei încăperi, cu un nou vibe care să te facă să te simți bine, căci despre asta este vorba.

Dacă tot suntem aici de-abia aștept să mă apuc de amenajarea podului casei. Nu vreau să-l transform intr-un loc în care depozitez saci cu tot felul de chestii.

Dacă tot am lucruri interesante in acei saci, de care ne leagă amintiri, aș vrea să le dau viață, să le repun în ”scenă”, câștigând astfel un spațiu activ pentru tot felul de momente sau evenimente.

Am în plan să-mi fac in pod un set-up pentru clipurile video de pe canalul de YouTube, voi putea să ”rezerv” un colț doar pentru asta. Iluminatul va juca un rol extrem de important, și-mi va fi extrem de util să caut pe FAVI.ro, mai ales că site-ul lor este unul extrem de prietenos, bine structurat. Pe lângă proiectoare voi avea nevoie și de alte elemente de decor, cum ar fi cele doua dispozitive de iluminat cu LED:

Elemente ideale pentru set-up-ul din pod – sursa foto: favi.ro

 Voi avea nevoie, desigur, de o ”masă de lucru”, poate un birou, poate chiar o măsuță, vintage (precum cea de mai jos), o veioză mică, chestii agățate de bârnele din lemn ale podului cum ar fi niște plante ornamentale din plastic sau naturale, în funcție de câtă lumină naturală voi avea.

Incă nu am o proiectul terminat, știu în mare cam ce vreau să fac, urmând să comand de pe FAVI.ro zilele următoare, după ce voi reuși să-mi definitivez ideile.

Ce se va întâmpla în podul casei, va rămâne în podul casei, da? Și probabil că se va vedea și pe canalul meu de You Tube. Măcar o parte.

Gata, mă duc să dau o pedală că este o zi frumoasă de toamnă, cam ca cea din 2017, de care am scris și aici:

72 de kilometri #cubicla – Toamna la pedală


Articol scris cu drag pentru FAVI.ro si SuperBlog 2021

sursa foto principala: canva

Sfaturi despre cum să construiești cât mai corect și bine o casă (tips & tricks)

VEZI varianta VIDEO, completa, a Articolului AICI

Nu știu alții cum construiesc, dar eu cand ma gandesc la cum am construit eu, parcă îmi plânge și acum sufletul de milă. Nu, nu a fost vreun dezastru, dar ar fi putut să fie o experiență mai plăcută. Na, când construiești pentru prima dată o casă, casa mea – ca să ne înțelegem din capul locului – și poate singura din viața asta, te cam ia valul, uitând complet adeseori de tot felul de necunoscute ale unei ecuații pe care nu prea ai cum s-o rezolvi fără un background, experiență sau ceva sfătuitori de taină.

Și când zic sfătuitori de taină mă refer la oameni buni, fără interese și care știu ce vorbesc, cu experiență bună pe treaba asta, cu suflet relativ curat, nu niște neica-nimeni din ăștia care se bagă în seamă aiurea și la final vin și te-ntreabă pe un ton sfidător:

– Da’ cine v-a lucrat aici?

Știam în ce mă bag. Știam că de fapt nu știu nimic și pe măsură ce înaintam făcând research, din aia conștientizam că știu prea puțin, că tot ceea ce citesc este ori eronat, ori prea mișto ca să fie adevărat. Prea multe păreri, prea diferite și toată lumea are dreptate. True!

Stai până la final, poate ciulești urechea bine, să vezi și să auzi, ce am greșit eu, ce am făcut bine ca să tragi niște concluzii care poate te vor ajuta in viitorul apropiat sau mai îndepărtat dacă vei vrea să construiești o casă. 

Trasează-ți buget, alege un proiect corect pentru casa ta

Oricât de mică sau mare, rotundă sau pătrată, clasică sau futuristă, din lemn, pe structură metalică ori din cărămidă. Ca să zic așa, după cum îți dorește inima și… bugetul disponibil, ofcors.

La vremea când voiam să fac casa mai nimic nu se lega în capul meu, dar… se lega cumva. Greu de explicat stările, trăirile, gândurile și teama de necunoscut sau prea puțin cunoscut. Da, sfătuitori din ăștia de taină, de care vorbesc, nu aveam, doar ce mai prindeam câte o informație de la unul, de la altul și cântăream bine în speranța că este cea mai bună alegere. Sunt mulți păreriști, dar triști.

Sincer, altfel ar fi stat treburile cu bugetul, timpul și nervii mei dacă aș fi știut că exista Casa de Comenzi Vindem-Ieftin.ro. Dar despre asta o să ajung să vorbesc puțin mai încolo, mai ai puțină răbdare. 

Aveam bugetul și era musai să mă încadrez în el. Chiar sub limita maximă, dacă s-ar fi putut. Bine, treaba aia cu socotelile de acasă care nu se potrivesc cu ce găsești la târg, nu știu cine a născocit-o, dar mare dreptate a avut.

Cea mai mare problemă o aveam CU CINE fac casa. Voiam cu firmă, tocmai ca să am un control, să fie cu facturi, chitanțe, garanții etc. Nu voiam să fie in regie proprie, mai ales că nu aveam experiență, exact ce ziceam.

Eu eram targetat pe principul arhi-mega-cunoscut din seria BD: dau banu’, iau Framu’. 

”Am banii, ia banii, dă-mi casa. Cât în 6 luni?
Să fie 8, dar să fie bine și corect făcută, nea Dorele.


Nu, nu era nea Dorel, era un alt nea, dar mai am de povestit până dăm de el în povestea căsuței noastre.

Bun deci avem idee de casă, cum să arate, ce vrem de la ea, nici prea mare (că e greu pe partea de curățenie și te găsești greu prin ea), dar nici prea mică (să nu ne strângă și să fi vrut s-o facem mai mare). Acum, nici terenul nu prea ne ajuta s-o facem cam cum am fi vrut, dar noroc că există… ARHITECT.

Aveam nevoie de proiect, unul mișto făcut, care să fie exact ce ne dorim. Am găsit arhitect, am făcut calcule, ne-am expus ideile, am scris, am șters, am retrasat, am măsurat, am revenit cu idei, a venit și el cu idei, am anulat, ne-am răzgândit și ne-am hotărât: gata, aveam proiectul!

Pregătește-te din timp cu avizele. Durează! Mult!

Boss, dacă e s-o iei așa, proiectul casei e pistol cu… apă. Pentru căsuța noastră ne trebuie AVIZE! Ce? Da, avize. Ne trebuie AVIZE, cât poate dura să scoți niște avize pentru căsuța noastră?

Durează, boss. la avize durează. Vorbesc de luni. Nu, nu ziua din săptămână, ci o lună, două luni, trei luni, un an, un an jumate, doi ani?
Mda, cam așa funcționează sistemul și e nevoie de răbdare, prea multă răbdare. Numai răbdare. Și bani. Nu mulți bani pentru avize, dar costă.

Momente de la inceputul lucrarilor

Cât se coceau avizele la foc mic, unul prea mic, după umila mea părere, ne trebuia și-un constructor. După câteva sfaturi de păreriști, am dat sfoară-n net, am căutat oameni cu portofolii și care acceptau propunerile noastre de proiect și buget.

Au fost câteva oferte, am discutat, am revenit, telefoane, intalniri și cum toamna stătea să înceapă, am bătut palma. I-am dat bugetul, el s-a încadrat sub el, teoretic, dar am mai pus noi vreo 5-10% plus peste ce a zis el pentru că… socotelile de acasă, blah-blah-blah.

Aveam avizele ce ne trebuiau ca să demarăm lucrările, așa că fast-forward: pregătirea terenului, echipa de muncitori, excavator, lopeți, sape, târnăcoape, tot felul de unelte, o bere din când în când, după program (cică), termoizolație, tencuială decorativă, stat prin șantier cât se poate de mult, energie, nervi, idei, alte idei, glume de șantier, exact ca în bancul ăla…

Pe un șantier vine o comisie in inspectie. Șeful de șantier le spune lucratorilor:
– Orice s-ar intampla, reactionati in asa fel, de parcă asa trebuia sa fie!
Vine comisia, priveste. Deodată cade un perete. Un lucrător, bucuros se uita la ceas:
– Zece și treizeci. Exact ca după grafic!


La asta cu statul în șantier printre muncitori chiar vreau să accentuez că e musai să fii printre ei. Pe bune. Am stat cât am putut de mult, cât mi-a permis timpul, noroc că eram într-o perioadă când lucram mai mult remote, dintr-un timp în care ”telemunca” nici nu se știa că există ca termen.

Pentru cine nu poate sta printre muncitori, nu are timp sau nu vrea, e musai să puneți camere de supraveghere. Așa poți ști în fiecare moment ce se întâmplă și ai și înregistrări în caz de.. orice.

De ce să alegi Vindem-Ieftin.ro?

La vremea respectivă am lăsat libertate totală constructorului la procurarea materialelor necesare. Avea lista cu materialele din proiect, am zis că e treaba lui cum le procură, dar să fie ce trebuie și la o calitate agreată împreună. Nu aveam experiența pentru a căuta singur materiale pentru structură și fundație, de exemplu, m-am bazat pe constructor și experiența lui.

Alte momente din santier

Revin și repet, dacă aș fi știut de Casa de Comenzi Vindem-Ieftin.ro cel mai probabil aș fi reușit să:

  • găsesc cele mai bune prețuri, comparând lejer prețuri de la diverși furnizori
  • cumpăr totul dintr-un singur loc (economie de bani și timp)
  • am mai mult timp pentru construcția casei propriu-zis decât să stau să văd depozitul, magazinul X și Y
  • am consiliere gratuită și informații suplimentare în deciziile pe care le iau cu privire la achiziții
  • am marfa direct de la producător, ambalată corespunzător, fără a fi stătută, stocată prin tot felul de depozite obscure
  • aflu păreri despre calitatea materialelor livrate de Vindem-Ieftin.ro din recenziile video ce le primesc de la clienții lor.

În fine, nu am știut de ei, iar bugetul meu a fost implicat direct proporțional cu dibăcia constructorului de găsi cele mai bune oferte. Așa a rămas în capul meu, în realitate nu știu exact ce prețuri bune a găsit el, pe mine m-a interesat doar să fie ce trebuie, conform proiect și la o calitate bună.

Fast-Forward, din nou, în 3 luni aveam casa ”la roșu” cum se zice. Venise iarna. Aveam plăci turnate, parter plus etaj și ”căciula” pusă, adică acoperișul, ferestre cu tâmplărie PVC și o deosebită bucurie când vezi că a crescut atât de mare-n trei luni. Exact ca Făt-Frumos din poveste!

Până în Primăvară s-a lucrat la interior, instalații electrice, termice și sanitare, mai ales că ne-a lăsat iarna să facem treabă, fiind una mai caldă și fără geruri. Am avut noroc. În Primăvară ar fi trebuit să fie gata, dar… marele DAR râmân finisajele interioare și exterioarele.

Toată lumea să-și respecte contractele și promisiunile

Nea constructorul s-a împărțit prin alte lucrări (aveam să aflu că e o practică des întâlnită), oameni puțini la lucru și s-a tot lungit perioada de a avea casa gata. A trebuit să contractez alte echipe ca sa meargă treaba, să termine ce nea al meu nu reușea. Cei care au venit, au început, desigur cu vestitele:  ”Cine v-a lucrat aici?”, ”Pai, așa se face?”, ”Noi vă făceam mai repede și mai ieftin!”, ”Noi lucrăm mult mai bine!”, ”Noi suntem profesioniști!”. D-astea, you know”

Inutil să mai spun că unii au dat chix și a trebuit să fac elemente de tencuială decorativă, că nu au fost în stare să să o dea corect. În fine, marea problemă rămâne calitatea oamenilor din șantier. De la șeful de șantier cu oamenii lui, până la dirigintele de șantier, care este după părerea mea cel mai important om, De aceea e bine să găsești unul, să-l plătești corect și să-și facă treaba, să supravegheze cum se lucrează conform proiectelor.

Finally, după niște povestioare, inerente, zic eu, am avut căsuța gata cu totul pe la sfârșitul verii. Trecuse un an de la primele acțiuni pe teren. Of, of, măi, măi.

Aproape de marele final, daca se termina vreodata lucrul la o casa 🙂

Urma să o mobilăm, să ne-o facem cozy, așa cum visam. A, dar nu aveam gaze! Am așteptat un an și jumătate după racordarea la gaze, deși erau la poartă. Asta ca să știți cum stați. Prima iarnă la casă nu a fost să fie aia, ci anul următor. That`s it.

la final, în funcție de ce planuri aveți, cum și cu cine vreți să construiți sau să renovați, luați în considerare ideea de colabora cu cei de la Vindem-Ieftin.ro, mai ales că veți avea parte de un consultant profesionist, care vă poate scuti de greșeli, timp pierdut și bani total cheltuiți anapoda. Mai mult, veți avea cele mai bune oferte de preț de la producătorii cu care ei colaborează.

Activitate din aia pe bune

Vindem-Ieftin.ro reprezintă un concept UNIC pe piața materialelor de construcții din România, o alternativă la comerțul clasic cu depozite și hipermarketuri. Clienții apelează la ei pentru că scurtează lanțul clasic fabrică – client la nivel național, reducând costurile cu până la 10-15%, și le oferind materiale de calitate.

Din ce știu, sunt ONLINE mai tot timpul pentru clienții lor, consultanții lor operează în vânzări tehnice și au creat un grup VIP pentru clienții care doresc să beneficieze de consultanță prioritară.

Spor și alegeri inspirate!

Articol scris cu drag pentru Vindem-ieftin.ro și SuperBlog.ro
Foto: vindem-ieftin.ro si galerie proprie

Despre un Podcast cu un om de succes și despre imperiul pe care-l construiește

Stau liniștit în birou. O ard zen. Parcă prea zen pentru ce va urma. Da, ai ghicit, e biroul în care scriu de obicei și trag și noile clipuri video. Dacă nu le-ai văzut, probabil ca încă nu ai intrat pe canalul meu de YouTube, dar nu-i bai, mai devreme sau mai târziu vei ajunge și acolo. Na, numai cei aleși ajung… Ha-ha-ha. 🙂

Sorb din cafeaua aburindă și deși observ că atitudinea mea, exteriorul meu, este destul de zen, înăuntrul ]nsă este freamăt pe care nu-l pot descrie. Îmi deschid carnețelul cu însemnări, notițe pe care le mai aștern când și când idei care-mi vin și nu vreau să le pierd.

Mă uit la ceas nervos și îmi dau seama că trebuie să fac setup-ul pentru ce va urma. După cum bine știi, pe canalul meu de YouTube vor urma tot felul de activități, printre care și episoade de podcast. Așa că azi voi avea primul meu invitat la o discuție amicală, ușor destinsă și am pregătit întrebările potrivite, tocmai pentru a nu fi ceva prea scorțos, lame (eng.) și cu riscul de a plictisi încă de la primul episod.

Ups, vărs puțină cafea din greșeală pe carnețelul cu notițe și observ că întrebările notate au un pic de suferit. Parcurg rapid câteva să văd dacă le mai pot citi lejer…

Ca un fel de sneak peek, mă trezesc întrebând cu voce tare și intonație de parcă invitatul meu este deja lângă mine:

” – Am auzit tot felul de lucruri mișto despre tine, însă știu că ai făcut și niște greșeli, din care ai reușit să înveți câte ceva. Ca noi toți, de altfel, dar ce ai învățat tu din propriile greșeli?”

Dă PLAY pentru răspuns

Apoi vine repede, după o altă gură de cafea, o altă întrebare citită total aleator de pe listă, dar tare și răspicat ca și când trebuie să-mi dreg vocea, să mi-o încălzesc pentru cele vreo două ore cât cred că va dura podcastul cu invitatul meu:

” – Hai să vorbim despre fericire… Tu ești fericit? Ai ajuns într-un punct al vieții extrem de interesant, pentru care, poate, ești invidiat de mulți dintre cei care te cunosc, așa că te întreb dacă pentru tine fericirea poate fi compusă din elemente precum: mulțumire sufletească, afacere și stabilitate financiară?”

Dă PLAY pentru răspuns


Mă încrunt puțin la întrebarea asta, dacă este bine sa i-o adresez, normal că e fericit, nu are cum să nu fie, deja construiește un imperiu. Un imperiu, dacă mi se permite, care a devenit destul de mare într-un timp relativ scurt, dar omul chiar știe ce face și nu degeaba zice că deviza lui în viață e: are o singură direcție, ÎNAINTE.

Mă uit la ceas, mai este o oră până vine, sper că știe unde trebuie să ajungă, doar i-am dat adresa… Dacă merge tot înainte, e musai să dea de mine, zic. 😉
”Ar cam trebui să mai fac un test de lumini, cameră și microfon? Hmm, dacă nu e bine ceva? Hai să dau drumul la tot setup-ul și să trag câteva minute să văd cum se aude, cum se vede…”

Băi, ok înțeleg că e primul podcast și vreau să iasă bine de tot, dar cred că exagerez cu grijile, totuși. O să vrea să bea o cafea? O cola? O bere? Un gin tonic? Bine, nu cred că merge cu berea, dar parcă îmi pare rău că nu am întrebat ce vrea să bea.

Să-i pun întrebările alea cu dragostea, cum stă cu femeile? Nici măcar nu știu dacă are familie, deci ar fi exagerat? Să nu fac naibii vreo gafă dubioasă… Și eu care voiam să îl pun în niște situații mai incomode, doar să văd cum reacționează, dacă are răspunsurile la el și cum ar ieși din situații, că de obicei este extrem de serios în fața camerelor și microfoanelor.
Să zic de ce a fumat în Amsterdam? Dacă e stelist de mic, ce căuta săptămâna trecută în galeria lui Dinamo? Să încerc d-astea? 😀

Sau să o dau pe asta, una cuminte și de actualitate, având în vedere ce se întâmplă cu persoana lui în ultima perioadă:

”- Lucrezi la un fel de proiect de branding personal? Bine, eu știu unde bați cu toate acțiunile din ultima perioadă și mi se pare un lucru firesc și normal, dar vrei să devii imaginea imperiului pe care-l creezi, să faci din tine un antreprenor de succes cunoscut și din care ceilalți pot avea ce învăța?”

Dă PLAY pentru răspuns


Aș putea să merg pe varianta asta că e mult mai safe și să nu fac cut-uri pe podcast după, în caz că nu e prea confortabil cu întrebările mele. In funcție de cum va decurge discuția, voi apela și artileria grea, dacă simt că va fi deschis spre asta.

Ups, mai sunt vreo 15 minute și trebuie să apară… a, stai că sună.


[15 minute mai târziu]

Mda, nu a fost să fie astăzi. Este un om extrem de ocupat și s-a întâmplat să se întâmple, ca să zic așa. Pe scurt nu mai poate veni la podcast-ul meu azi, dar dacă nu reușim s-o facem live la mine în studiou, o vom face cumva online, mai ales că eu am anunțat că va fi podcast cu el și oamenii așteaptă ceva cu Valentin Anghel că acum pot să–l și ”deconspir” în scris.

Valentin Anghel



Da, Valentin Anghel este CEO-ul și fondatorul companiei de intermedieri credite bancare și non-bancare AVBS Credit și membru în Consiliul Director al Asociației Române a Brokerilor de Credite (A.R.B.C.)

Neașteptat, dar are numai 41 de ani  de-o seamă cu mine, cum ar veni, și este pasionat de călătorii, sailing, inventică, inteligență artificială, psihologie, filosofie și pian. Dacă aș fi fost și eu în locul lui, cred că aș fi avut cam aceleași pasiuni, sincer.

Apropo, il poti urmări și aici pe Facebook Valentin Anghel dacă vrei să afli mai multe sau chiar pe YouTube, că de curând are și canal oficial Youtube Valentin Anghel

Pentru cine nu știe ce reprezintă AVBS Credit, aflați că în echipa AVBS Credit se află zeci de brokeri (ceea ce mi se parte destul de wow!) care intermediază toate tipurile de credite, atât pentru persoane fizice, cât și pentru persoane juridice, de la 30 de instituții financiare din România.

În decursul celor 14 ani de activitate, rețeaua de brokeri AVBS Credit, care lucrează în sistem de franciză în peste 25 de orașe din țară, a intermediat credite în valoare de peste 350 de milioane de euro (partea aia in WOW! e musai să fie cu Caps Lock activat). Mai mult  vânzările totale ale AVBS Credit în 2021 au crescut cu 80% față de aceeași perioadă a anului trecut, iar cifra de afaceri va fi de peste 1 milion de euro la sfârșitul acestui an.

Atât. Atât am avut de spus. Practic… no comment.
Sunt însă curios ce va spune Valentin Anghel când ne vom vedea fie online, fie offline. 

UPDATE: până la urmă podcastul a avut loc online, și până va fi gata de pus pe platforme, o să las aici răspunsurile lui Valentin Anghel la întrebările pe care le-am pus cu voce tare, când încă repetam pentru podcastul meu, ca să nu rămână doar niște întrebări aruncate în scris pe aici. Dă PLAY cu încredere după fiecare întrebare, și dă-i volum + ca să auzi corect și bine. 

Articol scris cu o deosebită plăcere pentru AVBS Credit si SuperBlog 2021

Foto: Canva, SuperBlog.
Audio: sample-urile de mai sus sunt din ~ Interviu superblogosferic cu Valentin Anghel, fondator & CEO AVBS Credit ~ de pe canalul SuperBlog de pe YouTube.




Să povestim la un ceai – Despre cât de mult contează un start bun în viață

Varianta VIDEO a articolului


Bâz. Bâz-bâz. Bâz. Nu, nu e jocul ăla, Bâza, că în momentul ăsta sunt doar eu cu laptopul. Ei, cum ar fi să-i trag una peste tastatură, de să-i sară și procesorul și RAMii?

Deci, de unde vine toată bâzâiala asta? Din copilăria mea, firește. De ce? Ce? Cum?
Explicația este extrem de simplă și de efect: bunicul care avea stupină. Da, din aia cu stupi și albine. Și trântori, inevitabil.

Da, de când m-am născut și până pe la vreo 20-21 de ani, viața mea s-a învârtit în jurul trântorilor… pardon, albinelor. 🙂

Ok, nu făceam chiar toate treburile care era musai să se facă de regulă mai tot anul, dar când era nevoie de mine mă băgam cât ai zice: felie de pâine unsă cu unt și miere. 

Știam și știu tot ce se poate știe despre creșterea albinelor, dar nu a fost hobby-ul meu. In plus eram și sunt destul de alergic la înțepăturile lor. 

Îmi place să cred că am avut un start bun în primii 20 de ani de viață. Pe bune, cum să pot gândi altfel oare când de mic am încercat toate tipurile de miere care putea fi culeasă din preajma Capitalei, vestitul SAI (Sector Agricol Ilfov, pe atunci) sau chiar județul Călărași, cam pe unde mai scoteam albinuțele ”la păscut”, mai ceva vitele pe pășune.

Mai mult, aveam parte de cam toate produsele apicole, fie că vorbim de:

  • căpăcele/ căpăceală  (pelicula cu care albina sigilează fiecare celulă de pe fagure pentru a o conserva/ depozita pentru iarnă) vestite pentru proprietățile sale curative (cu propolis conținut). 
  • polen, sub tot felul de combinații (cu miere, cu zahar, crud, cu cătină, cu lămâie, cu iaurt etc.)
  • fagure cu miere consumat ca atare ca desert (fara a înghiți și ceara, desigur)
  • lăptișor de matcă
  • propolis (în combinații)
  • venin de albine
Mândru de mic (la 3 ani, 1983)

A fost o perioadă tare interesantă, mai ales că nimeni nu mă obliga să mânânc ceva ce nu-mi plăcea, dar cum să nu-ți placă când totul era aromat și dulce? Well, să nu crezi că băgam cantități industriale la burtică. Nup. Mereu am fost cumpătat cu produsele albinelor bunicului, pentru că simțeai când era de ajuns.

Practic, câteva lingurițe cu miere pe zi, când și când, erau de mare angajament pentru mine, un energizant natural binevenit mai ales în perioada când făceam multă mișcare. Aveam parte de un BOOST de le dădeam praf, celor care se luau la întrecere cu mine, drept urmare după o perioadă în care am băgat fotbal la echipa din Bragadiru, a venit și rândul atletismului prin liceu.

Na, plecam din block-start, de mamă – mamă, ca înțepat de albină, dacă mi se permite… făceam suta de metri mai ceva ca Usain Bold, dar nu avea cine să mă vadă pe atunci. Aia e mi-am ratat cariera.

Insă trebuie menționat și faptul că pe lângă de miere, ani buni, în diminețile când plecam la școală, mi-au fost alături și alți aliați ai sănătății și, de ce nu, ai nutriției naturale, și anume CEAIURILE.

La bunici era regulă, nu începea nicio zi fără ceai din plante culese de ei ori ceai la pliculețe de la producători români de renume, cum ar fi Fares, de exemplu. Vorbesc de vestitul ceai îndulcit cu miere, firește.

Ho, nu sări, că nu puneam mierea în ceaiul fierbinte, știu că devenea toxic și că-și pierdea proprietățile, așa că răceam ceaiul înainte, îl vânturam din cană în cană, că mă grăbeam să ajung la școală!

Ah, ce dor mi-e de diminețile când mirosea a pâine prăjită, a ceai de mentă sau tei, unt și miere de salcâm, șunculiță afumată tăiată fin… Băi, nene, mi-e poftă! 

O clipă, că mă duc să-mi pun o felie din asta meșteșugită, că-mi plouă-n gură, de zici că-i potopul din timpul lui Noe, iar eu nu am arca la mine.

Gata. Genial gustul ăsta, în combinație cu ceaiul de la Fares!

A, că tot am pomenit de Fares și am ajuns în punctul ăsta, nu o să-ți vină să crezi ce tip de ceai am eu în cana primită cadou de la fetele mele. Să pregătesc cum trebuie momentul, până atunci poate lași un comentariu în punctul ăsta, sa vedem dacă ai ghicit. (wink)

Deci, ce tip de ceai de la Fares am eu în cană? Pariez că nu o să ghicești!

Tot aminteam că-n primii 20 de ani au fost cei mai pe natural, așa, ani în care nu imi amintesc să fi zăcut vreodată de vreo boală nașpa. Chestii normale… spre deloc, aș zice. Bine, și acum la cei 40+ ani ai mei, nu pot să zic că am avut vreodată probleme de sănătate nasoale.

De pe vremea când aveam energie d-aia bună și mă țineau genunchii (la 16 ani, 1996)

Nici răcelile nu prea se țin de mine, rezist destul de bine, numai că ambrozia pare a fi kriptonita mea, călcâiul lui Ahile, cum ar veni. O fi ea naturală 100%, dar bine nu mi-e cu ea în preajmă.

Bănuiesc că pe vremea când băgam polen, nu era ambrozie, că dacă ar fi fost… probabil că nici alergic nu aș fi fost pe atunci, prefer să gândesc așa, mai ales că am descoperit alergia la ambrozie acum vreo 7 ani.

Deci, ce beau? Ceai de la Fares, da, dar este un ceai pentru… (tobe) TENSIUNE! Da, este un C36, Ceai pentru Tensiune.

Da, am tensiunea măricică, mereu am avut-o, numai că acum e un pic și mai mare. Și tensiunea, dar și eu. Dar le rezolvăm noi, cumva. Și pe tensiune, dar și volumul meu. Ha!

Oricum în perioada asta rece când un ceai cald ajută în orice situație, iar micile răceli și tusea devin inevitabile, aș recomanda de la Fares, Gama Plantusin, că este de mare ajutor mai ales când știm cu toții cât de păcătoase sunt episoadele de tuse, când nici nu te poți odihni.

Practic, aceasta gamă care are peste 25 de ani de existență, ajută în toate tipurile de tuse. Pornind de la rețeta tradițională, îmbunătățită cu uleiuri esențiale pentru o acțiune mai puternică.

Gama Plantusin include printre altele și:

  • Plantusin forte, sirop
  • Plantusin pentru gât, comprimate de supt
  • ceai la pungă
  • Plantusin antibronșic, ceai la plic
  • Plantusin calmant
  • Plantusin pentru copii, sirop cu fructoză
  • Plantusin Ușurează Expectorația, capsule moi

Și dacă tot vorbesc de un produs natural, țin să menționez că de ceva timp încoace, și vorbesc de vreo 15 ani, practic de când a apărut fii-mea pe lume, ne-am propus să o creștem cât mai sănătos cu putință, având o alimentație cât mai corectă, naturală, fără excese. 

Iar odată cu exercițiul și efortul ăsta, ne-am cam educat și pe noi, încercând să eliminăm cât mai multe din elementele nocive din alimentație. Bine, nu ne-am dus chiar în extrem, ci doar ne-am propus să avem mese echilibrate, cu scurte episoade, când și când, de fast-food sau mâncat total random.

Sunt tare mândru mi-am format niște automatisme și, deși nu pare, #glumă, mănânc destul de sănătos și puțin în comparație cu marea majoritate a celor cu care interacționez. Și asta chiar nu e glumă. 🙂

Articol scris cu entuziasm pentru fares și SuperBlog 2021
foto credit: arhiva perosnala, Canva

Cum să creezi amintiri de neuitat cu ajutorul a 4 + 2 roți?!

Varianta VIDEO a articolului AICI (la final selecție de clipuri personale cu ieșirile în natură):

Cu energie lovim, cu energie lovim… și biciclim. Da, biciclim! Dupa atăta stat prin trafic în drum spre job, dar și spre casă, mai parcă-ți vine să o iei razna. RAZNA la modul… să lași naibii mașina în coada aia care nu se mai mișcă, să iei cheia, să o încui și sa te tot duci.

Unde? Acolo unde ne place cel mai mult: spre natură. Să călătorim în natură, să gustăm și să respirăm natură, fie că-ți iei bicla între picioare sau o cari pe un cârlig de remorcare cu autovehiculul până la punctul de start al aventurii tale.

Și dacă tot vorbeam de biciclit, intrebarea logică este: unde biciclim? Pai oriunde se poate. Bine, daca ma intrebi pe mine care stau oleacă în afara Bucurestiului, e simplu că-mi iau pedalele la spinare și mă-ndrept rapid spre orice destinație mai puțin bătută de picior de roată de mașina, dacă imi este permis. Pentru că urăsc aglomerația, traficul greu și mult, dar ador să merg pe macadam și drumuri neasfaltate, să descopăr locuri simple, dar frumoase. Vorbesc de locurile alea care-ți rămân în inimă și-n cap permanent, care-ți revin în minte, care ți se reproiectează total aleator.

Da, locuind in Bragadiru, nume de legendă cu bere-n sânge, îmi este mult mai ușor să ies la o plimbăreala de vreo 40-50 de kilometri bătuți în șa, cum s-a întâmplat și la ultima ieșire de la sfărșitul lunii august 2021, A.D.

Tipuri accesorii pentru autovehiculul tău pe AutoGedal.ro

Nu că vreau să mă laud sau ceva, dar fără falsă modestie, de-alungul anilor, cam din 2013 de când m-am reapucat serios așa de călărit șeile bicicletelor pe drumurile patriei, am tot adunat la roată niște mii bune de kilometri. Da, puțin cu puțin, antrenament când s-a putut și garnisit cu plăcerea de a pedala.

Da, mii de kilometri, poate că ar suna de speriat pentru unul care merge doar pe aleile din parc, și chiar așa ar fi sunat și pentru mine în 2013. Pe atunci nu aș fi putut băga mai mult de 5-10 km, și îmi aduc aminte și acum cum îmi bubuia inima în piept când urcam pasarela peste centura Bucureștiului. De la efort, desigur, ca nu era nicio fătucă focoasă prin preajmă care sa-mi ia mințile.

E mișto să stai în Ilfov. 🙂 Să mă explic.

Pe bune, chiar e mișto pentru că mai scurtezi o ieșire din asta cu vreo 10 km, dar și cu niște sacoșe mari de rafie pline cu noxe pe care le-ai fi tras în plămâni. Adică dacă ai fi locuit sau dacă locuiești în București și ai fi vrut să ieși în afara Capitalei cu bicicleta, gândește-te că prima parte a traseului e pe haiducie, așa.

Și dacă tot o dau cu Bucureștiul în sus și-n jos, câteodată mă mai apucă nostalgia și mă las dus invers, spre centrul Capitalei, să dau și eu tură pe Calea Victoriei până spre Arcul de Triumf și Herăstrău, doar-doar să simt și eu miros de geantă Louis Vuitton și trening Under Armour, că Adidas e prea mainstream.

Cu biclele pe drumul spre Cabana DIham

Lasând, însă, Capitala în spate, când te cam saturi de bătut sate precum Dărăști Vlașca, Bolintin Vale, Iepurești, Stâlpu, Cornetu sau Adunații Copăceni, ce faci?

Ce fac eu? Păi, mă duc la Giurgiu, să miros Dunărea, să salut bulgarii din Ruse, cum lesne se poate vedea și-n în imagini.

Dar dupa Giurgiu? Că nu te duci la Giurgiu așa des… Păi, după Giurgiu, poți băga lejer o Comana, așa de control, că e mai aproape cu vreo 20 km decât vestitul oraș de la Dunăre.

La Comana e altă mâncare de pește, cum ar veni, că pe lângă un crap prăjit se lasă cu pădure masiv, delta Neajlovului și MITITEI cu muștar stopiți cu bere. Asta dacă prinzi loc la restaurant. Dacă nu, roagă-te sa fie vreun eveniment cu bere și mici din belșug, cum am mai prins pe-acolo.

Știi cum intră, nene, micul și berea după o tură forță de 40 de km dus cu vânt din față călărind un MTB non-electric? BLANAO, cum ar zice orice trecător de pe Calea Victoriei mai sus amintită. Apoi e musai să destrami curcubeul de pe cerul gurii cu, pardon, râgâieli specifice cât să ai cuplu pe măsură când dai o tură de pădure. Hai două, ca să adapi calul din tine la fântâna cu izvor Vlad Țepeș.

Pe creasta Baiului, dinspre Azuga spre Sinaia

Ok, acum că ți-am făcut traseele de week-end din partea asta de Capitală, cum ar fi să ți le fac și pe cele de la munte? Te bagi? Te ține? Te mânâncă-n pedală și te cocoți sus la Cotă, pe Platoul Bucegiului sau să dai o raită pe creasta Baiului? Sau poate vrei Posăvaru, huh?

Avem trasee? Aveeem… Chiar multe, bine întreținute și marcate corespunzător. Ok, dacă treci de nebunia lui Salam de la Comarnic și ești precaut, e musai să pleci în week-end cât mai de dimi, cum ar spune o altă trecătoare oarecare de pe Victoriei, adică la ora 9, poți fi deja pe o coborâre plină de adrenalină. Dar, adrenalina aia mare vine și de la ursoiaca aia cu pui, că na… România 2021.

Asta cu ursul pe munte, in ultimul timp e cam puțin probabil să se întâmple, că de ce ar sta ei pe munte să bage mure și păpădie, când la șosea vin aceiasi trecători oarecare de pe Victoriei și le dau shaworme cu de toate și aripioare de la KFC? Și mai și apar în story-uri, sefie-uri și alte tiktoace. Cum ar veni se lasă cu celebritate moca în știrile de la orele 19.00, în care ursuleților drăguți li se spune nonșanlant: SĂLBĂTICIUNI (și derivatele).

Și după toată această introducere luuungă este cazul să ajung la ce e mai important, adică de ce ne-am adunat aici?

Creând amintiri chiar și pe drumuri incredibile

Zic doar atât: Timp economisit, Eficiență și Confort.

Plecând de la premisa că mai toți avem autovehicul sau măcar un prieten cu auto cu care biciclim, pentru plăcere maximă este musai să avem un suport biciclete de care să ne folosim când plecăm în ture.

Fie că este unul dintre cele care se prind pe cârligu în spatele autovehiculului sau haion, fie pe bare transversale pe plafon, pentru a ajunge să arzi niște etape și să te bucuri mai mult de ieșirea în natură, să nu-ți consumi energia aia bună, în niște primi kilometri anoști.

Iei frumos suportul, îl montezi rapid pe cârligul de remorcare al mașinii, asta dacă ai un asemena cârlig, iar dacă nu ai, îl poți achiziționa de la Auto Gedal, de exemplu. Daca ai support de biciclete cum am eu, cu prindere pe haion, te descurci tu sa-l pozitionezi correct, ca nu iti ia mai mult de 5 minute, plus alte 5 minute sa pozitionezi până la 3 biciclete care vor fi imediat Ready to Go, odată ajunși la destinatie.

Da, ideal e să poziționezi biclele în afara autovehiculului, tocmai ca spațiul de la interior să-l poți folosi pentru pasageri și bagaje. Altfel intră o pizza pe relax la drum, fără să stai cu vreun ghidon în coaste și-un pinion sau pipă-n în gură. Și nici nu e recomandat, poate fi periculos.

Așa arunci un ochi in retrovizoare din 10 in 10 kilometri și observi că biclele stau la taclale, frumos, acolo în spate, vorbind între ele că suporturile astea cu fixare in spatele mașinii sunt mișto și că nu opun rezistență la înaintarea mașinii precum cele de pe plafon, deci, nu crește consumul de combustibil, sunt la îndemână la pozitionarea lor pe suport (poate să o facă o singură persoană, fără ajutor) și nu ies prea mult în afara lățimii unei mașini normale.

Mai mult, nu le poți pierde accidental într-o parcare de mall, de exemplu, când uiți că ai bicicletele deasupra și dai cu ele bine de tot de barierele alea ce îți comunică prin semne, nu prea eficient de regulă, că înălțimea maximă permisă în parcare este de X metri. Cu numai 10 centrimetri mai puțin decât ai tu în sus, și… BOOM! Bicle îndoite, suporți, plafon etc. Nici nu vreau să mă gândesc la consecințe.

De povestit din turele cu bicla sau cu auto, ar fi multe. Și bune, și rele, cu amintiri frumoase pe care le-am și prins o parte din ele pe cameră, fie că am avut smartphone sau DSLR la mine. Atat s-a putut.

Povestind despre biclă (se poate vedea și în clipul video de mai sus): a fost și cu câini ciobănești, mulți câini ciobănești prin Munții Baiului, a fost cu soare, ploaie, grindină, iar soare, în condițiile în care nici apă nu aveam la noi și doar câte un baton de ciocolată, a fost cu pierderea traseului și încercarea a coborî rapid spre DN1, drum horror printr-o pădure decimate de viituri și defrișări, a fost cu pupat de asfalt la vederea DN-ului, cu traseu dus-intors spre Cabana Diham și multe altele.

Totul e să ieși, să planifici și pur și simplu să ieși să faci trasee noi sau care-ți plac. Urcă-ți biclele pe mașină și ieși, du-te și pregătește-te să fii uimit. Vor fi amintiri cu adevărat frumoase și de povestit.

Selecție de clipuri din ieșirile #cubicla :

surse foto: arhiva personala, Canva

Articol scris cu pasiune pentru Auto Gedal si SuperBlog 2021.


Cel mai simplu mod de a-ți găsi ținuta potrivită în orice situație?

Varianta completa articolului în VIDEO:

Nu știu alții cum sunt dar eu când imi aduc aminte de mine, acel EU din zilele in care mama nu a mai fost designer-ul meu vestimentar (adica, nu luna trecuta, sa ne intelegem, da?), parca din acel moment viata mea s-a schimbat, am mușcat din mărul ăla aruncat de șarpe și m-am trezit… gol!

Bine, nu gol în sens fizic, ci mai mult metafizic, if you know what i mean (wink).

M-am trezit dintr-o dată, că FOSTUL baiat al mamei care se îmbrăca cu o perche de blugi sau pantaloni la dungă, cu cămașă frumos apretată, trebuie să-și asorteze sigur ”frumoasele” tricouri cu pantalonii, ciorapii și încălțămintea.

Cum să-ți alegi ținuta în funcție de zodie sau cam așa ceva


Nu, nu mi-a fost ușor deloc. Din contră! Pentru că de-abia-mi mijea mustăcioara, și vorbesc de clasa a VI-a cel mai probabil, pentru că într-a VII-a m-am apucat de fumat și aveam deja o mustăcioră viguroasă din ce îmi amintesc, trecută prin lame, săpun de ras și pămătufuri dubioase. In apărarea mea, tot intr-a VII-a m-am și lasat de fumat, adică de ”fumat”, cu ghilimelele de rigoare, că nu spărgeam cumva cartușe de Carpați și Assos. Na, era prin 1992, ce era să fumezi?

Să revin, cum ziceam, deja mă ridicasem copăcel, bine de tot, ca sa îl parafrazez pe nea Creangă, deși, culmea la scăldat o cam scăldam via chiloți sau chiar și fără, că, na… noi între noii băieții la râu eram pe tărzanisme, pe natural așea. 

Ajuns însă la vârsta la care-mi mai fugea câte un ochi pe la colege cu codițe, iar părul nu voia să stea într-o freză mai wild, nici unsă cu zahăr și apă, era musai sa știu să-mi si asortez hainele, sau mai bine zis, alea care erau în șifonier sa le fac sa stea bine pe mine.

Astfel ca revista Femeia, ziarele și alte printuri sau reclamele de pe tv, erau un must, sa invăț și eu să nu mă fac de râs (asta în capul meu) și daca se poate, să nu cer prea mult, ca fata blondă din banca 3 de pe mijloc, să se uite mai frumos la mine în momentul in care intru pe ușă, la ore.

De unde te inspiri când nu știi CU CE și CUM să te îmbraci?

Well, altfel stateau treburile dacă, acasă fiind, puteam să ”scrollez” pe site-ul celor de la ANSWEAR https://answear.ro/ ca să caut putțină inspirație. Sau mai multă, având în vedere faptul că tocmai se întâmplă concursul internațional de creație vizuală, Lifespiration, în care poți exprima printr-o fotografie sau un video sursa inspirației tale, o postezi pe Instagram cu  #lifespirationstartshere și poți câștiga 5000 Lei. Adică și bani și inspirație la pachet, doh!

Revenind, îmi dau cu ”mea culpa” și te rog să mă scuzi ca anii ‘90 au fost unii dintre cei mai dubioși ani în materie de haine. Atât de dubioși că-mi aduc aminte cum că m-am dus îmbrăcat la școală într-o pijama, crezând că e ceva lejer, de vară. Și ca mine mai erau și alții, ca sa înțelegi!

In fine, la liceu s-au mai schimbat lucrurile puțin, altă lume, alt testosteron și fete. Multe fete. Parctic, motivația de a te imbrăca ALTFEL sau mai bine, era dată de a te plăcea fata X sau măcar să se uite la tine. De fapt, în liceu, era nebunia aia cu a ieși în evidență, so… blugi tăiați, pantaloni super-mega-ultra-largi de rapper, deși erau cu 5 numere mai mari, adidași gheată cu limbă din aia enormă (vorbesc de anii 1996-1998, ca să ne înțelegem), cămăși în carouri, jachete de colegiu etc. 

Uite colea o exemplificare, dar mai pe tendințele actuale: https://answear.ro/h/ghete-adidas.html

Trebuia să mă fac designer vestimentar dar n-am avut noroc

Ok, este evident că moda revine, astea de pe urmă le găsești și în tendințele de acum, așa cum or mai fi fost și revenit de vreo 5 ori în ultimii 20 de ani. Eu eram maestru in blugi tăiați și scriși/ desenați cu pixul și plusam bine de tot la șepci, pe care le cumpăram albe și le făceam după voia mea și condeiul meu. Vezi aici https://answear.ro/h/jeans-negri.html blugi din ăia mișto, nu făcăturile mele.

Bine, întorceam mai mult priviri de băieți, decât de fete, căci ar fi vrut și ei ce aveam eu, nu că… ziggy-ziggy, țuș-puș, humpa-lumpa. Ok-ish? 🙂

Mi-aduc aminte și acum de prima ieșire pe love-story așa, printr-a IX-a. Doamne, dacă ai existat și exiști, cum naiba de m-oi fi lăsat să mă îmbrac în halul ăla? Prin ce furci caudine a trebuit să trec eu după, că pe loc mintea mi-o luase deja niște Cătălini Botezați. Bine că povestea nu a durat mult, că cine știe ce naiba se va fi intamplat cu viața mea mai tarziu. Ooo, viața meaaa…

Și atunci? Inspiratia de unde vine? Inspiratia asta cu moda, cu imbrăcatul in funcție de situație, de eveniment, de zi cu zi? Păi, acum te poți inspira mult mai ușor. Ești, practic, la un vărf de deget de orice.

Ai o întâlnire de business, vrei să ieși în parc, singur, cu iubita, cu prietenii, vrei să alergi, vrei să stai, să dormi în pijama sau să contemplezi vecina de la 2 de vis-a-vis?

Pentru orice există inspirație când e rost de blocaj. Pac, dai cu degetul pe smartphone sau tabletă, cu click-ul în laptop, intri pe ANSWEAR.ro și te lași inspirat.  La propriu! Mai ales că după ce găsești o grămadă de articole vestimentare, fiecare este surprins pe câte un model în diverse ipostaze, tocmai ca ție să-ți fie bine și ușor în alegere.

Ia, gata că m-a luat nostalgia, o să las niște fotografii de-ale mele pe aici, ca să vezi că nu mânânc… nimic aiurea. In rest, te las pe mâini bune că știi cum și cu ce te îmbraci mâine dimineață, da?

Câteva instantanee din vremurile în care inspirația era ca… expirația. Volatilă. 🙂

1999 – Prodigy Style

Acest articol a fost scris si editat pentru SuperBlog 2021

SB se intoarce, incepe competitia SUPER BLOG 2021

Well, nu am mai scris demult pe blog, si ar cam fi cazul sa mai scriu si pentru mine bagat in tot felul de provocari care-ti duc mintea in cele mai ciudate cotloane ale imaginatiei.

Incepe competia aia de bloggeri, de super bloggeri, de mici bloggeri, dar si de MARI bloggeri, pentru ca in final, toti suntem MARI, suntem castigatori, ca facem ceva ce ne scoate din zona de confort, ca scriem, editam si nascocim tot felul de povesti.

Mda, ma inscriu in Super Blog 2021, editia asta de toamna, ca sa vad cum mai e cu scrisul, cum sa mai inovez cate ceva, sa vad ce se mai cere de la clienti etc.

Hai, gata ca e pe cale sa inceapa competitia cu… TINE. Sau cu mine. Sau.
Iar la final ca sa parafrazez o trupa romaneasca de trap, daca tot e mainstream acum:

Se zice bine de noi, da cu juma’ de gură, sss…
Problemele-s de clasa întâi, noi suntem de clasa S.
SB tace şi SB face,
SB nu pleacă niciodată, Super Blog se-ntoarce!
E Super! Blog… Blog… Blog…”

Te bagi?

Cele mai comune greșeli atunci când te epilezi

O piele fină și catifelată, fără niciun un fir de păr este visul multor urmașe ale Evei. Și, din fericire, există numeroase metode prin care poți să scapi de părul în exces de pe corp, fiecare cu avantajele și dezavantajele sale. Cu toate acestea, rândurile care vor urma nu sunt despre metodele de epilat, ci despre cele mai frecvente greșeli pe care le fac multe dintre cele vor picioare frumoase și fine. 

Folosești aparatul de ras în zonele sensibile

Utilizarea aparatului de ras în zonele mai delicate, cum este cea inghinală este contraindicată. Explicațiile sunt simple: te poți tăia ușor, apar frecvent iritații, iar foliculita – firele de păr crescute pe sub piele parcă abia așteaptă să apară. Și dacă ideea de a folosi ceara epilat este una mult prea dureroasă pentru tine, încearcă măcar înainte de a folosi aparatul să hidratezi bine zona, dar nu uita nici de o exfoliere a acesteia. 

Nu testezi produsele înainte

Obligatoriu, înainte de a folosi produsele pe care le-ai ales pentru a îndepărta părul nedorit de la suprafața pielii, acestea trebuie testate. Cel puțin atunci când vine vorba despre benzi epilat sau anumite creme. Acestea pot provoca unele reacții adverse, în special în cazul persoanelor cu pielea sensibilă, și chiar nu ai nevoie de mai multe iritații sau afecțiuni cutanate.  

Nu te pregătești așa cum trebuie

Vrei să te epilezi în după-amiaza aceasta, dar când te uiți vezi că ai uitat să îți completezi kit-ul de epilat de acasă cu produsele de care ai nevoie. Printre acestea trebuie să se afle în mod obligatoriu rezerve ceara, o pensetă, loțiune hidratantă, un decantor sau un încălzitor ceară. 

Nu verifici temperatura cerii

Ai decis că vrei să te epilezi acasă și să folosești ceara, pentru că este cea mai eficientă metodă, și care te scapă de grija părului nedorit de pe corp chiar și patru săptămâni. Una dintre cele mai frecvente greșeli care apar acum este să nu verifici cu atenție temperatura la care a ajuns ceara. Urmările sunt lesne de intuit: ceara prea fierbinte îți poate arde pielea, și dacă nu știi, aceste arsuri sunt nu numai foarte dureroase, ci și unele care se vindecă extrem de greu.  

”Uiți” de exfoliere sau de hidratare

Pentru ca ședința ta de epilat să fie una cu cele mai bune rezultate, măcar cu 24 de ore înainte nu mai folosi pe piele acele produse de îngrijire corporală. Epilatul va fi mult mai dificil așa.

De asemenea, cu siguranță ai ”uitat” că este nevoie și de o exfoliere a pielii înainte de a trece la smulgerea firelor de păr. Această procedură nu doar că îți va îndepărta celulele moarte de la suprafața pielii, dar va scoate la iveală și acele fire de păr crescute pe sub piele. 

Întotdeauna după ce s-a încheiat ședința de epilat, este indicat să hidratezi bine pielea, mai ales dacă ai folosit ceară. 

Epilarea frecventă cu lama este interzisă

Nu zice nimeni să nu folosești niciodată aparatul de ras pentru a scăpa rapid de părul nedorit. Mai ales atunci când ești în criză de timp, este o soluție perfectă. Cu toate acestea, nu face din această metodă de epilat o obișnuință, pentru că această procedură sensibilează pielea, iar rădăcina firului de păr va fi mult mai puternică. De aceea ceara reprezintă o soluție eficientă, dar și ceva mai ieftină față de ședințele de epilare definitivă, de exemplu. 

Te expui la soare imediat după epilat

Măcar 24 de ore după ce te-ai epilat ar fi indicat să nu mergi la solar sau să te expui la soare, deoarece riscul de arsuri și iritații este unul ridicat.

foto: pexels

Eu cand ma apuc de facut curat in casa, chiar ma apuc!

Mda, nu stiu altii cum sunt dar eu cand ma gandesc la… Stai, ca am un fel de intro, cam a la Creanga, asa. Ok, dar daca asa mi-a venit in minte, asa am scris. Da, chiar ma gandesc la ziua in care trebuie sa fac curatenie prin casa si am nevoie de produse pentru curatenie.

Nu imi place sa ma ia prin surprindere ”febra” asta a curateniei absolute, si sa fac curat cu te-miri-ce gasesc prin casa. Nu, nene, mie chiar imi place sa fie totul cat mai curat si aranjat, iar pentru asta ai nevoie de cele trebuincioase, care sa fie si la o calitate destul de buna pentru ca altfel nu vor face altceva, decat sa te incurce.

O pasarica de pe internet mi-a povestit clar ca daca vreau astfel de ajutoare la curatenie, am nevoie de Best Distribution. Punct. Ca vorbim de hartie tip rola, role de tip medical sau hartie igienica, ori despre pungi de unica folosinta sau de manusi si perii, la Best Distribution poti gasi tot ce ai nevoie.

Exact asa, arunc repede un ochi prin camara si fac un inventar rapid la lucrurile care imi sunt necesare pentru vestita activitate de la sfarsit de saptamana. Pun pe o bucatica de hartie ce imi mai trebuie, sau scriu direct pe smartphone, in notite.

Apoi ma duc pe site, ma uit si pe la Oferte Spciale, ma compar preturi, pun in cos, mai scot din cos, ma gandesc mai bine si adaug iar in cos, ca, na… asa functionez: cand am nevoie de lucruri bune, care imi usureaza munca, chiar vreau sa le achizitionez.

Acum, nu stiu cum fac altii curatenie, dar eu ma implic si emotional, ca daca nu imi place cum iese, daca nu e totul la linie asa cum imi place mie, parca nu am facut nimic.

Asa ca inainte sa ma apuc de treaba, trebuie sa am toate cele necesare, asa cum ziceam. Sunt prevazator si le comand cu cateva zile inainte, ca sa nu ma apuce groaza chiar in ziua de curatenie.

Iar in ziua de curatenie… HAOS! Imi fac mai intai o cafea. Dubla! Apoi ca un pretios avid de energie ce sunt, e musai sa dau drumul si la muzica, pentru caci fara muzica… viata e pustiu, nu?

Cum locuiesc la casa, pot da drumul la decibeli cam cat de tare doresc. Bine, nu inainte de a-mi trimite fetele de acasa pentru ca eu vreau sa fac NUMAI eu curatenie, ca sa iasa bine. Nu vreau sa fiu intrerupt sau sa mi se targa atentia ca e muzica prea tare sau prea de baieti, asa.

Deci, trimit felete la un film, doua, la cinema, daca tot am iesit din tot felul de carantine, si ma apuc de treaba cu spor, acum ca am tot ce imi trebuie de la Best Distribution, primite prin curierat.

Hai, gata ca am treaba, da?