Nu mai este început de toamnă, iar ieri am simțit Toamna în toată splendoarea ei, chiar dacă frunzele sunt încă verzi. Am ieșit cu bicicleta la o pedală. Cum media mea pe ieșirile de anul ăsta este de vreo 60-65 de kilometri la o tură, ieri mi-am propus tot cam pe atât. Au ieșit aproape 72 de kilometri (fără 200 de metri) chiar dacă am avut o pauză de vreo 40 de zile de pedalat.
A fost ok din toate punctele de vedere. Incă mă mai minunez cum poate corpul să țină minte că sunt destul de antrenat chiar și după o pauză atât de lungă. Nu tu febră musculară, sau picaj la pat? Good! In altă ordine de idei, vibe-ul mișto de ieri peste care am dat, cu ceva vânt din față (nașpa!), s-a datorat oamenilor ce au ieșit la pedalat in numar destul de numeros pentru un astfel de traseu (București – Giurgiului – Jilava – Călugăreni – Stâlpu – Mihailești – București). Eu l-am făcut inver decât ceilalți. prilej să mă întâlnesc cu cât mai mulți. Astfel saluturile cu cei cu care m-am intersectat au fost multe și cinstite. Nu ne știam, dar dacă cursieriștii saluta un om cu MTB, care arată a ciclist (mă refer la haine, cască, ochelari, mănuși) e de bine. 🙂
Am scos un timp bun (vezi Strava) și o viteză medie decentă pentru un traseu în care m-am intersectat de prea multe ori cu vânt din față: 20.2 km/h și un maxim de viteză pe o vale, de 51.1 km/h. Not bad!
Deezer-ul mi-a ținut companie având în vedere că am ieșit singur la tura asta, bătrâneii calmi și curioși de pe la porți mi-au transmis o stare specială, copiii de pe traseu cu care am bătut palma din mers au fost ca desprinși dintr-o țară normală, iar vulpea frumoasă care mi-a tăiat calea pe la pădurea Stejarul (chiar animalul, nu… 🙂 ) au făcut să fie o tură reușită.
Nu prea scriu eu despre ieșirile mele #cubicla pentru că în general sunt ture liniștite, frumoase, cu peisaje deosebite, cam cum ar trebui sa fie toate turele din natură. Fără incidente nașpa, cu energie pozitivă și mișcare într-un cadru cu multă natură-n el. 🙂
Hai, pedală ușoară! 🙂