Povestea “Grasei de Cotnari” ;)

  Cotnari. 1400…si ceva D.Ch.
(toata intamplarea e trecuta in Letopiset, daca nu credeti, faceti o excursie). Un grup de razesi, merg in audienta la Stefan cel Mare, ducand cu ei o licoare miraculoasa descoperita din intamplare… oare?

Stefan ii primeste, si incepe sa-i descoasa in legatura cu intamplarea. Incerc sa redau cat mai veridic…

– Apai, Maria Ta…noi, sa ne fie cu… (bolborosi unul, care avea mai mult Musli Vitalis de dimineata)
– Sa ne fie… Cu ce, ma? Cu ce? … Cum iti zice, ma tarane? (tuna Stefan maritul)
– Apai, sa vedeti… Imi zice lumea, A lu’ Iepure… 
– Treci la subiect A lu’ Iepure, ca am o batalie la ora “soarele de trei suliti pe cer” si o manastire de finantat, am intalnire cu “presa” si cronicaru’ Ureche sa ma stie toata lumea ca ‘io le construiesc…pac-pac. (spuse Stefan mandru, si trecandu-si  mana pe sub tunica, si poposind pe sold)

… Scuze pentru “pac-pac”, nu stiu ce m-a apucat… (?)

– Apai, subiectul, e … Marite, ca am descoperit de ce ne durea capul, si de ce nu ne va mai dure de acu’ incolo, multe veacuri de-acilea…
– Aspirina mamii ei de viata si… sari Stefan ca ars.  Bai, gheolbane, nu poti sa te dai si tu cu faclia aia mai incolo? , se rasti Stefan la unu’ ce lumina incaperea.
-Apai, scuzati, Maria Ta… zise gheolbanul, ce avea grija de faclie.

– Sa continuam…aspirina mamii ei de viata, si mii de spahiii infranti… ce dreaq (scuzati e de la Mess) vreti defapt sa spuneti?
– Apai, Maria ta… ,continua razesul;
– Bai, mai terminati cu “apai’”, asta, ca mai incolo o dati in “deci” cu totii… fulgera cel Mare
-Apai, ma scuzati, noi, adica eu… a lu’ Iepure am descoperit…

 (Pauza totala, mustele s-au oprit din zbor si cadeau pe podea, facand ca in linistea ce se asternu sa se auda ca o ploaie marunta de vara, cu niscaiva grindina)

-Ploua? Cu piatra? E soare afara!… zise Stefan, nedumerit. Ati descoperit ploaia cu piatra? Sa-i nimicim pe spahii? La luptaaaaaa! Aduceti calu’ ca ma duc sa omor turci…Ah, mama!
– Nu, Maria Ta… Pardon, va cheama Maria?… sa-mi fie cu iertare…de mult vroiam sa intreb…stiu, am deviat de la subiect… (zise incurcat a lu’ Iepure)
– Maria? Eu? , tuna Stefan. Da, asa imi spun multi, dar putini stiu adevarul… si sunt morti acum. Ha-ha-haaaa…

        A lu’ Iepure, inghiti in sec, sau demisec, iar ceilalti in demidulce…

 – Cum ziceam, Maria…Ta (diacritiele astea), nu o sa va mai doara capul niciodata de-acu incolo, nici pe Inaltimea Voastra… (ceilalti se inghesuira si isi dadeau coate razand, Stefan avea doar un metru si un pic, de unde atata “Inaltime’)

 – Iti bati joc de mine! …tuna vestitul ctitor… Glumeam, te-ai speriat? Asta cu ‘inaltimea voastra” imi place si mie, e buna!
– …nu va va mai durea capul nici pe Maria ta si nici pe urmasii urmasilor tai, si ai mei, de-acu si in veacul vecilor ce vor veni! (ingaima razesul)
– Hmmm, simt ca mi-ai luat vorba din gura, zise Stefan, poate o s-o folosesc si eu… zii mai departe!
– Am cules via,de pe deaurile Cotnarului, inaltimea ta (a se vedea ca l-am scris cu litere mici de data asta), si trebuia sa facem vinul asa cum l-am facut dintotdeauna… struguri calcati de fecioare tinere, zglobii, pure… cu sanii ca merele…
– Sau ca pepenii… se baga unu’… Ma scuzati…

– Scuzati- l pe A lu’ Lubenita… viseaza! ,continua A lu’ Iepure
– … de data asta, fecioarele erau plecate la targurile Iesilor, stiti cum sunt fetele… dupa traiste noi tesute de Nea’ Vuiton , opinci de Mihaita a lu’ Albu si budigai cu nestemate contrafacute luate pe sustache de la cotropitorii turci… fecioare, deh… (pe naiba fecioare!).

       Vinu’ trebuia facut… si cum noi nu ne puteam baga picioarele in el de vin, ca tot noi il bem, si ne e scarba… zise razesul aruncand o privire la picioarele lor, si ranjind stramb.si gonind mustele ce se asezasera… Asa, ca ne-am decis sa o folosim pe singura, ramasa in preajma mea. NEVASTA_MEA!
–Daaaaa, zisera in cor ceilalti!

 – A calcat ea saracuta tot strugurele, cu piciorusele ei delicate, cum o facuse si in tinerete… si dupa ce am lasat vinul sa se odihneasca, am incins o beuta cu totii, constienti ca a doua zi vom fi numai buni de mers la cimitir, cu picioarele inainte… ca de obicei… si cand ce sa vezi Maria Ta, a doua zi dis-de -dimineata… toti eram apti de lupta, desi nu era niciuna, si …NU NE DUREA CAPU’! , nu eram mahmuri!

Am zis ca de la atata mahmureala nu mai simtim nici durerea de cap… si am mai tras un chef 3 zile si 3 nopti, dupa ce ne-am uitat pe programul bataliilor, si am gasit o portita de 3zile/3 nopti, si am baut…si am baut…bai frate, ce am mai baut…

 Stefan facu ochii MARI:

 – Si?… Si? …
– Si, Nea’ Stefane, acelasi rezultat. NU NE-A DURUT CAPU’…si am avut si un chef deee fu… munca!
– FOARTE TARE, razesilor! vreau sa vad si eu minunea, d-ati sticla incoace!

Lua cateva inghitituri, si se declara satisfacut de gust, dar vroia sa incerce maximul:

 – Lasati, damigenele aici, ca am treaba in seara asta! Veniti, maine dimineta sa vedem impreuna rezultatul.
  – Adu-ti si femeia cu tine A lu’ Iepure!

   A doua zi de dimineata, dupa o noapte de bauta groaznica, Stefan se scula, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat, si plin de energie vru sa dea drumu’ la radio pe Kiss Fm sa asculte carcotasii, dar se baga pe Deezer, ca avea wifi moca…

   – Ciudat vis… nici nu s-a inventat asta… o fi de la vin… BUUUN VIN DE COTNARI…Hmmm si nici nu am dureri de cap… prostii aia aveau dreptate…

     Veni ora intalnirii. Oamenii curtii asteptau impreuna cu razesii, rezultatul, nerabdatori.
Veni Stefan, si se aseza pe tron.Toti ciulira urechile…

 – Ati avut dreptate… (toti incepurasa sara ca nebunii, si sa arunce cu cacilulile de colo-colo, cu tot cu omul de sub ele)

 – DE-ACU INCOLO, ASA SE VA FACE VINUL DE COTNARI! LA FEL VA FI SI IN VECII VECILOR, PENTRU CA TOTI SA SE BUCURE DE EL, SI SA DAINUIM CA NEAM, SA NE INMULTIM SI SA FIM FERICITI!

         (SI SA PLECAM IN ITALIA, LA MUNCA! …….Asta e de la narator!)

  – Vreau sa vad “reteta”. Pe femeia lui A lu’ Iepure…

           Sala tronului se cutremura. Sub calcatura, femeii. Toti se dadura la oparte sa o lasa sa treaca, de frica probabil, iar Stefan se ridica in picioare sa o vada mai bine. Urma sa afle ca putea sa stea si jos, foarte bine…

       Femeia trecu curios de gratioasa, si se opri in fata lui Stefan, ce se uita inmarmurit la… EA!

– Nu e o greseala?, ingaima el.
– Nu, Marite… e sotia mea, zise A lu’ Iepure plin de el.
– Dar e atat de … zise incurcat slavitul.
– Frumoasa? , sari razesul.
– Nu. E atat de …
– Gratioasa?
– Nu. E atat de …  GRASA!
– Serios? se uita incurcat si A lu’ Iepure la nevasta-sa…

– Asta e, la naiba, in puii mei…sari Stefan, de pe tron si lovind o closca cu pui ce trecea pe acolo (deci nu Solcanu, a fost primul!)

 “SA BEM CU TOTII, CA ASTAZI SA NASCUT O NOUA STEA PE CERUL GURII!

NUMELE EI, VA DAINUI IN VECI… ESTE…

GRASA DE COTNARI!
SA BEM, DECI, DOMNILOR!”

 Toti, sarira, sa bea, sa danseze…sa cante:

“Cine-a inventaaat…GRASANA!
Lumea s-a distraaat…GRASANA!
Cine-a injuraaat…GRASANA!
Pe el la calcaaat…GRASANA!”

• asta bonus track… la FARA ZAHAR – Catzaua (Chuhuahua)PS “ASTA-I POHTA CE-AM POHTIT!”  – a fost zisa de Mihai Viteazul, cand a a gustat peste cativa ani de la inventia licorii, din Grasa de Cotnari, si nu cand taia turcii felii si se uita la Romania lui Mare.
  

  Articol pentru Super Blog 2013