Cum să creezi amintiri de neuitat cu ajutorul a 4 + 2 roți?!

Varianta VIDEO a articolului AICI (la final selecție de clipuri personale cu ieșirile în natură):

Cu energie lovim, cu energie lovim… și biciclim. Da, biciclim! Dupa atăta stat prin trafic în drum spre job, dar și spre casă, mai parcă-ți vine să o iei razna. RAZNA la modul… să lași naibii mașina în coada aia care nu se mai mișcă, să iei cheia, să o încui și sa te tot duci.

Unde? Acolo unde ne place cel mai mult: spre natură. Să călătorim în natură, să gustăm și să respirăm natură, fie că-ți iei bicla între picioare sau o cari pe un cârlig de remorcare cu autovehiculul până la punctul de start al aventurii tale.

Și dacă tot vorbeam de biciclit, intrebarea logică este: unde biciclim? Pai oriunde se poate. Bine, daca ma intrebi pe mine care stau oleacă în afara Bucurestiului, e simplu că-mi iau pedalele la spinare și mă-ndrept rapid spre orice destinație mai puțin bătută de picior de roată de mașina, dacă imi este permis. Pentru că urăsc aglomerația, traficul greu și mult, dar ador să merg pe macadam și drumuri neasfaltate, să descopăr locuri simple, dar frumoase. Vorbesc de locurile alea care-ți rămân în inimă și-n cap permanent, care-ți revin în minte, care ți se reproiectează total aleator.

Da, locuind in Bragadiru, nume de legendă cu bere-n sânge, îmi este mult mai ușor să ies la o plimbăreala de vreo 40-50 de kilometri bătuți în șa, cum s-a întâmplat și la ultima ieșire de la sfărșitul lunii august 2021, A.D.

Tipuri accesorii pentru autovehiculul tău pe AutoGedal.ro

Nu că vreau să mă laud sau ceva, dar fără falsă modestie, de-alungul anilor, cam din 2013 de când m-am reapucat serios așa de călărit șeile bicicletelor pe drumurile patriei, am tot adunat la roată niște mii bune de kilometri. Da, puțin cu puțin, antrenament când s-a putut și garnisit cu plăcerea de a pedala.

Da, mii de kilometri, poate că ar suna de speriat pentru unul care merge doar pe aleile din parc, și chiar așa ar fi sunat și pentru mine în 2013. Pe atunci nu aș fi putut băga mai mult de 5-10 km, și îmi aduc aminte și acum cum îmi bubuia inima în piept când urcam pasarela peste centura Bucureștiului. De la efort, desigur, ca nu era nicio fătucă focoasă prin preajmă care sa-mi ia mințile.

E mișto să stai în Ilfov. 🙂 Să mă explic.

Pe bune, chiar e mișto pentru că mai scurtezi o ieșire din asta cu vreo 10 km, dar și cu niște sacoșe mari de rafie pline cu noxe pe care le-ai fi tras în plămâni. Adică dacă ai fi locuit sau dacă locuiești în București și ai fi vrut să ieși în afara Capitalei cu bicicleta, gândește-te că prima parte a traseului e pe haiducie, așa.

Și dacă tot o dau cu Bucureștiul în sus și-n jos, câteodată mă mai apucă nostalgia și mă las dus invers, spre centrul Capitalei, să dau și eu tură pe Calea Victoriei până spre Arcul de Triumf și Herăstrău, doar-doar să simt și eu miros de geantă Louis Vuitton și trening Under Armour, că Adidas e prea mainstream.

Cu biclele pe drumul spre Cabana DIham

Lasând, însă, Capitala în spate, când te cam saturi de bătut sate precum Dărăști Vlașca, Bolintin Vale, Iepurești, Stâlpu, Cornetu sau Adunații Copăceni, ce faci?

Ce fac eu? Păi, mă duc la Giurgiu, să miros Dunărea, să salut bulgarii din Ruse, cum lesne se poate vedea și-n în imagini.

Dar dupa Giurgiu? Că nu te duci la Giurgiu așa des… Păi, după Giurgiu, poți băga lejer o Comana, așa de control, că e mai aproape cu vreo 20 km decât vestitul oraș de la Dunăre.

La Comana e altă mâncare de pește, cum ar veni, că pe lângă un crap prăjit se lasă cu pădure masiv, delta Neajlovului și MITITEI cu muștar stopiți cu bere. Asta dacă prinzi loc la restaurant. Dacă nu, roagă-te sa fie vreun eveniment cu bere și mici din belșug, cum am mai prins pe-acolo.

Știi cum intră, nene, micul și berea după o tură forță de 40 de km dus cu vânt din față călărind un MTB non-electric? BLANAO, cum ar zice orice trecător de pe Calea Victoriei mai sus amintită. Apoi e musai să destrami curcubeul de pe cerul gurii cu, pardon, râgâieli specifice cât să ai cuplu pe măsură când dai o tură de pădure. Hai două, ca să adapi calul din tine la fântâna cu izvor Vlad Țepeș.

Pe creasta Baiului, dinspre Azuga spre Sinaia

Ok, acum că ți-am făcut traseele de week-end din partea asta de Capitală, cum ar fi să ți le fac și pe cele de la munte? Te bagi? Te ține? Te mânâncă-n pedală și te cocoți sus la Cotă, pe Platoul Bucegiului sau să dai o raită pe creasta Baiului? Sau poate vrei Posăvaru, huh?

Avem trasee? Aveeem… Chiar multe, bine întreținute și marcate corespunzător. Ok, dacă treci de nebunia lui Salam de la Comarnic și ești precaut, e musai să pleci în week-end cât mai de dimi, cum ar spune o altă trecătoare oarecare de pe Victoriei, adică la ora 9, poți fi deja pe o coborâre plină de adrenalină. Dar, adrenalina aia mare vine și de la ursoiaca aia cu pui, că na… România 2021.

Asta cu ursul pe munte, in ultimul timp e cam puțin probabil să se întâmple, că de ce ar sta ei pe munte să bage mure și păpădie, când la șosea vin aceiasi trecători oarecare de pe Victoriei și le dau shaworme cu de toate și aripioare de la KFC? Și mai și apar în story-uri, sefie-uri și alte tiktoace. Cum ar veni se lasă cu celebritate moca în știrile de la orele 19.00, în care ursuleților drăguți li se spune nonșanlant: SĂLBĂTICIUNI (și derivatele).

Și după toată această introducere luuungă este cazul să ajung la ce e mai important, adică de ce ne-am adunat aici?

Creând amintiri chiar și pe drumuri incredibile

Zic doar atât: Timp economisit, Eficiență și Confort.

Plecând de la premisa că mai toți avem autovehicul sau măcar un prieten cu auto cu care biciclim, pentru plăcere maximă este musai să avem un suport biciclete de care să ne folosim când plecăm în ture.

Fie că este unul dintre cele care se prind pe cârligu în spatele autovehiculului sau haion, fie pe bare transversale pe plafon, pentru a ajunge să arzi niște etape și să te bucuri mai mult de ieșirea în natură, să nu-ți consumi energia aia bună, în niște primi kilometri anoști.

Iei frumos suportul, îl montezi rapid pe cârligul de remorcare al mașinii, asta dacă ai un asemena cârlig, iar dacă nu ai, îl poți achiziționa de la Auto Gedal, de exemplu. Daca ai support de biciclete cum am eu, cu prindere pe haion, te descurci tu sa-l pozitionezi correct, ca nu iti ia mai mult de 5 minute, plus alte 5 minute sa pozitionezi până la 3 biciclete care vor fi imediat Ready to Go, odată ajunși la destinatie.

Da, ideal e să poziționezi biclele în afara autovehiculului, tocmai ca spațiul de la interior să-l poți folosi pentru pasageri și bagaje. Altfel intră o pizza pe relax la drum, fără să stai cu vreun ghidon în coaste și-un pinion sau pipă-n în gură. Și nici nu e recomandat, poate fi periculos.

Așa arunci un ochi in retrovizoare din 10 in 10 kilometri și observi că biclele stau la taclale, frumos, acolo în spate, vorbind între ele că suporturile astea cu fixare in spatele mașinii sunt mișto și că nu opun rezistență la înaintarea mașinii precum cele de pe plafon, deci, nu crește consumul de combustibil, sunt la îndemână la pozitionarea lor pe suport (poate să o facă o singură persoană, fără ajutor) și nu ies prea mult în afara lățimii unei mașini normale.

Mai mult, nu le poți pierde accidental într-o parcare de mall, de exemplu, când uiți că ai bicicletele deasupra și dai cu ele bine de tot de barierele alea ce îți comunică prin semne, nu prea eficient de regulă, că înălțimea maximă permisă în parcare este de X metri. Cu numai 10 centrimetri mai puțin decât ai tu în sus, și… BOOM! Bicle îndoite, suporți, plafon etc. Nici nu vreau să mă gândesc la consecințe.

De povestit din turele cu bicla sau cu auto, ar fi multe. Și bune, și rele, cu amintiri frumoase pe care le-am și prins o parte din ele pe cameră, fie că am avut smartphone sau DSLR la mine. Atat s-a putut.

Povestind despre biclă (se poate vedea și în clipul video de mai sus): a fost și cu câini ciobănești, mulți câini ciobănești prin Munții Baiului, a fost cu soare, ploaie, grindină, iar soare, în condițiile în care nici apă nu aveam la noi și doar câte un baton de ciocolată, a fost cu pierderea traseului și încercarea a coborî rapid spre DN1, drum horror printr-o pădure decimate de viituri și defrișări, a fost cu pupat de asfalt la vederea DN-ului, cu traseu dus-intors spre Cabana Diham și multe altele.

Totul e să ieși, să planifici și pur și simplu să ieși să faci trasee noi sau care-ți plac. Urcă-ți biclele pe mașină și ieși, du-te și pregătește-te să fii uimit. Vor fi amintiri cu adevărat frumoase și de povestit.

Selecție de clipuri din ieșirile #cubicla :

surse foto: arhiva personala, Canva

Articol scris cu pasiune pentru Auto Gedal si SuperBlog 2021.


HINT-uri despre cum te poate ajuta un smartwatch pe perioada izolării și nu numai

Plecând pur și simplu de la premisa sinceră că posed un smartwatch (ales căutând simplu pe net, ceasuri bărbați) nu dau numele brandului, nu e relevant, și pe care-l folosesc zilnic de peste un an de zile, pot să argumentez faptul că viața în izolare poate fi imbunătățită cu ajutorul acestui mic gadget.

Dacă înainte de izolare, când aveam o viață ai activă, neîngădită, măsuram pașii cu un target de 6000 de pași pe zi, câte etaje urcam pe jos (vezi job și stat la bloc), iar cu aplicația Strava mă monitorizam când băgam câte un sprint cu bicicleta din dotare, de vreo 40-50 de km, că doar de-aia locuiesc și în afara Capitalei. Imi mai și măsuram bătăile inimii, să văd cum mai stau, dar și kilocaloriile arse, în funcție de mișcare.

În izolare lucrurile s-au mai schimbat puțin. Din moment ce biroul meu s-a mutat acasă și lucrez destul de mult în perioada asta, am dat locuitul la bloc pe casa cea nou construită care are și o bucățică de curte, numai bună pentru activități fizice, mișcare and stuff. 

Deci, uite câteva hint-uri despre cum un smartwatch te poate ajuta zi de zi, chiar și în izolare:

  • In primul rând smartwatch-ul râmâne pe mâna mea de dimineață până seara, nu am nevoie să îmi monitorizez somnul noaptea, deci îl las la încărcat pe baza lui cu inducție, fără a fi nevoie să-l mufez.
  • Nu mai trebuie să port în permanență telefonul asupra mea pentru că atâta timp cât stau într-o rază de 10-15 metri, pot prelua apeluri direct pe ceas, chiar și când dau cu sapa prin grădina mea de legume.
  • Sunt atenționat prin vibrație și pot citi lejer mesajele de pe wapp, chiar și pe cele de pe grupul de la job cu tot felul de taskuri, iar laptopul fiind în apropiere le pot rezolva rapid. Deci, fără a avea telefonul asupra mea. 
  • Am o boxă bluetooth pe care o iau cu mine când am diferite activități prin grădină și fie pot da muzică fie direct de pe ceas, din memorie, fie pot controla playlistul și volumul direct de pe smartwatch dacă muzica sau podcastul este ”play-at” de pe telefon. Practic controlez telefonul cu ceasul. Dacă am mănuși de lucru e mai greu să controlez telefonul, dar cu ceasul este mult mai usor, mai ”la îndemână”.

  • La fel se întâmplă și când îmi pun căștile stereo bluetooth și pot controla continutul redat pe căști dintr-o atingere pe mână.
  • Vremea? Dintr-o privire și o rotire de ”bezel” pot ști cum e vremea în ziua respectivă și a doua zi ca să știu cum mă ărogramez: tund gazonul sau ies doar ca să mai dau de mâncare la găinușe?
  • Am casă cu etaj, Nu o să-ți vină să crez câte etaje urc zilnic. Am zile când urc și cobor câte 10-12 etaje. Lift? Cine mai vrea lift?

  • Desigur, cele mai mișto fotografii pot fi cele în actiune, mai ales pentru instagram. Pentru fotografii reușite, folosesc ceasul care telecomandă pentru camera foto de pe smartphone. Și nu e o simplă telecomandă cu buton, ci pot vedea cadrul fotografiat.
  • Orice activitate intensă, fie că dau cu sapa, tai lemne, car cu roaba diverse, tai cu fierăstrăul crengile pomilor etc. este atent monitorizat de ceas și pe lângă faptul că voi avea un sumar, am și mesaje motivaționale și atenționări de genul ”Ține-o tot așa!”. Not bad.
  • Opusul mișcării? Câteodată mă uit pe scaun în fața biroului, timpul trece, pauză de țigară nu iau pentru că nu fumez, deci ceasul cel deștept ce face? Mă atenționează la intervale de timp că nu mai fac mișcare deloc și că e timpul pentru câteva exerciții, gen rotiri de tors.
  • Și nu în ultimul rând, folosirea ceasului pe post de hands-free, având microfon și difuzor, fie în timpul condusului, fie în magazine la cupărături, ca sa nu mai ating telefonul sau plata la POS.
  • Altele: jocuri, you tube, calendar cu notificări, notificări instagram si facebook, altimetru și baromentru, fețe de ceas diverse (fie aparent analogice sau digitale) cu mii de opțiuni, cautare telefon (în caz ca ai uitat pe unde l-ai pus sau fiind căzut pe undeva) etc.

Deci, în concluzie, cum zicea și Exarhu pe vremuri, un smartwatch la casa omului e binevenit în orice situație. Fie în izolare, fie zile mai libere. Acum, dacă stai la bloc, poți face mișcare pe scara blocului urcând și coborând etaje, dacă nu ai grădină sau te te preocupă grădinăritul, Smartwatch-ul este o prelungire a smartphone-ului, de cele mai multe ori, dar el îți poate monitoriza activitatea, să te ghideze GPS sau să comunici, chiar și fără un smartphone pe lângă el. 

#staiacasă #timpulpetrecutacasă

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020

Marea Băiețeală are farmecul ei, nu crezi?


Sa lucrezi intr-un mediu nu tocmai placut, un mediu (pe) care nu este pentru oricine, si sa faci asta cateva ore bune pe, in fiecare zi…ei bine, asta e o provocare maxima.

Da, sunt livrator de mancare pe bicicleta. Da, imi place sa pedalez, sa ma dau cu bicla, sa bag picioru-n pedala, d-astea, asa ca daca tot e pe baza de aplicatii mobile in care X si Y baga o comanda ca “sa mananca” si gura lor de corporatisti,  (pe) care “e ei” pofticiosi de shaorme din cutare loc din Capitala, am zis ca iese si un ban din asta.

Si iese ceva. Nu spui cat iese mamițule, ca dup-aia imi furi comenzile, monşer. Asa ca şezi matale, mumos, colo in fotoliu si dă la mine o comanda de papa, numa bună de să te lingi pe deştele tale, dar şi ale colegei de birou.

Acum, dupa cum bine se stie, shaworma cu de toate, dincolo de gusul ala dumnezeiesc are si urmatorele beneficii: hidratarea, detoxifierea tenului și protejarea sa împotriva efectelor stresului urban, regenerarea celulară naturală. Nu, nu am luat-o razna, dar eu numai asa pot face față, recunosc ca mai bag si eu cate una, dar numai dupa program!

Niciodata nu amestec shaorma cu munca sau cu femeile, niciodata! Nu are cum sa iasa bine, mai ales daca e cu mult usturoi. Da, niciodata nu-mi plac femeile dupa ce mananca usturoi. Asa sunt eu, ce poti sa-mi faci? 😛

Asa ca ma opresc dupa ce inchei tura, la o shaormerie din aia… neaoşă, dacă mi se permite, pentru că un astfel de dezmăț papilo-gustativ, de orgasm culinar, o mâncare atât de infantilă si bogata cultural, n-o vei gasi niciodata disponibilă în magazinele de brand Gerovital şi Farmec, în magazinul online www.farmec.ro, dar și în hypermarketuri, supermarketuri și magazinele de specialitate din țară, ci doar la Dristor, zona aia. 😉

Ce fac cand ajung acasa, ma intrebati? Pai aici intervine cu nonsalanta, farmecul meu desavarsit. Ia spune repede, repeta dupa mine: Aslavital Mineralactiv, Aslavital Mineralactiv, Aslavital Mineralactiv, Aslavital Mineralactiv, Aslavital Mineralactiv, Aslavital Mineralactiv, Aslavital Mineralactiv, Aslavital Mineralactiv, Aslavital Mineralactiv, Aslavital Mineralactiv…

Pai, băi, dupa o shaworma de la mama ei, pot spune fara sa răsuflu, chiar si ingrediente active de ultimă generație: Cobiodefender-ul EMR, complexul Ferulan bogat în acid ferulic. TU POTI? Ti-am aruncat manusa, dar cred ca mai bine arunc prosopul, boy. 🙂

De unde stiu astfel de jocuri de cuvinte, sintagme si definitii? Pentru ca am un job la care sunt ultra-mega-expus, am nevoie de protectie. Protectie de la Farmec. Nu intru in amanunte, ca mi-e cam… jena, sa vorbesc despre ce fac eu in dormitorul meu de prințesă frumoasă, pardon, de… băiat de băiat, d-ăla de după blocurile gri.

Bine, vorba fie intre noi, folosesc si un ingredient secret (pe) care ma ajuta enorm de mult in activitatea mea zilnica pe care o desfasor. Folosesc un Ser Anticădere, tocmai ca sa nu am niciun accident cu bicla. Şi, culmea, functionează! NU am cazut niciodata cu bicla de cand folosesc acest ser anticădere. A, si dintre “efecte adverse” (a se observa ghilimelele, da?) amintesc că nu-mi mai cade nici părul. Capisci? 😉

Acum că am vorbit si de marea băiețeală din viata mea, cum ar fi să-mi povestesti si tu cum te protejezi de vicisitudinile naturii, de agentii poluatori sau de poliție, cum naiba s-or numi, si cum te tii departe de accidentele cu bicla (daca biciclesti) sau la alergat (daca iti place sa te dai cu picioarele prin parc).

Nu uita, cu o shaworma toti suntem datori! De mai multe ori! 😉

Disclaimer: anumite prepozitii si virgule, precum si unele greseli gramaticale, sintactice si pedagogi… pardon, morfologice, au fost voit introduse in text pentru a face cititul mai intens. Hai, inapoi la cremuit-viteza!

 

Articol scris pentru SuperBlog

 

Viitorul Vehiculelor Electrice începe azi. Eu vreau o Bicicletă Electrică, am zis!

Pedalez de când mă știu…

Pedalez de când mă știu, am o biclă, un MTB, cu care mă mai dau prin diverse locuri din afara Bucureștiului (fotografia de început este de la Giurgiu). Locuind în Bragadiru, Ilfov, la nici 2 km de granița cu Bucureștiului mi-e ușor s-o iau la pedală spre zone mai puțin circulate de mașini, dar pot și intra relativ ușor în Capitală, chiar dacă nu am pistă specială pentru bicle. M-am obișnuit cu mașinile și șoferii, de ani buni.

Mi-am dezvotat, desigur, niște skill-uri: un al 6-lea, al 7-lea și al 8-lea simț. Neoficial, adunând experiență din miile de kilometri făcuți din 2013 incoace (anul când m-am reapucat mai serios de bicicleală) ca să nu am parte de evenimente neplăcute în trafic și numai.

Nu am cursieră, dar asta nu mă împiedică să nu trag câteo o fugă de acasă până la pădurea răcoroasă de la Comana, până la Giurgiu la Dunăre sau pe trasee ce trec prin sate uitate de timp, prin județele Ilfov și Giurgiu.

Bag în medie câte 60-70 de kilometri pe tură fără a mă resimți în vreun fel, deși am biclă grea (aproximativ 18 kg cu ecihipamente și accesorii), iar eu nu-s deloc sbțirel. Nici măcar subțire. Nici normal. Un picam grăsuț, aș spune. Da, cam așa., confirm. 🙂 Bat vreo nouăj de kile de care nu-s mândru, dar mă bucur că pot să ies pe traseu fără să gâfâi, grație antrenamentului din șa.

Mai jos este un clip de la ieșirea prin Delta Văcărești, cu bicicleta, la începutul lunii iunie 2018, 🙂

De ce aș alege o bicicletă sau o trotinetă electrică?

Acum, nu că nu mi-aș dori o biclă cu ceva ”cai electrici” sub mine, dar contrar a ceea ce cred mulți, eu chiar visez la biciclete electrice, iar cei mulți care mai comentează cum că ”aia nu e bicicletă”  o fac pentru că bicla electrică este (încă) la un preț destul de high.

Asta dacă vrei o biclă bună, cu suspensie, frâne bune și autonomie decentă de peste 100 de km, a bateriei. Altfel, dacă îți dorești o biclă de mers la job, la șscoală sau facultate, nimic mai simplu! Sunt bicle cu autonomie bună, de oraș, micuțe, ca să te strecori ușor printre mașinile care staționează în timp ce tu îți vezi de drum (vezi oferta evoMAG, de exemplu).

Mai mult, dacă tot nu depui mult efort, nici nu vei transpira pe o astfel de bicicletă când vei ajunge la destinație, oricare ar fi ea. Prezentabil, da? Fără cămăși transpirate, fără picături de sudoare care-ți intră-n ochi sau să-ți murdărească ochelarii, fără înghesuieli în mijloacele de transport în comun, rapid și eficient. ElectroVibe 🙂

Sunt valabile cam aceleași argumente și pentru trotinete electrice, cu mențiunea că având roțile foarte mici, trebuie avut mai multă grijă în trafic, la gropi, denivelări și borduri. Da, nu prea avem piste corespunzătoare, deci…

Cel puțin 10 MOTIVE pentru care SUSȚIN Bicicleta Electrică!

Hai să-ți mai dau niste motive pentru care eu cred că o biclă electrică e fun, e adrenalină, e ceea ce ne trebuie și este viitorul care începe să se întâmple de-acum.

  1. Cu bicicleta electrică porți urca pante cu înclinație mare, pe care nu le-ai fi urcat în mod normal, sau ai fi rămas fără aer la jumătatea ei. Cuplul pe care ți-l oferă motorașul ăla electric este fenomenal! Forța picioarelor tale înmulțită de până la nouă sau zece ori! Cum sună asta? Pleci întotdeauna PRIMUL de la stop. 🙂

  2. Cu bicicleta electrică/ trotineta electrică nu faci nici zgomot, nici nu poluezi. O încarci de la priză, și e gata de drum. Avantaj trotineta față de biclă, că e pliabilă și dacă te prinde ploaia, poți continua cu metroul, iar la job, o poți depozita oriunde, e mică. Bicicleta e mai safe și mai rapidă, însă.

  3. Cu bicicleta electrică cucerești muții mult mai ușor! Gândește-te că vrei să urci din Sinaia, dau un exemplu, până la Piatra Arsă, iar de acolo, să mergi pe Platou până la Vf. Omu. Da, se poate și fără electric, dar ai nevoie de antrenament serios, iar acolo sus, după tot efortul și timpul consumat la urcare, o s-o arzi un picuț cam confuz din nevoia de aer, care-i cam rarefiat, și fără chef de a mai băga pedală până în vârful Bucegilor. Deci, pa distracție, că te rup picoarele și plămânii. Gândul tău e numai la coborâre. 🙂

    Așa, cu o biclă electrică ce te asistă la urcare, vei reuși să ajungi mai repede sus și mai odihnit, pentru a te putea bucura de ceea ce te înconjoară, căci despre asta este vorba când mergi în natură cu bicicleta: bucuria momentului, mișcare și amintiri frumoase, numai bune de împărtășit cu prietenii pe rețelele de socializare.


  4. Atât bicicleta electrică cât și trotineta electrică pot fi încărcate oriunde există o priză de 220V.  Adică dacă ești la job și știi că nu mai ai prea mult juice în baterie, e simplu de încărcat. Mai mult, dacă ești la vreo cabană cu bicla, cât savurezi tu o ciorbă bună și o mămăliguță cu lapte și brânză, mai adaugi ceva kilometri asistați de căluțul electric. Roagă șeful sau cabanierul să dea puțin juice și la căluțul electric. 😉


  5. Mai multă autonomie, mai multă distracție! Dacă nu vei avea o priză disponibilă pe un traseu, o autonomie mai mare a bateriei e tot ce-ți trebuie, iar dacă ai o biclă cu baterie de rezervă, ești deja vedetă. Pe de altă parte, poți pedala normal, dacă te lasă bateria, nu vei mai fi asistat electric dar bicla te va asculta atâta timp cât dai la pedale. Vei ajunge oricum la destinație, chiar dacă un pic mai obosit, dar mândru.


  6. De ce să merg într-o tură numai 70 de kilometri când pot face dublu cu o singură încărcare? Iar dacă media mea de viteză cu o biclă normală este de 22-23 km/h, gândește-te că electric pot merge lejer cu peste 30 km/h, poate chiar peste 45km/h fără solicitare intensă a bateriei și a motorului. Cum sună asta? Recomand cască!


  7. Mergi zilnic la job, când timpul ți-o permite, cu un vehicul electric și vei simți că faci ceva pentru comunitatea în care trăiești, că parcă ecosistemul este mai curat, că simți că viitorul începe și cu tine, că ești parte a evoluției, vezi și alții ca tine și simți aveți același drum, chiar dacă mergeți pe trasee diferite.
    Respiră, gândește, mergi, repetă!


  8. Traficul infiorător din București (poate fi și orice alt oraș mare din România), la orele de vârf cât și la orice oră, poate fi înfrânt de un astfel de gadget electric. Te poți strecura rapid printre mașini, iar de banii pe care i-ai fi ars în statul la stopuri și ambuteiaje poți să-ți cumperi ceva folositor, iar cu timpul câștigat poți face orice dorești (poți să te trezești mai târziu dimineața, poți petrece mai mult timp cu familia și prietenii, poți ajunge la timp la întâlniri, la școală, facultate sau job).


  9. Când ai biclă electrică și/sau trotinetă electrică poți parca aproape oriunde. Adu-ți aminte cât pierzi (timp și bani) atunci când încerci să găsești un loc de parcare oriunde te-ai duce. Chiar și-n parcările mall-urilor sau hypermarketurilor, care-s mai goale, dar sunt momente când se mai blochează câte o barieră, când te mai blochează un altul pe avarii sau că parchează prea aproape de mașina ta. Nu mai zic de urme lăsate pe caroserie. Ce alegi?


  10. Un al zecelea motiv îl poate reprezenta și faptul că ești destul de cool, într-un trend exclusivist (momentan dat de preț, care se va duce-n jos cu timpul), că asemenea vehicule arată foarte tare, frate(!), atragând priviri și având preinstalate tot felul de lumini de tip LED ce le fac foarte vizibile pentru oricine și generând o imagine destul de SF. Să mai continui? 🙂



Ca să nu plictisesc cu un articol lung, așa văd eu prezentul, așa văd viitorul. Electric, fie că este vorba despre bicciclete electrice, trotinete, monocicluri, scutere electrice sau cine-știe-ce alte bazaconii se vor mai inventa… din mers. 😉

Apropo, fii-mea are un hoverboard electri, cu roți de 6,5 inci, cu care m-am mai dat și eu. Nu e bun de dus la job, dar e tare FUN prin parc, deci…

In clipul de mai jos găsești o prezentare de la evoMAG, a vehiculelor comercializate de ei, să-ți faci o idee, un vis, un plan, un nou mod de a te deplasa. In plus, în data de 16 iunie 2018 la sediul evoMAG din Splaiul Unirii nr. 257-258 s-au putut testa niște trotinete electrice. Așa că dacă mai aveți drum pe acolo, poate mai puteți testa câte ceva, numai zic. 🙂

Cum a fost cu bicicleta în Delta Văcărești? Mișto! RECOMAND!

Când mi-am propus să ies #cubicla zilele trecute, am crezut că voi rămâne printr-un parc din București. Cum i-am dat pedală pe seară, am zis să merg spre Parcul Carol. Am ajuns și am numărat câteva rațe pe lac, am rememorat niște amintiri de pe podul ăla din parc, cel mare, pe care am făcut niște elevi, pionieri, acum ceva ani. Prea mulți, cred. 😉

Cum era ceva lume prin parcul Carol, am zis că n-ar strica și un Tineretului așa pe traversare spre Văcărești. că e mai mare și mai gol, mie neplăcându-mi aglomerația din parc. Am traversat și am ajuns prin Parcul Lumea Copiilor. Apropo, am văzut că s-a făcut o parcare auto acolo lângă Palatul Copiilor, ce urmează să fie cu plată, după barierele puse pe-acolo. Sper că va fi un tarif de bun simț, altfel… va fi un bullshit.

Am ajuns tiptil-tiptil, din cauze de trafic intes și de semafoare puse aiurea pentru pietoni în intersecția de sub pod, sus pe digul Deltei. M-am lăsat în jos pe la punctul de început al traseului. NU recomand să cobori pe biclă pentru că iei ceva viteză și alunecă al dracului de tare pe cartonul ăla care s-a cam tocit, iar jos când dai de pământ e destul de agresivă intrarea.

Poteca e bine bătută, sunt din loc în loc indicatoare și informații cu privire la faună și natura ce compun toată bucățica aia de deltă. Oameni singuri, fete la alergat, fete cu câini la joacă, la plimbare, la fotografiat diverse, la plimbat cu bicla, dubioși sau mai puțin dubioși etc.

Sunt câteva foișoare tare mișto, făcute din lemn și bine întreținute. Numai bune de contemplat, de rugat și de fotografiat la distanță în landscape-uri nice.  Am mers până înspre capătul celalalt al raseului unde mă așteptau destul de multe cioburi ceea ce mi-au dat ceva emoții. Am luat traseul înapoi și am urcat oe dig, unde am dat de alți oameni și o privire de ansamblu asupra traseului desfășurat dedesubt.

Mai multe în clip. Iar dacă tot ai ajuns aici, poate intri și pe canal să dai un Like, Subscribe, ceva, ca să-mi țină spiritul pe pozitiv. Să am motiv. 🙂

 

72 de kilometri #cubicla – Toamna la pedală

Nu mai este început de toamnă, iar ieri am simțit Toamna în toată splendoarea ei, chiar dacă frunzele sunt încă verzi. Am ieșit cu bicicleta la o pedală. Cum media mea pe ieșirile de anul ăsta este de vreo 60-65 de kilometri la o tură, ieri mi-am propus tot cam pe atât. Au ieșit aproape 72 de kilometri (fără 200 de metri) chiar dacă am avut o pauză de vreo 40 de zile de pedalat.

A fost ok din toate punctele de vedere. Incă mă mai minunez cum poate corpul să țină minte că sunt destul de antrenat chiar și după o pauză atât de lungă. Nu tu febră musculară, sau picaj la pat? Good! In altă ordine de idei, vibe-ul mișto de ieri peste care am dat, cu ceva vânt din față (nașpa!), s-a datorat oamenilor ce au ieșit la pedalat in numar destul de numeros pentru un astfel de traseu (București – Giurgiului – Jilava – Călugăreni – Stâlpu – Mihailești – București). Eu l-am făcut inver decât ceilalți. prilej să mă întâlnesc cu cât mai mulți. Astfel saluturile cu cei cu care m-am intersectat au fost multe și cinstite. Nu ne știam, dar dacă cursieriștii saluta un om cu MTB, care arată a ciclist (mă refer la haine, cască, ochelari, mănuși) e de bine. 🙂

Am scos un timp bun (vezi Strava) și o viteză medie decentă pentru un traseu în care m-am intersectat de prea multe ori cu vânt din față: 20.2 km/h și un maxim de viteză pe o vale, de 51.1 km/h. Not bad!

Deezer-ul mi-a ținut companie având în vedere că am ieșit singur la tura asta, bătrâneii calmi și curioși de pe la porți mi-au transmis o stare specială, copiii de pe traseu cu care am bătut palma din mers au fost ca desprinși dintr-o țară normală, iar vulpea frumoasă care mi-a tăiat calea pe la pădurea Stejarul (chiar animalul, nu… 🙂 ) au făcut să fie o tură reușită.

Nu prea scriu eu despre ieșirile mele #cubicla pentru că în general sunt ture liniștite, frumoase, cu peisaje deosebite, cam cum ar trebui sa fie toate turele din natură. Fără incidente nașpa, cu energie pozitivă și mișcare într-un cadru cu multă natură-n el. 🙂

Hai, pedală ușoară! 🙂

 

Da, stiu… Am luat o pauza cam mare de la scris, nu?

A trecut mai bine de o liuna de zile de la ultimul articol si nu pot sa spun ca am lipsit motivat. Am motivele mele, desigur, dar pana sa ajung sa-mi cer scuze pentru ca am lipsit, o sa las aici clipul cu drumul pana la Giurgiu, pe care l-am facut in 10 iunie cu bicicleta. Primul traseu de peste 140 de kilometri facut de mine, dintr-o bucata.

Nu a fost nimic programat ci doar o dileală de moment. Am plecat pe la 10  din Bragadiru, pe un drum oarecum ocolitor, pe o caldura nu prea mare dar de-ajuns incat sa-mi provoace niste arsuri pe maini, asa de bronz sporit. Urmarea e ca si acum ma cojesc de zor pe brate.

A fost o tura misto, chiar daca am facut-o singur, imi pare rau ca nu am ajuns sa o public mai repede dar inca mai exersez cu editatul video in Filmora.

Deci…