“An-tan-te , Dizemane-pe, Dizemane-compane, An-tan-te!”
Am crescut cu fotbalul pe strada, cu tot felul de jocuri cu mingea (ratele si vanatorii, castel, obligata), am evoluat cu jocuri cu pioni (fotbal cu nasturi, piticot, nu te supara frate, dacii si romanii)
Iar din ’90 pe “hasceuri”, adicatalea HC 2000, vestita tastatura cu ceva memorie, sau CIP 03, parca, varianta romaneasca
.
Cica faceam si ceva programare! Daaa… Dar ce ma multumea, erau jocurile pe care le incarcam cu caseta audio, la cu casetofon, legat la HC. Mama, sunete mai scotea… Incarcam un joc de la 5 min chiar si la 30 min, ca dupa o asteptare asa de lunga, sa te JOCI! Not! Mai dadea si eroare, si era… tip pierdut, si fara chef de un re-Load 🙁
Totusi, aveam Bruce Lee, Saboteur, Batman pe 8 biti, si alte imagini patratoase, ce parea ca e este viitorul!
Si era. La vremea aia! Era ciudat, sa vezi pe Tv-ul alb-negru niste jocuri. Virtuale, nu ca cele de pana atunci (nu te supara frate, dacii si romanii, sus-jos, fotbal cu nasturi etc.)
Apoi am trecut la consolele alea, cu casete sau cu memorie incorporata cusute de jocuri.
WOW, adevarata tehnologie Star Trek, si aveam si TV… Color! Ce mai rupeam la JoyStick-uri… Din acelea ca mansa de avion, cu butoane… Of, ce vremuri!
Apoi odata cu evolutia PC-urilor, am trecut pe rand de la diskete, la Tetris pe console si pentru PC-uri cu jocuri luate de pe CD si DVD… si restul il stiti cu evolutia asta digitala. N-am mai tinut pasul, banuiesc ca s-a ajuns dincolo de SF, de Star Trek, mi-e si frica sa aprofundez 🙂
Ma cam roade “nvidia” ca nu mai am timpul si aplombul necesar, pentru a mai simiti “fiorul” din copilarie. Mai stiu totusi, ca-mi placeau placile video NVIDIA. Nu stiu, aveam eu ceva cu ele, si imi pareau mai OK decat cele ATI. Repet, era ceva de feeling.
Acum cu noile jocuri “de nu j’tiu cati ‘jde giga” si placile video trebui sa tina pasul, “ofcors”, si sa duca tot tacamul, ca sa ofere la maxim ceea ce au conceput programatorii. Si preturile-s pe masura. Vrei sa fii gamer? E o meserie al dracului de banoasa, daca esti bun la asta.
Magazinele online, te sustin, si te antreneaza, daca asta iti doresti, si iti pun la dispozitie placi video, cat si forumuri gaming, sa mai faci schimb de pareri, tips&ytricks cu alti gameri.
Eu m-am intors, ce-i drept, back in time, la jocurile copilariei, odata cu fii-mea. A trebuit sa-i arat jocuri cu pioni, si ani la randul, am redescoperit jocurile alea vechi, unele aduse la zi cu printese de tot felul 🙂
Inca ne mai jucam, desi are si telefon cu Android sau Tableta. imi place sa vad ca nu e dependenta de ele, si inca regaseste placerea in jocurile de “odinioara”. Momentan. 🙂
Pentru mine, acum , asa arata viitorul! 🙂 Glumesc, mai bag un joc si pe tableta sau telefon , in pauze, dar viitorul, va fi sigur, fantastic pentru gameri!
Articol scris pentru Supe Blog 2013.
Eu cred că adevăratele jocuri pentru copii sunt tot cele cu pioni, pe cartoane. Am văzut că se mai fabrică şi se vând. Înseamnă că nu s-au demodat.