Ce este, de fapt, fericirea? Firimituri de viata.

Dexu’ zice asa “FERICÍRE, fericiri, s. f. Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină”.

Poate fi acel, ceva ce ne deosebeste de roboti. Roboti umani, desigur, ca nu am ajuns la nivelul ala de SF. Roboti umani? Oameni fara sentimente, ce nu-i mai multumeste nimic, ce nu fac nimic sa schimbe ceva, si isi duc viata asa cum curge ea, pana la sfarsit, sau… pana vor gasi o farama de fericire, cumva intr-un declic, un soc, o ocazie, o intamplare…
Eu asociez deseori fericirea cu bucuria. Asa cum am asociat-o si cu iubirea. Fericire pentru mine inseamna firimituri de viata. Firimituri de paine alba (in sens pozitiv) si paine neagra (in sens negativ, desi stim cum e cu painea 🙂 ).
Adica fara firimituri negre nu ne putem da seama de importanta celor albe, iar cele de cele albe avem nevoie pentru a ne construi fericirea, pic cu pic…
Personal, bucuria mea se poate trage din timpul petrecut cu familia, plimbari cu bicicleta prin natura, din niste fotografii reusite oriunde, descoperirea unor prieteni noi sau redescoperirea celor vechi. 
Bucurie imi poate aduce si o postare noua pe blog, sau o piesa (melodie) lansata de formatie/cantaret favorit, un caine ce ma accepta ca si prieten cand il hranesc, munca cu satisfactii si cand afli ca cei din jurul tau sunt bine, cand sunt greu incercati, un zambet sincer…
Firimituri de bucurii, buchete intregi care se transforma in momente mai scurte sau mai lungi ce hranesc sufletul si-l vindeca sau se acumuleaza, pentru momente mai grele, sau pentru a impartasi si tu din bucuria ta, facilitand fericire si pentru altii.
Recomand, The Pursuit of Happyness – filmul. 🙂

Se intampla sa fie o Conferinta despre Fericire, la Bucuresti, in 5-6 octombrie 2013. Mai multe gasiti aici.Este interesant, si nu stiam ca exista asa ceva. Cred ca poate ajuta pe oricine.