Cel mai tare super-erou ești TU! Luptăm împreună împotriva Coronavirus COVID 19

Nici nu stiu cum să încep… de fapt, știu. Mesajul este mai important acum, mult mai important decât o introducere (prea) lungă. Este o perioadă extrem de dificilă pentru toți, iar faptul că ne putem ajuta unii pe alții ACUM, așa cum poate fiecare, este extrem de important, are aură de super-erou. Fiecare poate fi un super-erou!

#SpreadTheNews

Autonom este cea mai extinsă rețea de mobilitate din România (vezi AICI cele 33 de orașe) și a decis ca timp de 3 luni să ofere GRATUIT (cu posibilitate de a prelungi această perioadă) spre închiriere, mașini din flota lor. Cam cât de tare este asta?

Se pot închiria gratuit mașini de către ONG-uri și fundații care au nevoie de mobilitate în lupta cu Coronavirusul. Important este cum trecem peste momentele dificile, dar și peste cele ce vor urma.

Cum poți contacta Autonom?
e-mail: help@autonom.ro sau la numărul de telefon: +40 747 277 610

Mai mult, cei de la Autonom au decis că poți închiria (repet, gratuit) SUV-uri și autoturisme, van-uri pentru transport și marfă, dar și pick-up-uri.
Din punct de vedere al siguranței tuturor celor implicați transmit integral mesajul lor așa cum este, pentru că este mai natural și direct:

  • După fiecare preluare/transfer, mașinile sunt dezinfectate, acordându-se o atenție deosebită tuturor mânerelor, volanului, bordului, schimbătorului de viteze și portbagajului.

  • După dezinfectare, fiecare mașină de închiriat rămâne obligatoriu timp de minimum 24 de ore în parcare, pentru neutralizare, înainte de a fi predată unui alt client.

  • Mașinile preluate de la clienți în regimul D2D (door-to-door) sunt dezinfectate înainte de preluarea de la client și încă o dată la sediul Autonom, înainte de predare. Ulterior, recomandăm ca mașinile să rămână neutilizate de către client timp de 24 h de la predare.

  • Toate cheile mașinilor, precum și documentele auto, sunt dezinfectate și neutralizate înainte de a ajunge la următorul client.

  • Șoferii noștri au primit numeroase informări, precum și mijloace de protecție (dezinfectant pentru suprafețe, măști de protecție, șervețele și dezinfectant pentru mâini atât pentru ei, cât și pentru pasageri).
  • Colegii din agenții vor purta de fiecare dată mănuși chirurgicale noi în gestionarea mașinilor și vor păstra distanța socială necesară în interacțiunea cu clienții.


Eu sunt izolat acasă de 3 saptamani. Eu și fiica mea. Soția încă mai merge la job. Este într-un fel, un pic în spatele liniei întâi. Eu, lucrez de acasă, satu departe de toți ceilalți, respect regulile ”jocului” tocmai pentru ca să ieșim din nou cu toții cât mai curând, în parc, la cinema, la un restaurant, la munte sau la mare. 

Asa cum ziceam, fiecare poate fie un super-erou, fără puteri speciale, nemaivăzute, ci forțe umane, care pot transcende și cele mai închipuite super-puteri de film SF.

Este momentul nostru să redevenim mai umani, să ajutăm, să lăsăm să fim ajutați, lăsând mândria la o parte, când este nevoie de ajutor. Vreau să ieșim cu bine, să ne putem bucura din nou, probabil cu și mai mare poftă, dar să ne cunoaștem încă o dată limitele, pentru că degeaba ne dorim călătorii pe Marte, dacă nu suntem în stare să ne gestionăm viața pe propria planetă. 

#SpreadTheNews

Articol scris pentru Spring SUperBlog 2020

(Re)învățăm să avem grijă unii de ceilalți

Este un moment extrem de delicat. O perioadă ciudată, ciudată și ambiguă. Este cu atât mai dificil, cu cât ne dăm seama că deși ne-am tot uitat la filme din astea SF sau mai puțin SF, dar cu o oarecare relatate în poveste, tot nu suntem pregătiți pentru a face față izolării.

Mai ales prin prisma faptului că nu avem un dușman vizibil, un moment asemănător pentru noi, a fost evenimentul Cernobâl, dar atunci știai că a explodat o centrală nucleară și parcă alta era premisa, mai ușor de gestionat la nivel psihic, deși în comunism nu prea știu cum s-a comunicat asta. Eram și mic, aveam 6 ani în 1986.

Mă bucur, am momente când încep să cred mai mult în oameni și în companii, când mai vad prin social-media, dar și pe la TV de câtă implicare dau dovadă acum, deși nimeni nu știe exact care e calea ce mai potrivită ca să nu intre într-un impas, mai mult decât emoțional

Cel mai mare producător de cosmetice cu capital 100% românesc, Farmec încearcă să ajute în această perioadă, cum poate și cum știe mai bine, și anume să producă și să lanseze produse igienizante pentru mâini, o loțiune și un gel, Știm cu toții că se găsesc destul de greu astfel produse, iar Farmec ne oferă ajutorul lor. Mă înclin.

Ideal ar fi ca toate firmele care pot produce, care pot veni cu ceva în ajutorul celor cu nevoi urgente, să ia astfel de măsuri, să lase deoparte tot felul de orgolii și temeri, să existe implicare în comunitate. Numai împreună putem șă trecem cu bine peste perioada asta despre care mi-e și foarte greu să scriu. Nu mi-e confortabil deloc, simt că pare în van, deși știu, pe undeva, că nu este așa.

De aceea este salutar faptul că Farmec are grijă pentru cei care au grijă, producția de gel și loțiune dezinfectantă va fi prioritizată în instituțiile publice care se află în linia întâi în lupta cu COVID-19, iar mai apoi către clienți finali pe canalele de vânzare.

Campanii pe tv și radio se fac, mesaje de încurajare le auzim peste tot, este nevoie de cuvinte care să fie citite, de cuvinte care să fie auzite și de imagini care să transmită sute de mesaje într-o secundă. Este nevoie ca cei care se simt singuri să știe că nu sunt singuri, că nu sunt minciuni sau fake news, că deși aflați în izolare, fiecare luptă pentru a nu se propaga toată poveste asta, să dureze cât mai puțin pentru a ne bucura din nou unii de alții, mergând liber și fără mască în toate comunitățile și peste tot în lume.

Cine este ambasador Farmec nu știu, femei frumoase, femei cunoscute, pot transmite astfel de mesaje de încurajare, mesaje cu informații repetitive chiar, treizeci de secunde transmise din izolare, ar putea conta pentru cei sau cele care rezonează sau au rezonat de-a lungul timpului cu valorile Farmec. Mai multă încredere primită de la oameni frumoși din interior și până la suprafață.

Eu unul, care nu am avut tangențe cu produse Farmec decât în copilărie, cu vestitul lapte nutritiv, Doina, pe care nu-l beam, așa cum s-ar crede, ci doar il miroseam, că-mi plăcea cum miroase, cred că o astfel de campanie ar merge de minune pe perioada izolării, dar și după ce va trece.

Împreună stăm acasă, departe unul de celălalt. Dar, doar fizic. 

Articol scris pentru Spring SuperbBlog 2020

HINT-uri despre cum te poate ajuta un smartwatch pe perioada izolării și nu numai

Plecând pur și simplu de la premisa sinceră că posed un smartwatch (ales căutând simplu pe net, ceasuri bărbați) nu dau numele brandului, nu e relevant, și pe care-l folosesc zilnic de peste un an de zile, pot să argumentez faptul că viața în izolare poate fi imbunătățită cu ajutorul acestui mic gadget.

Dacă înainte de izolare, când aveam o viață ai activă, neîngădită, măsuram pașii cu un target de 6000 de pași pe zi, câte etaje urcam pe jos (vezi job și stat la bloc), iar cu aplicația Strava mă monitorizam când băgam câte un sprint cu bicicleta din dotare, de vreo 40-50 de km, că doar de-aia locuiesc și în afara Capitalei. Imi mai și măsuram bătăile inimii, să văd cum mai stau, dar și kilocaloriile arse, în funcție de mișcare.

În izolare lucrurile s-au mai schimbat puțin. Din moment ce biroul meu s-a mutat acasă și lucrez destul de mult în perioada asta, am dat locuitul la bloc pe casa cea nou construită care are și o bucățică de curte, numai bună pentru activități fizice, mișcare and stuff. 

Deci, uite câteva hint-uri despre cum un smartwatch te poate ajuta zi de zi, chiar și în izolare:

  • In primul rând smartwatch-ul râmâne pe mâna mea de dimineață până seara, nu am nevoie să îmi monitorizez somnul noaptea, deci îl las la încărcat pe baza lui cu inducție, fără a fi nevoie să-l mufez.
  • Nu mai trebuie să port în permanență telefonul asupra mea pentru că atâta timp cât stau într-o rază de 10-15 metri, pot prelua apeluri direct pe ceas, chiar și când dau cu sapa prin grădina mea de legume.
  • Sunt atenționat prin vibrație și pot citi lejer mesajele de pe wapp, chiar și pe cele de pe grupul de la job cu tot felul de taskuri, iar laptopul fiind în apropiere le pot rezolva rapid. Deci, fără a avea telefonul asupra mea. 
  • Am o boxă bluetooth pe care o iau cu mine când am diferite activități prin grădină și fie pot da muzică fie direct de pe ceas, din memorie, fie pot controla playlistul și volumul direct de pe smartwatch dacă muzica sau podcastul este ”play-at” de pe telefon. Practic controlez telefonul cu ceasul. Dacă am mănuși de lucru e mai greu să controlez telefonul, dar cu ceasul este mult mai usor, mai ”la îndemână”.

  • La fel se întâmplă și când îmi pun căștile stereo bluetooth și pot controla continutul redat pe căști dintr-o atingere pe mână.
  • Vremea? Dintr-o privire și o rotire de ”bezel” pot ști cum e vremea în ziua respectivă și a doua zi ca să știu cum mă ărogramez: tund gazonul sau ies doar ca să mai dau de mâncare la găinușe?
  • Am casă cu etaj, Nu o să-ți vină să crez câte etaje urc zilnic. Am zile când urc și cobor câte 10-12 etaje. Lift? Cine mai vrea lift?

  • Desigur, cele mai mișto fotografii pot fi cele în actiune, mai ales pentru instagram. Pentru fotografii reușite, folosesc ceasul care telecomandă pentru camera foto de pe smartphone. Și nu e o simplă telecomandă cu buton, ci pot vedea cadrul fotografiat.
  • Orice activitate intensă, fie că dau cu sapa, tai lemne, car cu roaba diverse, tai cu fierăstrăul crengile pomilor etc. este atent monitorizat de ceas și pe lângă faptul că voi avea un sumar, am și mesaje motivaționale și atenționări de genul ”Ține-o tot așa!”. Not bad.
  • Opusul mișcării? Câteodată mă uit pe scaun în fața biroului, timpul trece, pauză de țigară nu iau pentru că nu fumez, deci ceasul cel deștept ce face? Mă atenționează la intervale de timp că nu mai fac mișcare deloc și că e timpul pentru câteva exerciții, gen rotiri de tors.
  • Și nu în ultimul rând, folosirea ceasului pe post de hands-free, având microfon și difuzor, fie în timpul condusului, fie în magazine la cupărături, ca sa nu mai ating telefonul sau plata la POS.
  • Altele: jocuri, you tube, calendar cu notificări, notificări instagram si facebook, altimetru și baromentru, fețe de ceas diverse (fie aparent analogice sau digitale) cu mii de opțiuni, cautare telefon (în caz ca ai uitat pe unde l-ai pus sau fiind căzut pe undeva) etc.

Deci, în concluzie, cum zicea și Exarhu pe vremuri, un smartwatch la casa omului e binevenit în orice situație. Fie în izolare, fie zile mai libere. Acum, dacă stai la bloc, poți face mișcare pe scara blocului urcând și coborând etaje, dacă nu ai grădină sau te te preocupă grădinăritul, Smartwatch-ul este o prelungire a smartphone-ului, de cele mai multe ori, dar el îți poate monitoriza activitatea, să te ghideze GPS sau să comunici, chiar și fără un smartphone pe lângă el. 

#staiacasă #timpulpetrecutacasă

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020

Cum este viața ta când, în sfârșit, ai un garaj metalic?

De o viață stau la bloc. Din cei 40 de ani ai mei, bătuți pe muchie, 30 de ani au fost la bloc, iar mai mult de 17 ani au fost și cu autovehicul personal, ceea ce te duce, din start, cu gândul că… loc de parcare.

In București era o problemă încă de pe atunci, dar eu locuind în afara Bucureștiului, tot la bloc și tot la oraș, cum ar veni, să zicem că aveam loc de parcare ”la discreție”. 

Bine, de vreo 10 ani, nu mai este așa de roz, nici pe aici. Ce vreau eu să spun este faptul că în toți acești minunați ani, nu am avut niciodată mașina personală ținută într-un garaj. Știi perioadele alea urâte de toamnă-iarnă când ploaia se transformă-n valuri de gheață și o ”ardem” Ice Age? Când ai nevoie de ciocan și daltă ca să intri în mașină și să te duci la job?

Vrei, nu vrei, garajul aduce calitate vieții tale

Când nici cel mai al dracu model de mașină nu te poate ajuta să dai gheața de pe ea ușor, ce să mai zic de ”tona” de zăpadă așternută în strat gros, generos, în diminețile de Luni? Ei, așa-i că te-ai rugat atunci să fi avut și tu unul dintre acele Garaje metalice ca ale vecinilor?

Da, da, ți-ai fi dorit chiar și un simplu garaj, fără nimic deosebit, doar ca să-ți țină mașinuța mai ferită de intemperii, să nu-ți mai înghețe mânuțele, nasul și lopata. SIngura ta grijă fiind doar să dai zăpada din fața porților garajului ca să îl deschizi, dar STAI, acum sunt Garaje moderne cărora li se poate ridica poarta sau porțile de acces, deci, nu-i chiar musai să dai zăpada doar pentru a intra.

Da, visam frumos pe atunci… încă mai visez, dar acum am mai multe șanse să am garajul mult-visat, să-ți explic DE CE și CUM se poate întâmpla fericirea asta.


In 2012 ne-am mutat ”cu cățel, cu purcel” la bloc nou. Bloc din ăla care avea și parcare afară, dar și subterană, la subsol, cum s-ar zice. Masochistul din mine, nu a reușit timp de 8 ani să-și ia nici măcar un loc de parcare la căldurică, mai ales că aveam de ceva timp DOUĂ autovehicule: al nostru și al soției. Ai înțeles cu am dat-o aici, da? 

Garaj metalic Blach-Trans

Un garaj metalic îți poate scăpa mașina de intemperii și de cheltuieli de întreținere

Ok, am stat doi ani cu mașinile afară, zăpadă, ploaie, intemperii, vânt, certuri pe locul de parcare chiar dacă era proprietate, d-astea… cum se întâmplă în viață sau celor ce nu au un garaj sau loc de parcare subteran, da?

Practic tot subsolul blocului este un garaj mai mare, puteam coborî direct cu liftul, te mai întâlneai cu un vecin, vecină, mai aruncai un ochi la indexul de la contorul electric, îți ajustai ținuta, mașina era călduță, iar AFARĂ era… IADUL!

Puteai trece cu mașina uscată prin haosul provocat de lopeți și oameni care se împleticeau prin nămeți, cu un zâmbet șăgalnic. Da, nu am ajuns să am și eu norocul ăsta, dar îmi imaginam, că imaginație am, slavă Domnului.

ÎNSĂ, ca să revin, de câteva luni… ne-am mutat LA CASĂ și, surpriză, NU am garaj făcut odată cu casa! Taree, sau ce?!  

Deci, am fost atât de focusat pe a avea casa gata, încât nu mi-a păsat de garaj. Și știi de ce nu mi-a păsat? Pentru că am văzut niște garaje al naibii de frumoase, garaje moderne, practice și, da, o să am unul!  De fapt, nu unul, ci două. Adică unul dublu, cum ar veni.

Fericire dublă când îți știi ambele mașini protejate


Un garaj pentru ambele mașini, un garaj din tablă 6×6 m stejar auriu, că dă bine cu căsuța de lemn din curte, dar și cu casa. Un garaj cu gemulețe pentru lumină naturală, cu jgheaburi de scurgere, racordat electric… o minunăție, ce să mai.

Am aflat întâmplător, de oferta celor de la Blach-Trans, o firmă din Polonia, care, oferă, mai ales în perioada asta, MONTAJ și TRANSPORT GRATUIT (au parc auto extins) pentru produsele pe care le comercializează, fie că sunt garaje metalice, hale de depozit, depozite pe șantier, adăposturi, șoproane, porți rabatabile garaj sau cuști metalice pentru câini.

Practic, dai comandă, și nu te mai doare capul. O să te trezești cu garajul la locul stabilit pentru montaj. Trebuie doar să intri AICI pentru o comandă (formular) sau mai multe detalii la telefon, în funcție de ce îți dorești, pentru că se pot face și la comandă, personalizat (culori diferite, pentru care, în standardul RAL, nu se vor percepe taxe suplimentare; dimensiuni diferite de ceea ce este pe site etc.).

Calitatea deosebită (fabricat în Polonia, da?) și prețul rezonabil vor adăuga puncte în plus dorinței tale de a avea tu și mașina ta, locul acela la care visați. Și soția, desigur.

Hai, gata, că vreau să mă duc să văd cum se montează. De la distanță, desigur.

Poți comanda chiar aici!

Tu ce faci când te lovește?


Zi după mine: 021 91 11 (ca în vestita piesă a celor de la BUG MAFIA)

Cine e cu noi strigăăă…
ZERO DOI UNU  – NOUĂ UNU – UNU UNU

De ce? Ca să-ți intre bine-n cap, pentru că ăsta e numărul care ți se potrivește cel mai bine în caz de accident rutier fără victime umane, ci doar din astea cu indoiri de fiare and stuff, cum ar zice francezul.

Nu vrei? Dar, de ce? Ție nu ți se poate întâmpla? Bă, ești nebun? Mai circuli și prin București… Păi ai uitat că așa ziceam și eu până acum trei săptămâni? Că eu am de 18 ani carnet și nu mi s-a întâmplat niciodată, nici măcar să fiu lovit! Că eu conduc preventiv, că bla, că bla-bla-bla…

Până m-a lovit tipa aia, care credea că eu trec pe roșu și a băgat piciorul în accelerație că așa credea ea că se face, primele 3 secunde de roșu la semafor nu se pun, ca atunci cu telefonia prin 1999, cu primele trei secunde care nu se taxau. De parcă nici galbenul nu interzice intrarea în intersecție, nu?

Noroc că eu sunt blogger, vlogger și alte din astea, că mai aflu și eu una alta, nu? Râdeai de mine atunci! Ei bine, așa am aflat că am dreptul prin lege să cer și mașină la schimb, mai ales dacă durează reparația, practic 4 ore de manoperă este egală cu o zi de închiriere auto.

Bă, ce mi-a înfundat bara și spatele, mai ții minte? Mi-a dat-o, tată, de am crezut că ies prin tetieră, ce să mai! Noroc că tipa era foarte drăguță, speriată, singură și… am ieșit la o amiabilă. A făcut ea cinste, cum ar veni. Noroc pe capul meu, ce să mai… Ghinion că eu sunt însurat, na, altfel… m-aș fi rugat s-o fi lovit eu, înfunda-i-aș spatele!

Am sunat la 021 911, pentru că îl știam pe dinafară, dar îl aveam trecut și în telefon, salvat ca ASISTENȚĂ RUTIERĂ 24/7 pentru că mașina mea trebuia tractată, avea un joc neobișnuit la puntea spate, nu am vrut să risc. 

Când i-am spus tipei că dacă suni la numărul ăsta, ai acces la nivel național la tot ce e necesar în caz de accidente din astea, adică platformă, depanare, tractare și auto de înlocuire, și-a salvat și ea rapid în telefon.

Chiar am întrebat-o, privind-o adânc în ochii ei albaștri, ușor speriați: Tu știai că ai acest drept prin lege? Tine minte și dă informația asta mai departe, la prieteni sau oriunde, pentru că sub 1% dintre șoferi știu asta!

Mai-mai că pot spune că am impresionat-o profund, că i-a dat o lacrimă, că m-a îmbrățișat și m-a strâns tare, că… nu, nu pot spune asta, pentru că sunt însurat. Ce s-a întâmplat la amiabilă, rămâne la amiabilă, da?

In fine, ce trebuie să reții tu pe lângă numărul ăsta de telefon, este faptul că ai dreptul de a avea o mașină la schimb, un auto de înlocuire a mașinii tale, fără costuri, dacă ești cel păgubit, desigur, în numai 4 pași logici și simpli, pe care-i poți vedea și în clipul prezent mai jos. Costurile vor fi decontate de asiguratorul șoferului vinovat, nu-ți face griji.

Cum a rămas cu tipa? Păi, nu ți-am spus că rămâne la amiabilă? Sst!
Acum, repetă după mine: 021 9111. Ține minte!



Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020

Despre Chakre, Bradley Cooper și Exarhu

Era o dimineață banală, dintr-un oraș banal, în care mă duceam, la fel de banal, către job. Până aici totul banal, da? Ce avea să urmeze, însă, îmi va da banalul ăsta peste cap și-l va transforma ”ca pe apă-n vin”, vorba aia.

Totuși, nu înainte de a mă opri, la fel de banal, să-mi iau o cafea banală. Mă sui înapoi în mașină, pentru că, da, eram cu mașina mea banală, un Logan, you see that point? Dau drumul la radio și în timp ce luam o banală sorbitură, îl aud pe Exarhu la emisiunea de dimineață, zicând: ”să vă pup dulce pe chakre!”

Bă, nu știu ce naiba era în cafeaua aia. dar așa m-am scuturat odată, în timp ce-n urechi îmi bubuia: CHAKRE – CHAKRE – CHAKRE… Eram fix ca Bradley Cooper în filmul Limitless, ăla cu pastila aia care îți deschidea mintea și vedeai oportunități la tot pasul, vedeai chakrele cum se deschid și CHI-ul interior ți se zbate într-o înfrățire luminoasă  chiar deasupra ta… nu ai cum să înțelegi. Nu ai cum, chakrele mele, parol!

Băi, n-oi fi eu Bradley Cooper, dar arătam! Ziceai că sunt Bradley, ce să mai… Dacă te uitai la mine în momentul ăla, eram Bradley, mă jur! Din oglinda retrovizoare interioară, din cea prezentă în parasolar și din oglinda retrovizoare laterală stânga… MĂ PRIVEA BRADLEY COOPER!

Nu știu ce drac, pardon de expresie, se întâmplase, dar pot să jur, că avea ceva cu faptul că pe mâna mea dreaptă, că pe stânga aveam ceasul, aveam o brățară pentru zodia Săgetător! Și pulsa! PULSA! Bine, eu sunt zodia Leu, dar…

Brățară Zodia Săgetător, parol



Nu, glumesc, sunt Săgetător. De-aia și glumesc. Și iubesc. Și TE iubesc, na. Și mă iubesc. Și sunt mai aventurier așa, săgetez și ți-o retez. STOP! Hammer time!

… să mă întorc la chakrele mele, faza e că îmi pulsa brățara de pe mână iar eu chiar nu înțelegeam. Ce înțelegeam era faptul că tot la aceeași mână aveam brățară 7 chakre și howlit, dar aia nu pulsa! Și nu avea nici LED_uri, dar lumina! WTF?

Brățară 7 chakre și howlit

Și atunci, de unde naiba tot spectacolul ăla cu chakre and stuff? Cafeaua aia banală nu era pe treaba ei, clar. Și nici Exarhu cu ale lui chakre dulci. Iar fata de la cafenea ieșise afară și mă arăta cu degetul la colege zicând într-una: BRADLEY! BRADLEY! BRAD…

Da, pe dracu, Bradley într-un Logan la marginea Capitalei! parcă și vedeam pe net, titlu mare.

So… se întâmplase un declic. Un amalgam de banalități care au așteptat un moment numai bun de făcut BOOM! Energie pură. Energie pură și Bradley Cooper. Și eu. Un altfel EU din acea zi. Zile care nu vor mai fi niciodată banale. Atât.

Eu, Chakrele și Exarhu. Un fel de Eu, Tu și Ovidiu (wink)

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020

Marea noastră va avea mereu un feeling aparte

Sincer, nu știu alții cum sunt, cum merg ei la mare, de câte ori merg, în ce perioade etc. dar un lucru pot spune clar și răspicat despre mine și familia mea: de 13 ani mergem în draci în vacanță pe litoralul românesc! In sensul bun, în sensul ăla ”de nu ne mai săturăm”, gen. Locuim lângă Buvurești, în Bragadiru, ca să se înțeleagă de la început cam pe unde ne situăm geografic.

Mda, eu unul, eram cu muntele de felul meu. Asta pe când eram încă în liceu și un pic după, pentru că totul s-a schimbat din momentul în care am întâlnit-o pe ea. Da, exact soția mea de acum. Să tot fi trecut niște ani din 2001 până acum, iar de atunci, marea a devenit una dintre cele mai dragi destinații de vară, și numai de vară, după cum o să vezi mai departe.

Dacă la început, în primii ani mergeam doar o dată la mare, și pe atunci prin gazdă, după o perioadă, am început să căutăm pe net: cazare litoral, iar ofertele de cazare de bun gust, la pensiuni și hoteluri au început să apară din ce în ce mai des, odată cu dezvoltarea online-ului.

BOOM-ul a venit la primul an de după nașterea fiicei, prin 2007, pentru că, na, toată lumea simte nevoia de a duce copilul peste tot, să-i arate cât mai mult din locurile astea pe care le avem. Astfel excursiile de o zi – două sau trei au devenit normale. Apoi din ce în ce mai multe și mai lungi pe măsură ce Alexia, fata noastră, creștea.

Și, deși, am tot ieșit din țară, pe la greci, pe la bulgari, un feeling aparte l-a avut mereu marea noastră. Și am tot străbătut-o de la Vama Veche până la Plaja Corbu. Dincolo de Corbu e în plan, spre Deltă. Cum ziceam, am ieșit în ultimii ani, profitând de căldura din ianuarie, iarna la mare după cum se vede în colajul de mai jos.

din diverși ani. 2017 – 2019 (iarnă – vară)

Și tot de câțiva ani încoace, după perioada cu fii-mea micuță, când mai trăgeam pe la Eforie Nord, am început să venim în Mamaia, pentru ca mai apoi, în ultimii 3 ani să căutăm cazare Mamaia Nord și să ne retragem spre Năvodari, cum ar veni, în zona asta mai liniștită și în plină construcție, un pic haotică. Deși preferăm plimbările de seară în Mamaia centru și minunata Constanța cu Centrul Vechi și faleza.

Exact, ce ziceam, parcă nu ne săturăm niciodată, iar portul Tomis ne place extrem de mult, deși marea nu se vede de acolo, din portul cu ambarcatiuni. Și tocmai pentru că nu ne săturăm, am avut anii aceștia ieșiri la mare și de câte cinci ori, in vacanțe mai mici sau mai mari, grație și autostrăzii ce face legătura mult mai rapid decât în anii 2000.

Bine, putem spune că sejururile mai dese din ultima perioadă le putem pune și pe seama cardurilor de vacanță cu care achităm serviciile de cazare și masă (de regulă mic-dejun sau demi-pensiune, că nu ne-au plăcut niciodată serviciile all inclusive) mare parte, achiziționând din timp, din perioada primăverii, de obicei, pentru un discount mai mare.
Știu că unele hoteluri încearcă să atragă prin diverse programe și activități interesante, cu excursii spre Deltă, zona Dobrogei vechi, cetatea Histria, Enisala etc. dar noi am preferat de fiecare dată să mergem singuri, unde am avut chef. Nu am nimic împotrivă, din contră, mă bucur că se încearcă diversitate tot felul de activități pentru a mai schimba câte ceva, dar încă o mai haiducim, așa, cât ne mai putem permite, din toate punctele de vedere.

Acestea fiind zise, în încheiere las aici un clip, un fel de vlog, în care apărem noi și marea într-un ianuarie 2018 😀

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020

5 tipuri de huse de telefon și ce trebuie să știi despre ele

Husele de telefon sunt accesorii esentiale, intrucat protejeaza ecranul de eventuale socuri si nu permit acumularea mizeriei in difuzor sau in jurul butonului principal. Plecand de la un model simplu, acestea au evoluat de la un an la altul, fiind confectionate din materiale din ce in ce mai sofisticate. 

Scumpe sau ieftine, ele sunt necesare, asa ca iata ce poti alege:

  1. Husele robuste

Husele robuste sunt ideale pentru cei care vor sa isi protejeze dispozitivele de socuri. Datorita colturilor si a gaurilor de aerisire, telefonul tau nu va avea de suferit. De asemenea, au o aderenta foarte buna si poti fi sigur ca nu iti va aluneca din buzunar. Marele avantaj al lor este ca ofera siguranta fara a fi butucanoase. In materie de design, acestea pot avea un aspect clasic sau futurist. 

2. Husele dure la atingere

Modelele dure au avantajul ca sunt compacte si ofera un nivel ridicat de protectie, fara a deranja vizual. Fie că vrei huse de Motorola sau de Samsung, fie de Apple sau pentru alte telefoane, una dintre cele mai populare combinatii de materiale o reprezinta invelisul exterior de policabronat si stratul de silicon. Desi sunt putin mai voluminoase, ele au un design atragator si pot deveni foarte chic. Asemenea celor robuste, si acestea au o aderenta buna.

3. Husele subtiri

Daca esti o fire minimalista si nu iti place sa iti accesorizezi telefonul, atunci poti opta pentru o husa subtire. Aceasta e delicata si fereste smartphone-ul de actiunile nedorite ale agentilor externi, precum particulele de praf, stropii de apa sau zgarieturi. Sunt accesibile la pret si, avand un aspect transparent, vor scoate in evidenta designul original al mobilului tau. Majoritatea sunt facute din materiale maleabile si durabile, iar unele au si o parte dura.

4. Husele de tip portofel

Ti-e greu sa-ti scoti mereu portofelul din geanta? Afla ca acum il poti avea la indemana. Acest model de husa iti ingaduie sa iti depozitezi cateva lucruri importante, cum ar fi banii sau cardurile, iar in acelasi timp, iti protejeaza telefonul. Cele mai scumpe sunt confectionate din piele naturala, iar cele mai accesibile din poliuretan, supranumit si “pielea vegana”. Un alt avantaj il reprezinta inchiderea si deschiderea automata a dispozitivului, fara a mai fi nevoie de buton. 

5. Huse de plastic

Husele cu protectie impotriva umiditatii sunt ideale pentru vacantele la mare sau in zone in care se desfasoara activitati acvatice. Cel mai neplacut e sa-ti scape telefonul in apa, sau si mai rau, in vasul de toaleta. Pentru a preveni astfel de situatii, poti incerca un model de plastic, care nu doar protejeaza, ci si asigura un nivel ridicat de functionalitate si accesibilitate al smartphone-ului.

In concluzie, fie ca vrei doar sa-ti invelesti telefonul, fie ca iti doresti sa-i dai un aspect special, husele au fost si vor ramane cele mai intrebuintate accesorii. Pentru a alege o varianta adecvata, trebuie sa iei in calcul cateva criterii esentiale: calitatea materialului, utilitatea si designul. 

sursa foto: Shutterstock

NU repeta greșelile pe care le-am făcut eu! O casă bună este cea pe care ai proiectat-o

NU face ca mine! Nu, chiar să nu face ca mine. Urmărește-ți calea pe care dorești să mergi. Trasează punctul ăla care vrei să ajungi în viață, sau punctul cel mai apropiat, un ”milestone”, iar apoi, odată ce ai ajuns în acel punct, continuă, continuă, continuă… până la visul ăla măreț, poate îndrăzneț, prea îndrăzneț pentru anul în care ți l-ai propus. Sigur, după îndeplinirea unui vis, va urma un altul, complementar sau total aievea. Nu, nu vorbesc din cărți, așa cum nu voi vorbi în cele ce va urma, dintr-un dicționar de construcții.

Insă, pot vorbi din punctul de vedere al unui om ce și-a proiectat odată că va avea casa lui. Da, da,din aia pe pământ. Am crescut la curte până la vârsta de 10 ani, apoi s-a rupt. A urmat perioada vieții la bloc. Nu mult, vreo 30 de ani. Exact anul ăsta, 2020, se fac 30 de ani de când am tot locuit, fie în apartament, fie în garsonieră. O perioadă interesantă, dar cea mai interesantă de abia de acum începe.

Mi-am dorit din tot sufletul o casă eficientă energetic, o casă care să nu consume mult, poate cu ceva veleități de casă activă, însă la vremea respectivă nu am respectat niște idei și trasee pe care ar fi trebuit să merg, care deși trasate, nu le-am respectat. Deci, nu face ca mine!

Ai buget pentru casă și crezi că asta va rezolva totul? Te înșeli! Ia-ți arhitect!


Aveam buget. Unul micuț, pentru o casă de până la 150 mp utili. Parter, etaj și pod, care să fie și util, poate chiar mansardabil la un moment dat. Ok, aveam buget, dar ce nu aveam? Știința informației, cum se face o casă de la zero? O casă așa cum visam. Teren aveam, deci nu se mai punea problema achiziționării terenului. Utilitățile erau toate ”la poartă”, deci altă bătaie de cap mai puțin. Deși, ca o paranteză, am așteptat pentru racordarea cu gaze naturale, de la primele acte ce le-am pus la dosar… un an și 4 luni. Pentru un racord de la țeava care era la poartă și nici măcar îngropată! De vis! Din cauza asta, ne-am mutat la casă cu 6 luni întârziere

Primul meu sfat pentru a avea casa pe care ți-o dorești? UN ARHITECT! Băi, deci caută un arhitect, o firmă  de arhitectură, ceva cu portofoliu, cu ce proiecte au finalizate, ce au în lucru, ce proiecte mai au (virtual vorbind) și să ți le arate. Vorbește ce vrei tu, dar pleacă urechea și la ce îți va spune arhitectul, mai ales dacă experiență bogată. Poate ideile sunt un pic greșite, poate vine el, arhitectul, cu o idee nouă, poate îți va tăia din cheltuieli, poate nu, fii flexibil, pentru că TU nu ești arhitect! 

Ține-te de proiectul tău, no matter what!

Chiar dacă mai citești pe net, mai arunci un ochi pe You Tube sau mai știu eu din ce surse te informezi, dacă tu nu ești arhitect… nu ești. Lasă-i pe cei care au studii de specialitate să-și dea cu părerea, să-ți propună, să te sfătuiască.

Incă ceva, NU te uita la bani când vine vorba de un proiect bun. Desigur, să fie între niște limite rezonabile, de bun simț, mai compară și cu altceva de pe piață, mai cere păreri, nu te arunca din prima, DAR cu un proiect bun și cu un diriginte de șantier dedicat, vei avea casa pe care ai plănuit-o, indiferent de câte echipe de muncitori sau firme de construcții schimbi pe parcurs. Da, aici este un mare of, sau… hop de trecut.

Firma de construcții! Da, firmele de construcții sunt cu cântec. Oricâte recomandări ai avea pentru firma X sau pentru firma Y, se pot întâmpla muuulte până vei avea casa la cheie, cum se zice. 

Desigur, sunt și cazuri fericite, dar în plină criză de oameni buni în construcții, cam greu să zici de la început că 99% totul va fi ok, că am buget și proiect bun și… Nu, nu pleca cu gândul că nu vor fi probleme. Vor fi, dar sper eu că minore, dacă tot e s-o dau pe un optimism, așa.

Și dacă nu vei avea probleme cu construcția propriu-zisă, sigur vei avea probleme cu actele, mai mici sau mai mari, timpi de așteptare mari, termene limită etc. Nu, nu vreau să te sperii, ci doar să te pun în gardă!

Inarmează-te cu răbdare, ia cele mai bune decizii și vei reuși!


NU face ca mine! Ce am făcut eu? Deși știam că pot fi probleme pe parcurs, mi-am zis ca dacă mi-am proiectat un buget și cu 10-15% mai mult decât cel de început, poate că nu voi avea probleme. Și sincer, nu prea am avut din punctul ăsta de vedere. M-am cam încadrat în buget, chiar și cu mici ajustări pe care le-am făcut pe parcursul construcției.

A contat foarte mult, proiectul, deși nu a fost unul wow. Am vrut o casă de buget, dar care să ne ajute, cu care să- nu-mi fie rușine. Ok, am acceptat că s-au făcut greșeli pe parcurs, ca am schimbat echipe de muncitori, că am refăcut anumite lucrări pentru că nu ieșiseră corect. Mi le-am asumat, pentru că, așa cum ziceam, este o problemă cu calitatea oamenilor care lucrează în construcții.

Deci, ca să concluzionez, ține-te tare, fă în așa fel ca planurile sa iasă. Nu o lua pe ocolite, mergi pe traseul tău pe care ți-l trasezi cu arhitectul, și poate că la final când vei sta la o bere pe terasa ta, berea sau sucul pe care o să le savurezi, vor avea EXACT gustul pe care îl aștepți. La mine așa este, chiar acum când scriu acest articol pe terasă cu laptopul și berea rece lângă, într-o Primăvară frumoasă, dincolo de perioada medicală nefastă. 

Viitorul meu este acum. Azi.

Pe terasă, berea nu apare , dar apare… Zara 🙂


Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020

Amintiri dintr-o copilărie de poveste

Sincer, nu știu alții cum sunt dar eu când mă gândesc la perioada copilăriei, aia de până în 10 ani, îmi vin în minte amintiri din vacanțele de vară foarte lungi de la bunici. Bunici ce îi revedeam cu drag în acele ținuturi de poveste ale Moldovei, cu dealuri domoale, pășuni întinse, păduri prietenoase și oameni extrem de calzi.

Scara ce ducea la podul cu fân. O știi?  O mai vezi pe la vreun muzeu al satului… Imi voi aminti mereu acea scară ce ducea într-un loc feeric, parcă. Și nu vorbesc aiurea, doar de dragul de a aduce mai multă poezie pe aici. Băi, deci locul ăla, prin ochii unui copil ce creștea la București era… AUR! 

Da, aur și poveste. Eram la vârsta la care citeam multe povești, dar și ascultam la pick-up o grămadă de alte povești ce îmi ajutau imaginația să o ia razna.

Da, podul cu fân era locul în care mă ”pierdeam” pentru o perioadă, mă urcam și mă așezam cu fața spre curtea interioară care era acoperită cu o iarbă de un verde extrem de viu. Imi trăgeam lângă mine niște ”perje”, prune deshidratate fără sâmburi sau cu sâmburi, dar și niște mere tăiate feliuțe și puse, de asemenea la uscat. Ronțăiam la fructele acelea uscate, ușor dulci și acrișoare. 

Prune uscate. Remember?

Pe vremea aia, în anii `80, singurul ”dulce” pe care-l primeai, erau fie fructele, în tot felul de combinații (crude, culese direct din pomi sau dulcețuri), fie când și când gogoși sau prăjituri de casă, ori vreo înghețată când trecea nenea ăla cu căruța, Duminica. La București nu aveam prune sau mere din acelea. Poate prin piețe să se fi găsit. Știu doar că destul de rar aveam parte de smochine deshidratate sau curmale. Niște delicioșenii!

Inapoi în timp… eu, cu picioarele spânzurate în afara podului, inspiram adânc aerul ăla curat, ”ascultam” liniștea, priveam la orătăniile de prin curte, mai citeam câte o poveste și ronțăiam la fructe uscate. Asta când nu erau copii prin zonă, pentru că dacă erau fete și băieți pe afară, o zbugheam și eu, energizat fiind.

Delicioasele smochine

A, mi-aduc aminte că ronțăielile astea delicioase le aveam ca desert și când mergeam cu bunica la adunat fânul sau la întors fânul. Mâncam mămăligă cu brânză, roșii, ceapă și ardei gras, ceva tocăniță sau vreun ghiveci de legume, ”suc” rece-rece direct de la sursă (un izvor care se afla lângă un bârlog de urs) și desert. Care putea fi compus și din alune culese pe loc, ori zmură sau fragi, depinde de perioadă și loc. Ah, înghit și acum în sec! 

Ce vremuri mișto și lipsite de griji, deși ajutam cât puteam, dar și mă jucam și mă aventuram aievea. Chiar cred că în acea perioadă m-am îndrăgostit pentru prima oară! Da, de o fată! O chema Simona. Atât știu. Simona care venea de la Onești, la bunici. Ce-o mai face Simona? Era mai mare decât mine cu vreo 2 ani, dar, na,… eram de la București. Un fel de Dubai, deci o ardeam pe acolo gen Lino Golden acum sau Florin Piersic, atunci. 😀

Dacă stau să mă gândesc mai bine, fix așa era pe atunci, vorba aia cu Dubaiul, la țară făceam Dubai din ce aveam, din ce găseam, din ce ți se oferea și din ce căutai, descopereai. Eu un biet copchil, crescut prin zona cartierului Rahova – Sălaj, ca să înțelegi unde bat!

In fine, nu mă mai lungesc pentru că îmi plouă în gură deja de la… atâta amintiri. Noroc că mi-am comandat, preventiv, niște fructe deshidratate de pe driedfruits.ro (rămâne între noi) și mă duc să bag niște merișoare cu fulgi de porumb și iaurt.

Cu fii-mea pe la tara. Observati ”frigiderul” antropic dinn josul imaginii

Oricum în vremuri din astea de stat mai mult pe acasă, mi-am făcut ceva provizii pentru a mă delecta cu mai mult decât ”gustul copilăriei”, deci am mai adăugat la meniu: pepene galben confiat, caise și curmale deshidratate,  vestitele smochine, afine, banana chips, ceva cocos pentru că îl ador în tot felul de combinații, kiwi și papaya pentru mai mult exotism și ghimbir, de asemenea, confiat.

Da, ai ghicit. Sunt acasă, la curte, chiar dacă nu la țară, undeva în afara Capitalei, stau pe balcon și admir de sus curtea care stă să înverzească, ascult liniștea, mai citesc o carte bună și ronțăi la fructele mele. Viață, tată!

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020