Despre Chakre, Bradley Cooper și Exarhu

Era o dimineață banală, dintr-un oraș banal, în care mă duceam, la fel de banal, către job. Până aici totul banal, da? Ce avea să urmeze, însă, îmi va da banalul ăsta peste cap și-l va transforma ”ca pe apă-n vin”, vorba aia.

Totuși, nu înainte de a mă opri, la fel de banal, să-mi iau o cafea banală. Mă sui înapoi în mașină, pentru că, da, eram cu mașina mea banală, un Logan, you see that point? Dau drumul la radio și în timp ce luam o banală sorbitură, îl aud pe Exarhu la emisiunea de dimineață, zicând: ”să vă pup dulce pe chakre!”

Bă, nu știu ce naiba era în cafeaua aia. dar așa m-am scuturat odată, în timp ce-n urechi îmi bubuia: CHAKRE – CHAKRE – CHAKRE… Eram fix ca Bradley Cooper în filmul Limitless, ăla cu pastila aia care îți deschidea mintea și vedeai oportunități la tot pasul, vedeai chakrele cum se deschid și CHI-ul interior ți se zbate într-o înfrățire luminoasă  chiar deasupra ta… nu ai cum să înțelegi. Nu ai cum, chakrele mele, parol!

Băi, n-oi fi eu Bradley Cooper, dar arătam! Ziceai că sunt Bradley, ce să mai… Dacă te uitai la mine în momentul ăla, eram Bradley, mă jur! Din oglinda retrovizoare interioară, din cea prezentă în parasolar și din oglinda retrovizoare laterală stânga… MĂ PRIVEA BRADLEY COOPER!

Nu știu ce drac, pardon de expresie, se întâmplase, dar pot să jur, că avea ceva cu faptul că pe mâna mea dreaptă, că pe stânga aveam ceasul, aveam o brățară pentru zodia Săgetător! Și pulsa! PULSA! Bine, eu sunt zodia Leu, dar…

Nu, glumesc, sunt Săgetător. De-aia și glumesc. Și iubesc. Și TE iubesc, na. Și mă iubesc. Și sunt mai aventurier așa, săgetez și ți-o retez. STOP! Hammer time!

… să mă întorc la chakrele mele, faza e că îmi pulsa brățara de pe mână iar eu chiar nu înțelegeam. Ce înțelegeam era faptul că tot la aceeași mână aveam brățară 7 chakre și howlit, dar aia nu pulsa! Și nu avea nici LED_uri, dar lumina! WTF?

Și atunci, de unde naiba tot spectacolul ăla cu chakre and stuff? Cafeaua aia banală nu era pe treaba ei, clar. Și nici Exarhu cu ale lui chakre dulci. Iar fata de la cafenea ieșise afară și mă arăta cu degetul la colege zicând într-una: BRADLEY! BRADLEY! BRAD…

Da, pe dracu, Bradley într-un Logan la marginea Capitalei! parcă și vedeam pe net, titlu mare.

So… se întâmplase un declic. Un amalgam de banalități care au așteptat un moment numai bun de făcut BOOM! Energie pură. Energie pură și Bradley Cooper. Și eu. Un altfel EU din acea zi. Zile care nu vor mai fi niciodată banale. Atât.

Eu, Chakrele și Exarhu. Un fel de Eu, Tu și Ovidiu (wink)

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020